Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 9:7-*
Previous part
Oamenii care-l insoteau, au ramas incremeniti; auzeau in adevar glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
Oamenii. Lui Saul i se daduse nu numai imputernicire pentru lucrarea lui de persecutare, dar si un numar de asistenti. Pe cat se pare, era planul de a dezradacina complet crestinismul din cetatea Damasc.
Au ramas. (,,Au stat” KJV) Si ei fusesera trantiti la pamant (cap. 26,14). Probabil ei se ridicasera deja inaintea de Saul.
Incremeniti. (,,Muti” KJV). Desi experienta a fost mai putin intensa pentru ei decat pentru conducatorul lor, ii lasase muti.
Auzeau … glasul. (,,Auzind o voce”, KJV; Nitz). Gr. akonontes… tes phones. La prima vedere afirmatia aceasta pare sa contrazica ceea ce spune in cap. 24,9, unde Pavel declara ca tovarasii sai ,,n-au auzit glasul” (ten … phonen ouk ekousan). Totusi un studiu atent al celor doua relatari ajuta sa se explice aceasta discrepanta aparenta. Verbul akoua ,,a auzi”, se poate referi fie la capacitatea urechilor de a auzi un sunet (vezi Matei 11,15; 13,15), fie la capacitatea mintii de a intelege ceea ce e auzit (vezi Marcu 4,33; 1 Cronici 14,2). In pasajul de fata, cuvantul tradus ,,glas” (,,voce”) (phones) e la cazul genitiv. In limba greaca, aceasta arata ca insotitorii lui Saul au auzit numai sunetul glasului si n-au putut intelege ceea ce s-a spus. In cap. 22,9 cuvantul tradus ,,glas” (,,voce”) (phonen) e la acuzativ, si aceasta impreuna cu negativul ,,nu”, inseamna ca ei n-au auzit glasul destul de lamurit pentru a intelege ceea ce se spunea (cf. cap. 9,4, unde vorbind despre Saul care a inteles, Luca foloseste acuzativul spunand ca el ,,a auzit o voce” (ekousen phonen). Explicatia aceasta poate fi sustinuta mai departe si de faptul ca in cap. 22,9, Pavel declara de asemenea ca oamenii ,,au vazut in adevar lumina”, in timp ce versetul de fata spune ca ei ,,au ramas incremeniti… nu vedeau pe nimeni”. Ei au vazut lumina orbitoare, dar imaginea lor nu era destul de clara ca sa distinga pe Cel descoperit lui Saul in lumina. La fel, este logic de a intelege ca ei au auzit vocea, dar nu destul de clar pentru a intelege cuvintele rostite.
Nu vedeau pe nimeni. (,,Nevazand pe nimeni”, KJV, ,,Nezarind pe nimeni”, Nitz) Ei au vazut lumina cereasca (cap. 22,9) dar n-au perceput chipul divin pe care Saul l-a vazut invaluit in acea lumina.
Saul s-a sculat de la pamant; si macar ca ochii ii erau deschisi, nu vedea nimic. L-au luat de maini, si l-au dus in Damasc.
Ochii ii erau deschisi. (,,Nu vedea pe nimeni”, KJV). Dovezi textuale furnizeaza (cf. v.10) exprimarea ,,nu vedea nimic”. El fusese orbit de slava orbitoare a luminii ceresti (cf. cap. 22,11). Orbirea lui dovedea ca ceea ce vazuse nu era o simpla halucinatie. Pentru Saul insusi, orbirea se prea poate sa fi avut o insemnatate spirituala. El privise la sine ca fiind ,,calauza orbilor”, falindu-se ca vede clar (cf. Romani 2,19). Acum, pentru o vreme, pana cand lumina launtrica si externa va fi stralucit asupra lui, el trebuia sa accepte orbirea. Sufletul nou-nascut trebuia sa fie ca:
,,Un prunc plangand dupa lumina
Fara alt grai decat un planset”.
Unii comentatori gaseau dovada efectului permanent al acestei experiente asupra puterii lui de a vedea in faptul ca in general el isi dicta scrisorile (vezi 2 Tesaloniceni 3,17) ca folosea litere mari cand scria (vezi Galateni 4,11) si ca nu a recunoscut pe marele preot care poruncise ca sa fie lovit (vezi Fapte 23,2-5). Cea mai rezonabila din multele teorii cu privire la ,,ghimpele din trupul” sau este ca era o suferinta a ochilor, poate insotita de atacuri de dureri de moarte (vezi 2 Corinteni 12,7). Pe temeiul acestei presupuneri, dorinta fierbinte a galatenilor de a-si smulge ochii, daca era cu putinta, si sa-i dea lui, capata o deosebita semnificatie (vezi Galateni 4,15).
L-au dus. Vederea insotitorilor sai era relativ neatinsa. Poate ca ei nu privisera atat de direct la slava orbitoare sau ca stralucirea deplina nu se abatuse asupra lor. In orice caz ei au fost in stare sa conduca pe Saul, ducandu-l de mana pe acela care pornise la drum in calitate de conducator al lor. Mandria lui Saul se preschimbase acum in smerenie. Misiunea lui era deja cunoscuta la Damasc si sosirea lui fusese asteptata cu ravna de partida preoteasca si temute de crestini. Acum venise, dar misiunea se prabusise. Scrisorile adresate sinagogilor n-au fost niciodata folosite.
Trei zile n-a vazut, si n-a mancat, nici n-a baut nimic.
Trei zile. Conflictul din sufletul constiincios al lui Saul trebuie sa fi fost ingrozitor si au fost necesare trei zile intregi ca sa se ajunga la pace. In plus, Duhul lui Dumnezeu a folosit aceste trei zile de orbire pentru a ilumina mintea omului socat. In intunericul linistit, Saul a fost in stare sa-si reaminteasca profetiile mesianice, sa le aplice la Isus din Nazaret, si sa judece propriul sau trecut in lumina noilor sale convingeri. Cat de mare trebuie sa fi fost chinul lui sufletesc, cat de fierbinti trebuie sa fi fost rugaciunile lui pentru iertare, cat de dulce trebuie sa fi fost darul iertarii personale a lui Hristos! (vezi AA 118,120)
N-a mancat, nici n-a baut nimic. Abstinenta nu a fost cu totul un act penitential. Chinul lui sufletesc a intrecut temporar cererea normala pentru hrana. Cele trei zile de orbire au fost o perioada de cercetare de sine si pocainta.
Displayed: 5470 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online