Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 17:7-*
Previous part
Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta va fi un legamant vesnic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine.
Voi pune legamantul Meu. Conditiile si binefacerile acestui legamant au legaturi nu numai cu Avraam ca individ, ci si cu toti urmasii sai, atat literali, cat si spirituali. Fagaduinta facuta aici lui Avraam se refera in mod deosebit la Hristos (Galateni 3,16; Fapte 2,30), iar prin El, conform celor spuse de Pavel, urmeaza ca toti crestinii sa se impartaseasca de ea (Galateni 3,29; Fapte 16,31). O corecta intelegere a termenilor acestui legamant se va intinde departe spre pastrarea unei adevarate legaturi intre Dumnezeu si credinciosul de astazi.
Un legamant vesnic. Cuvantul tradus ,,vesnic” in nici un caz nu inseamna intotdeauna o perioada fara sfarsit (vezi comentariul pentru Exod 21,6). ,,Vesnic”, asa cum este folosit de obicei in Biblie, inseamna imprejurari sau conditii care urmeaza sa persiste timp atat de indelungat, cat poate obiectul la care ele se aplica sa fie afectat de ele, in virtutea naturii lor inerente. Acest fapt reiese clar din expresii ca ,,traiasca pe vecie... imparatul” (1 Regi 1,31; Neemia 2,3; etc.), care exprima pur si simplu dorinta ca imparatul sa se bucure de viata lunga. Avand in vedere ca urmasii lui Hristos – samanta spirituala a lui Avraam – sunt mostenitori ai maretelor fagaduinte ale legamantului (Galateni 3,7, 27-29), ,,legamantul cel vesnic” trebuie sa ramana in vigoare atata timp cat timp este operativ Planul de Mantuire.
Voi fi Dumnezeul tau. Aceasta fagaduinta cuprinde toate binecuvantarile mantuirii si este o dovada clara despre caracterul spiritual al legamantului avraamic. Dumnezeu Se preda pe Sine Insusi celui care intra in relatia legamantului si, facand asa, ii atribuie toate privilegiile, bucuriile si mareata speranta care deriva din inrudirea cu Dumnezeu. Acela care devine in felul acesta un fiu sau o fiica a lui Dumnezeu nu poate dori nimic mai mult spre a-l face fericit, fie in viata aceasta, fie in cea viitoare. Este ca si cand Dumnezeu i-ar spune lui Avraam, ,,Orice sunt sau ce am, sau orice pot sa fac, Eu voi fi si voi face pentru tine si samanta ta. Toate mijloacele Mele nemarginite vor fi folosite pentru ocrotirea, mangaierea si mantuirea ta” (vezi Romani 8,32). Fericiti, cu adevarat, sunt aceia al caror Dumnezeu este Iehova (Psalmi 144,15). In astfel de conditii ale legamantului celui vesnic, Dumnezeu si credinciosul se predau fiecare, unul altuia, fara rezerve.
Tie, si semintei tale dupa tine, iti voi da tara in care locuiesti acum ca strain, si anume iti voi da toata tara Canaanului in stapanire vesnica; si Eu voi fi Dumnezeul lor.
Toata tara Canaanului. La acele fagaduinte de natura spirituala, care se intind atat de departe, a fost adaugata inca o data asigurarea ca intreaga tara a Canaanului avea sa ii apartina lui Avraam si urmasilor lui. Aceasta fagaduinta a fost facuta in trecut de repetate ori (vezi cap. 12,7; 13,15; 15,7, 18-21). Cu aceasta ocazie, s-a spus ca fagaduinta va ramane in vigoare pentru totdeauna, in sensul ca urmasii sai literali aveau sa stapaneasca tara atata timp cat se vor supune conditiilor legamantului si ca fiii sai credinciosi, atat cei literali, cat si cei spirituali, vor mosteni in cele din urma Canaanul ceresc in veci de veci.
Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa pazesti legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din neam in neam.
Verset ce nu a fost comentat.
Acesta este legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi, si samanta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur.
Tot ce este de parte barbateasca. In ebraica aceasta este mai mult o porunca, decat lasa sa se inteleaga traducerea engleza. Literal, ,,Circumcide pe orice parte barbateasca intre voi”. Ritualul circumciziei este prezentat aici ca o conditie in legatura cu legamantul. El trebuie sa fie un semn al legamantului cu Israelul literal, cum este botezul pentru Israelul spiritual (vezi Geneza 17,11; Coloseni 2,11; Tit 3,5; 1 Petru 3,21). Unul era in legatura cu nasterea corporala, celalalt insotea renasterea spirituala.
Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi.
Sa va taiati imprejur. Din vremuri stravechi au fost date diferite sugestii in explicarea acestui rit. Filozoful alexandrin Philo, un evreu, credea ca acesta a fost poruncit de Dumnezeu numai pentru a promova curatenia fizica. Altii au vazut in el un protest impotriva anumitor rituri idolatre practicate de egipteni si de alte natiuni pagane. Calvin credea ca aceasta insemna indepartarea murdariei carnii si, astfel, a pacatului in general. Cu referire la importanta taierii imprejur, totusi, pot fi avute in vedere urmatoarele puncte. Ea avea menirea: (1) sa deosebeasca samanta lui Avraam de Neamuri (Efeseni 2,11), (2) sa perpetueze amintirea legamantului lui Iehova (Geneza 17,11), (3) sa intretina cultivarea curatiei morale (Deuteronom 10,16), (4) sa reprezinte indreptatirea prin credinta (Romani 4,11), (5) sa prefigureze ritualul crestin al botezului (Coloseni 2,11, 12).
Evreii nu au fost singurii din antichitate care au practicat taierea imprejur. De exemplu, exista rapoarte ale acestui obicei printre egiptenii timpurii si diferite popoare semite.
Ea a fost practicata in diferite forme si administrata unor persoane de diverse varste si clase si a supravietuit in timpurile moderne printre unele popoare africane, arabi si alte natiuni mahomedane, ajungand pana la unele grupuri indepartate, cum ar fi insularii din Pacific.
Semnul legamantului. Dumnezeu a hotarat semne si aduceri aminte despre diferite evenimente insemnate. Sabatul a fost instituit ca o aducere aminte a creatiunii; taierea imprejur, a legamantului avraamic; botezul, a mortii si invierii lui Hristos; iar Cina Domnului, ca jertfa inlocuitoare a lui Hristos. Semne exterioare pot sa ne invete adevaruri spirituale, devenind, in felul acesta, mijloace hotarate de Dumnezeu pentru binecuvantarea spirituala. Astfel, ele pot sluji ca vesnice aduceri aminte despre harul lui Dumnezeu si despre datoria si raspunderea noastra.
Displayed: 6316 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online