Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 9:31-*

Previous part

Biserica se bucura de pace in toata Iudea, Galilea si Samaria, se intarea sufleteste, si umbla in frica Domnului; si, cu ajutorul Duhului Sfant, se inmultea.

(,,Atunci”, KJV; ,,Deci”, Nitz). Mai degraba ,,de aceea”. Tiparul evenimentelor din versetele 29-32 este similar cu acela din cap. 8,3-5. La data mai timpurie, Saul persecutase biserica, de aceea credinciosii au fost imprastiati si au propovaduit Cuvantul, si s-a deschis calea ca Filip sa duca Evanghelia in Samaria. In cazul de fata, Saul insusi era persecutat, s-a retras la Tars, biserica a castigat un ragaz si l-a folosit profitabil si Petru a evanghelizat districtele de coasta.

Biserica. (,,Bisericile”, KJV). Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,acum biserica prin toata Iudeea si Galileea si Samaria avea pace”. Referirea este la intreaga grupare crestina, nu la anumite biserici locale. Aceasta scoate in evidenta unirea bisericilor locale intr-o organizatie a bisericii intregi. Cuvantul ,,biserica” pare astfel sa fie folosit aici intr-un sens universal si nu unul local.

Odihna. Literal ,,pace”. Ragazul se poate sa fi aparut pe urma plecarii lui Pavel, elementul iritant era inlaturat. Un alt motiv s-ar putea sa fie gasit in diversiunea pricinuita de incercarea imparatului Caligula de a-si aseza statuia in Templul din Ierusalim (vezi pag. 78) – o incercare de la care a fost determinat sa renunte, potrivit cu cele spuse de Iosif (Antiquities XVIII, 8,2-8) numai de pozitia hotarata a iudeilor, prin staruintele zeloase ale regelui Irod Agripa, care locuia in cetatea Roma la data aceea si prin apelurile lui Petronius, guvernatorul Siriei. Potrivit cu cele spuse de Iosif, guvernatorul sirian a fost influentat de revarsarile de ploaie care, dupa o seceta indelungata, au cazut din cer senin, ca raspuns la rugaciunile lui Israel.

Toata Iudeea. Aceasta nota scurta cuprinde o mare cantitate de istorie bisericeasca timpurie si are o deosebita insemnatate. Este cea dintai aluzie cu privire la existenta unor comunitati religioase organizate in orasele si satele Palestinei. Nu sunt numite biserici locale, dar multe vor fi aparut ca un rezultat intarziat al lucrarii personale a lui Isus Hristos. In plus, lucrarea lui Filip, Petru si Ioan, trebuie sa fie luata in considerare (vezi cap. 8,5.1; 14,25). Dar, indiferent care ar fi fost originea bisericilor palestiniene, versetul acesta atesta existenta lor si demonstreaza ca porunca lui Hristos (cap. 1,8) era cu credinciosie ascultata.

Se intarea. (,,Era cladita”, KJV). Gr. oikodomeo, ,,a zidi o casa” , ,,a ridica o cladire” si prin extensie, ,,a edifica”, ,,a zidi”, in general. ,,Odihna” (,,pacea”) mentionate mai inainte in versetul acesta a dat prilej ca biserica sa se ,,intareasca” sa se ,,zideasca” atat in sens organizatoric cat si spiritual. ,,Oikodomeo joaca un rol important in vocabularul lui Pavel (vezi Fapte 20,32; Romani 15,20; 1 Corinteni 8,1; Galateni 2,18, etc).

Frica Domnului. Expresia este obisnuita in scrierile VT, unde descrie o teama plina de respect (vezi Iov, 28,28; Psalmi 19,9; Cronici 1,7). Este rara in NT, forma engleza a expresiei fiind folosita numai aici. In 2 Corinteni 5,11, groaza Domnului” este tradusa mai bine, ,,frica Domnului”.

Ajutorul. (,,Mangaierea”, KJV; ,,Chemarea in ajutor”, Nitz) Gr. paraklesis, ,,mangaierea”, ,,indemnul”, ,,incurajarea” (vezi Matei 5,4; Luca 6,24; Ioan 14,16). Expresia poate fi tradusa, ,,umbland ... in (sau ,,prin”) sfatul Duhului Sfant”. Membrii bisericii se temeau de Domnul si erau calauziti de Duhul, intreaga lor viata era sub control divin.

Se inmulteau. Ca rezultat al starii spirituale satisfacatoare a bisericii, membrii si grupurile ei sporeau la numar. Totdeauna va fi asa. Viata spirituala adanca din partea crestinilor va fi roditoare in salvarea celor nemantuiti. Asemenea roada poate veni din viata membrilor laici ca si din lucrarea slujbasilor bisericii.

