Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 4:6-*
Previous part
cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, si toti cei ce se trageau din neamul marilor preoti.
Ana. Omul acesta (numit Ananus de Iosif), fiu al lui Set, a devenit mare preot pe la anul 6 d.Hr., prin numirea lui de catre guvernatorul roman Quirinus (Cireniu), si a fost demis cam pe la anul 14 d.Hr. (Iosef, Antiquities xviii.2.1,2). Hristos fusese adus mai intai inaintea lui Ana (Ioan 18,13) si a fost dupa aceea trimis la marele preot actual, Caiafa. Lucrul acesta arata ca, desi pe atunci nu era de fapt mare preot, Ana detinea un loc de mare influenta printre iudei. Lucrul acesta e de inteles, avand in vedere faptul ca marele preot Caiafa era ginerele lui Ana. E imposibil sa se precizeze acum exact functiile celor doi barbati: Ana si Caiafa. Aparent era ceva obisnuit ca aceia care odata detinusera functia de mare preot sa continue sa mai aiba titlul dupa ce incetasera de a sluji. La data mortii lui Ana cinci din fiii sai fusesera mari preoti (ibid., xx.9.1). Dar varsta lui inaintata a fost intunecata de atrocitatile savarsite in templu in timpul razboiului din anii 66-78 d.Hr. (vezi Iosif, War, IV.3.78 [151-157].
Caiafa. Caiafa fusese numit cam prin anul 18 sau 19 d.Hr., si a fost demis prin anul 36 d.Hr. El este descris in Evanghelii ca un om diplomat si oportunist (Ioan 18,14. Vezi mai sus la ,,Ana”).
Ioan. Acesta s-ar putea sa fie Johanan (adica Ioan) ben Zakkai, un conducator iudeu despre care se spune ca ar fi fost la culmea influentei sale cu 40 de ani inainte de distrugerea templului in anul 70 d.Hr. Dupa razboiul iudeo-roman a fost fondatorul si presedintele Consiliului din Iamnia (vezi Vol. V, p.78). Totusi identificarea este foarte incerta. O alta posibilitate este sugerata de un manuscris vechi care zice: ,,Ionatan” era fiul lui Ana, Ionatan care a devenit mare preot pentru un scurt timp dupa Caiafa, si din nou in zilele lui Felia (c. anii 52 – c. 60 d.Hr.).
Alexandru. Nu e cu putinta nici o identificare sigura a acestui om.
Se tragea din neamul marilor preoti. [,,Inruditi cu marele preot”, KJV]. Talmudul (Pesahim 57a, ed. Soncio, p.285) mentioneaza mai multe familii proeminente din care erau de obicei luati marii preoti pe vremea aceea. Marele preot curent, Caiafa, avea mai multe rude care erau sus puse (vezi mai sus la ,,Ana”) si probabil unii din barbatii acestia erau prezenti la judecarea lui Petru si a lui Ioan relatata aici. Vezi Matei 2,4.
Au pus pe Petru si pe Ioan in mijlocul lor, si i-au intrebat: Cu ce putere, sau in numele cui ati facut voi lucrul acesta?
In mijlocul lor. Sinedriul era asezat in semicerc (vezi Misna Sanhedrin, 4.3, ed. Soncio al Talmudului, p.230). Pare ca Petru si Ioan au fost asezati in centru.
Cu ce putere? Gr. en poia dunamei, ,,in ce fel de putere”? Cuvantul dunamis, ,,putere” folosit aici, e adesea aplicat la minunile lui Hristos, si adesea e redat ,,lucrari mari” ,,puteri”, ,,minuni” (vezi Matei 11,20; Marcu 6,14; Luca 19,37). Conducatorii iudei admiteau ca ologul fusese vindecat de o uimitoare manifestare de putere; lucrul acesta era prea evident pentru a fi tagaduit (vezi Fapte 4,16). Dar intrebarea lor implica o banuiala ca ea era rezultatul unei puteri de jos, o implicatie asemanatoare cu acuzatia candva indreptata contra lui Isus (vezi Luca 11,15; cf. Ioan 8,48).
In numele cui? [,,Prin ce nume”?, KJV; ,,In al cui nume”?, Nitz]. Sau, ,,In ce fel de nume”? Vezi cap.3,16. Mai marii iudei fara indoiala stiau ca in numele lui Isus Petru si Ioan vindecasera pe olog. Pentru ei, Isus era un om care fusese crucificat de curand ca raufacator. De unde si intrebarea lor dispretuitoare.
Atunci Petru, plin de Duhul Sfant, le-a zis: Mai mari ai norodului si batrani ai lui Israel!
Petru. Cu cateva saptamani mai inainte de intamplarea aceasta, Petru tremurase inaintea slujitorilor si ostasilor in curtea casei marelui preot si tagaduise pe Domnul sau. Dar dupa aceea Duhul lui Dumnezeu venise asupra lui si il schimbase ,,in alt om” (vezi 1 Samuel 10,6; cf. Matei 10,19.20). Stand acum in fata celui mai inalt tribunal al iudeilor, el vorbeste, e adevarat, respectuos, dar si cu indrazneala neclintita. Cu plans amar, Petru se pocaise de tagaduirea Domnului sau (Luca 22,34-62). O dovada a adevaratei pocainte este de a cauta sa indreptam raul care a rezultat de pe urma ofensei pentru care se face pocainta. Petru adusese dezonoare asupra Domnului sau si asupra cauzei Lui in fata iudeilor. Acum, in aceeasi cetate, in prezenta acelorasi oameni care fusesera amestecati in condamnarea lui Isus, Petru aduce cu bucurie marturia sa cu privire la misiunea divina a Mantuitorului pe care candva Il tagaduise. Aici el a demonstrat valabilitatea indemnului sau de mai tarziu: ,,Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama” (1 Petru 3,15).
Mai mari ai norodului. Compara aceasta salutare respectuoasa cu acea mai familiara a lui Pavel: ,,Barbati si frati” (cap. 23,1.6). Fara indoiala Petru cunostea personal pe mai multi membri ai curtii, si statea deci inaintea lor stapanit de mai putina teama (vezi cap. 9,1). Crestinii au fost invatati sa acorde respect reprezentantilor autoritatii (Matei 22,21; Rom. 13,7; 1 Petru 2,13-17).
Batrani ai lui Israel. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.10) intre exprimarea aceasta si aceea simpla de ,,batrani”. Vezi vers.5.
Displayed: 5489 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online