Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Geneza 17:16-*

Previous part

Eu o voi binecuvanta, si iti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvanta, si ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea.

Un fiu din ea. Dupa multi ani de asteptare, lui Avraam i s-au dat instiintari precise cu scopul de a arata ca samanta fagaduita avea sa fie copilul Sarei, nu copilul Agarei (vezi Galateni 4,22-31).

Imparati de noroade vor iesi din ea. Aceasta se refera in primul rand la David si la urmasii sai de pe tronul lui Iuda, dar cuprinde si regalitatea Edomului. Dumnezeu il asigura pe Avraam ca in ciuda stricaciunii oamenilor, care Il impiedica atat de des in graba lor, scopul Sau va fi realizat (vezi Isaia 46,10.11; 55,10.11).



Avraam s-a aruncat cu fata la pamant si a ras, caci a zis in inima lui: Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani?

Avraam s-a aruncat cu fata la pamant. Faptul ca Avraam s-a aruncat inca o data cu fata la pamant, arata ca se ridicase de cand se prosternase la inceputul acestei descoperiri (vezi v.3).

Si a ras. Comentatorii difera in parerile lor daca rasul lui Avraam a fost expresia bucuriei, sau a indoielii. Desi ar fi mai placut a fi de acord cu aceia care sunt de prima parere, pe temeiul din Romani 4,19-20, contextul se pare ca favorizeaza ultima parere. Declaratia lui Pavel din Romani s-ar aplica atunci la starea sufleteasca a lui Avraam, dupa ce a fost convins de realitatea fagaduintei. Intrebarile puse de Avraam, probabil in inima sa mai degraba decat vorbite cu glas, ,,sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani?” si ,,sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani?” nu lasa impresia ca sunt puse de bucurie. Ele par sa exprime indoiala. Poate ca rasul lui Avraam reflecta si incurcatura lui, afland ca fagaduinta divina cu privire la Sara trecea cu vederea planurile sale pentru Ismael (vezi Geneza 17,18). Aceia care gasesc ca este dificil a se gandi ca in inima lui Avraam, marele erou al credintei, era indoiala trebuie sa tina seama de evenimentele raportate in capitolul 12,11-13 si 16,2-4. Sa observam, de asemenea, la rasul Sarei in cap. 18,12-15, care arata ca ea inca se indoia, chiar si dupa ce Avraam crezuse (vezi cap. 21,6.9 si comentariul pentru cap. 17,19).



Si Avraam a zis lui Dumnezeu: Sa traiasca Ismael inaintea Ta!

,,Sa traiasca Ismael inaintea Ta!” Aceasta mijlocire sugereaza ca, de la nasterea lui Ismael, Avraam se agatase cu putere si fara intrerupere de speranta ca acest fiu ar putea sa fie mostenitorul fagaduit. Orb fata de posibilitatea Sarei de a-i darui un fiu la varsta ei inaintata, Avraam mijloceste in favoarea lui Ismael. Avraam ar fi multumit sa-l accepte, fiul propriei planuiri, chiar in locul celui nascut de Sara. Mai mult, acesta lucru l-ar scoate din incurcatura de a renunta la planul lui pentru Ismael, facut public, de a fi mostenitorul sau (vezi PP 146).



Dumnezeu a zis: Cu adevarat, nevasta ta Sara iti va naste un fiu; si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el.

Si-i vei pune numele Isaac. ,,Cu adevarat” – fara indoiala – Sara va deveni o mama. Nu era nici un motiv de indoiala. Numele ales de Dumnezeu pentru fiul fagaduit al Sarei, Isaac inseamna ,,el rade”. Aceasta poate sa fie o referire la rasul lui Avraam, continuul aducator aminte al unui slab moment de indoiala. Mai probabil, el reflecta bucuria pe care Avraam o va incerca o data cu nasterea fiului fagaduit. Acum s-ar putea sa rada din indoiala, insa atunci el se va bucura cu adevarat, cand credinta avea sa intalneasca realitatea (vezi Geneza 21,6-7; Isaia 54,1; Galateni 4,27). Ambele nume, Isaac si Ismael, au fost alese inainte de nastere, iar numele de Avram si Sarai au fost schimbate, pentru ca le era rezervata o noua experienta.



Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca, si il voi inmulti nespus de mult; doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare.

Cu privire la Ismael. Dumnezeu il asigura din nou pe Avraam ca fagaduintele speciale facute lui Isaac nu vor contraveni celor facute mamei lui Ismael la izvorul din pustie (cap. 16,10). Ca si cei doisprezece fii ai lui Iacov, fiecare din ei a devenit tatal unui fiu (vezi comentariul pentru cap. 25,13-16).



Dar legamantul meu il voi incheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.

Cu Isaac. Repetand declaratia din v.19, Dumnezeu il asigura pe Avraam ca Isaac, nu Ismael, avea sa fie fiul legamantului. In timp ce Ismael trebuia sa se impartaseasca, in general, din binecuvantarile fagaduite lui Avraam, urmasii lui Isaac aveau sa devina suficient de numerosi pentru a stapani tara Canaanului. In mod deosebit, legamantul, cu toate binecuvantarile lui spirituale si materiale, era pentru fiul Sarei, Isaac, si pentru urmasii sai. Istoria de mai tarziu a acestor doi fii justifica pe deplin alegerea a unuia si respingerea celuilalt. Chiar daca Agar ajunsese sa creada in adevaratul Dumnezeu, influenta educatiei ei egiptene de mai inainte s-a dovedit a fi hotaratoare in viata lui Ismael si a fiilor ei, pentru ca descendentii sai au devenit pagani.

Pe vremea aceasta. La fagaduinta despre fiu este acum adaugata o limita de timp. Nu mai putea sa existe nici un loc pentru incertitudine. Dupa o asteptare de aproape 25 de ani de la prima fagaduinta, insotita de credinta si indoiala, Avraam a aflat ca timpul avea sa se incheie curand.



Displayed: 5600 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online