Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 17:11-*
Previous part
Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi.
Sa va taiati imprejur. Din vremuri stravechi au fost date diferite sugestii in explicarea acestui rit. Filozoful alexandrin Philo, un evreu, credea ca acesta a fost poruncit de Dumnezeu numai pentru a promova curatenia fizica. Altii au vazut in el un protest impotriva anumitor rituri idolatre practicate de egipteni si de alte natiuni pagane. Calvin credea ca aceasta insemna indepartarea murdariei carnii si, astfel, a pacatului in general. Cu referire la importanta taierii imprejur, totusi, pot fi avute in vedere urmatoarele puncte. Ea avea menirea: (1) sa deosebeasca samanta lui Avraam de Neamuri (Efeseni 2,11), (2) sa perpetueze amintirea legamantului lui Iehova (Geneza 17,11), (3) sa intretina cultivarea curatiei morale (Deuteronom 10,16), (4) sa reprezinte indreptatirea prin credinta (Romani 4,11), (5) sa prefigureze ritualul crestin al botezului (Coloseni 2,11, 12).
Evreii nu au fost singurii din antichitate care au practicat taierea imprejur. De exemplu, exista rapoarte ale acestui obicei printre egiptenii timpurii si diferite popoare semite.
Ea a fost practicata in diferite forme si administrata unor persoane de diverse varste si clase si a supravietuit in timpurile moderne printre unele popoare africane, arabi si alte natiuni mahomedane, ajungand pana la unele grupuri indepartate, cum ar fi insularii din Pacific.
Semnul legamantului. Dumnezeu a hotarat semne si aduceri aminte despre diferite evenimente insemnate. Sabatul a fost instituit ca o aducere aminte a creatiunii; taierea imprejur, a legamantului avraamic; botezul, a mortii si invierii lui Hristos; iar Cina Domnului, ca jertfa inlocuitoare a lui Hristos. Semne exterioare pot sa ne invete adevaruri spirituale, devenind, in felul acesta, mijloace hotarate de Dumnezeu pentru binecuvantarea spirituala. Astfel, ele pot sluji ca vesnice aduceri aminte despre harul lui Dumnezeu si despre datoria si raspunderea noastra.
La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de la vreun strain, care nu face parte din neamul tau.
Orice copil de parte barbateasca. Lui Avraam i-au fost date instructiuni speciale cu privire la cine anume sa ia parte la ritualul taierii imprejur si cand urma sa fie administrat. Aceste reguli au fost cuprinse mai tarziu in legea lui Moise (Levitic 12,3; Luca 2,21). Nici un om de parte barbateasca din comunitatea ebraica fie liber, fie rob, nu era scutit. Taierea imprejur, semn al legamantului lui Dumnezeu cu Avraam, a devenit un semn pentru Israel, aratand ca ei erau poporul lui Dumnezeu si, de aceea, fiecare israelit de parte barbateasca, primea semnul acela. O data cu respingerea Israelului literal ca popor ales al lui Dumnezeu, taierea imprejur a incetat sa mai aiba insemnatate ca ritual religios (Fapte15,5.10.19.20.24.28.29; Galateni 2,3–5; 5,2–6; Romani 2,28.29).
Va trebui taiat imprejur atat robul nascut in casa cat si cel cumparat cu bani; si astfel legamantul Meu sa fie intarit in carnea voastra ca un legamant vesnic.
Verset ce nu a fost comentat.
Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului lui, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamantul Meu.
Sa fie nimicit. Aceasta judecata este repetata in legislatia mozaica pentru diferite incalcari ale prevederilor ei (vezi Exod 12,15.19; Levitic 17,4.10; Numeri 15,30; 19,13). Experienta personala a lui Moise arata solemna importanta data de Dumnezeu implinirii acestui ritual (Exod 4,24–26). Daca sentinta urma sa fie adusa la indeplinire prin mainile adunarii, prin magistratii civili, sau de Dumnezeu Insusi, nu este spus in mod explicit. Faptul ca expulzarea din popor a cuiva era in anumite cazuri urmata de pedeapsa cu moartea (vezi Exod 31,14) nu este o dovada ca pedeapsa capitala insotea in mod invariabil o astfel de sentinta (vezi Exod 12,19; Levitic 7,20.21; Numeri 19,13). Oricum ar fi fost, un evreu netaiat imprejur, fie copil, fie adult, isi pierdea drepturile pozitiei sale sociale, politice si religioase ca evreu (vezi comentariul pentru Exod 12,15).
Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei sa fie Sara.
Numele ei sa fie Sara. Este pentru prima data cand Sarai, sotia lui Avraam, a fost amintita pe nume intr-o comunicare divina cu el. Intre cele doua nume, Sarai si Sara, nu exista nici o deosebire majora. Sarai, care inseamna ,,printesa mea” a devenit simplu Sara, ,,o printesa”. Mai inainte ea fusese printesa lui Avraam, insa de aici inainte ea trebuia sa fie recunoscuta ca printesa si stramoasa unei natiuni intregi. Ea avea sa apartina atat urmasilor ei, cat si lui Avraam.
Eu o voi binecuvanta, si iti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvanta, si ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea.
Un fiu din ea. Dupa multi ani de asteptare, lui Avraam i s-au dat instiintari precise cu scopul de a arata ca samanta fagaduita avea sa fie copilul Sarei, nu copilul Agarei (vezi Galateni 4,22-31).
Imparati de noroade vor iesi din ea. Aceasta se refera in primul rand la David si la urmasii sai de pe tronul lui Iuda, dar cuprinde si regalitatea Edomului. Dumnezeu il asigura pe Avraam ca in ciuda stricaciunii oamenilor, care Il impiedica atat de des in graba lor, scopul Sau va fi realizat (vezi Isaia 46,10.11; 55,10.11).
Displayed: 5612 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online