Vezi harta activitatii misionare a lui Petru



Pe cand cerceta Petru pe toti sfintii, s-a pogorat si la cei ce locuiau in Lida.

Pe cand. (,,S-a intamplat”, KJV). Vezi Luca 1,8. Expresia este tipica pentru stilul lui Luca. El o foloseste de cel putin 39 de ori in evanghelia lui si de 14 ori in Fapte. Ea de obicei marcheaza o legatura in naratiune.

Cerceta. (,,Trecea”, KJV, ,,Trecand”, Nitz) Gr. dierchomai, ,,a trece prin”. Pentru semnificatia lui misionara vezi cap. 8,4 (cf. Luca 9,6).

Petru. De la acest punct pana la cap. 11,25, relatarea paraseste pe Saul si se indreapta catre lucrarea lui Petru. Din cauza aceasta, aceasta parte este uneori descrisa ca ,,Faptele lui Petru”. Este evident totusi ca Luca da relatarea aceasta a lucrarii lui Petru nu ca o biografie partiala a acestui stalp al bisericii, ci ca o parte a planului sau literar general de descriere a convertirii neamurilor. Cand, prin lucrarea lui Petru, aceasta noua faza a serviciului crestin era bine avansata pe drumul ei, scriitorul se reintoarce la viata lui Saul si se concentreaza la activitatile lui printre neamuri.

Naratiunea lui Luca (Fapte 8,25) lasase pe Petru, impreuna cu Ioan, predicand Evanghelia in satele Samaritene in drumul sau de inapoiere la Ierusalim. Dupa reintoarcerea sa a avut o vizita de 15 zile a lui Saul (Galateni 1,18). Dar e clar ca apostolii nu s-au restrans la Ierusalim; ei au mers mai departe pe teren si au servit grupelor de credinciosi de curand infiintate. Astfel de vizite au ajutat sa se unifice biserica tanara si sa promoveze cresterea ei echilibrata.

Pe toti. (,,Prin toate locurile”, KJV) Aceasta poate fi tradusa si ,,printre toti”, referindu-se fie la grupele bisericesti din v. 31, fie la ,,sfintii” mentionati mai tarziu in versetul acesta.

Sfintii Vezi v. 13.

Lida. Lod din VT (1 Cronici 8,13; Ezra 2,33; Neemia 7,37; 11, 35) cunoscut in timpurile moderne ca Ludd. Orasul fusese intemeiat de colonisti din semintia lui Beniamin (1 Cronici 8,1.12), in bogata campie a Saronului. Se gasea la 10 mile spre sud-est de Iope si o calatorie de o zi spre nord-vest de la Ierusalim (Iosif, Antiquities, XX 6.2), un sat ,,nu mai mic ca un oras in marime”. La cererea lui Iuda Macabeul, Demetrius Soter a transferat-o intre posesiunile Templului de la Ierusalim (1 Macabei 11,32-34). Sub stapanirea Romanului Cassius, vestit pentru brutala jefuire din partea lui a proprietatilor si fondurilor, locuitorii Lidei au fost vanduti ca sclavi (Iosif, Antiquities, XIV, 11.2, 275). Totusi, si-a recastigat fosta ei prosperitate si apare la data aceasta ca fiind sediul unei comunitati crestine infloritoare. In razboaiele care au precedat distrugerea Ierusalimului, a fost ars de Cestius Gallus, in anul 66 d.Hr. (Iosif, War, II, 19,1, 515,516), cand cea mai mare parte a locuitorilor ei se dusesera la Sarbatoarea Corturilor la Ierusalim, si a fost ocupata de Vespasian in anul 68 d. Hr. (ibid, IV, 8.1, 444). Cand cetatea a fost recladita, probabil de Adrian (c. 130 d.Hr.) a primit noul nume de Diospolis (cetatea lui Zeus). Ea a fost mai tarziu, sediul uneia din episcopiile principale ale bisericii siriene. Caracteristica ei principala pare sa fi fost saracia ei. Potrivit cu un comentariu vechi, Rabi Nathan (anul 160 d.Hr.) a spus: ,,Sunt zece parti de saracie pe lume, noua in Lydia (Lida) si una in restul lumii” (Midras Rabbah, la Estera 1,3, ed. Soncino, p. 30). E foarte probabil ca Filip evanghelistul a sadit credinta lui Hristos in acest oras. Orasul se afla aproape de drumul pe care ar fi calatorit Filip cand a strabatut ,,toate cetatile” in calea sa de la Azot la Cezareea (vezi Fapte 8,40).



Displayed: 7735 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online