Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 4:19-*
Previous part
Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu;
Petru si Ioan. Amandoi apostoli s-au unit acum la exprimarea hotararii lor de a vesti cuvantul vietii lui Hristos si invierea. E posibil sa se fi apelat personal la fiecare sa renunte, si fiecare a expus hotararea sa de a continua in ciuda indemnului consiliului. Pentru o fermitate asemanatoare compara experienta iudeilor credinciosi din Macabei 7,30.
Judecati voi. In fata unor dovezi atat de neindoielnice ale nevinovatiei lor, apostolii au somat plini de indrazneala pe mai marii iudei sa recunoasca faptele. Faptul ca sinedriul a eliberat pe Petru si pe Ioan fara a-i pedepsi a fost o recunoastere tacita ca ei erau nevinovati.
Daca este drept. Aici este sugerat un principiu important. Cuvintele acestea introduc o afirmare a dreptului constiintei de a rezista autoritatii omenesti cand vine in conflict cu autoritatea divina. Apelul apostolilor: ,,Judecati voi”, arata ca ei pretindeau dreptul acesta ca axiomatic. In practica apare adesea o dificultate in stabilirea faptului daca un om care pretinde o atare autoritate divina o are intr-adevar. In cazuri de felul celui prezent, unde chestiunea este de a da marturie cu privire la fapte, daca oamenii se cred insarcinati de Dumnezeu sa declare faptele acelea, ei nu indraznesc sa falsifice adevarul, chiar cu riscul de a jigni pe oameni.
Intr-o disputa cu autoritatea civila omul cu convingeri religioase trebuie sa accepte ca dovezile convingerilor sale vin de la o autoritate divina. Daca doreste ca sa reziste cazul sau, trebuie sa convinga pe ascultatorii sai ca ideile sale sunt temeinice. Petru si Ioan stiau ca aveau autoritatea Duhului Sfant, deja demonstrata prin minuni si prin convertiri; iar convingerea lor era dainuitoare cu privire la adevar, demonstrata in predica lor si rezultatele ei. In situatia aceasta ei nu puteau consimti sa asculte de om mai multe decat de Dumnezeu (vezi cap. 5,29). Apostolii aveau o porunca de a predica, o porunca de la Hristos care le dadea putere. Nici o alta consideratie nu putea fi valabila intr-o astfel de situatie. Vezi AA 68,69.
Ori de cate ori un om intampina o astfel de alegere intre convingerea sa sincera cu privire la voia lui Dumnezeu si incearca sa serveasca la doi stapani va izbuti sa nu satisfaca pe nici unul si isi va vinde sufletul de dragul oportunitatii. Dar, daca recunoaste in mod hotarat prioritatea de ascultare deplina fata de Dumnezeu, nimeni nu poate sa-l declare neonest, si sufletul lui e in siguranta.
caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.
Nu putem sa nu vorbim. [,,Nu putem decat sa vorbim”, KJV]. Versiunea greaca accentueaza pronumele ,,noi”. Ei, ca apostoli ai lui Isus, fusesera insarcinati in mod special sa marturiseasca despre El (Matei 28,19.20; Fapte 1,8).
Ce am vazut si auzit. Marturia apostolilor era intemeiata pe experientele lor personala cu Isus. Multi ani mai tarziu in epistolele lor atat Petru, cat si Ioan au scos in evidenta importanta faptului ca fusesera martori oculari la adevarurile pe care le invatau (2 Petru1,16-18; 1 Ioan 1,1-3). Pentru crestinul de astazi experienta personala constituie una din cele mai convingatoare dovezi cu privire la realitatea practica a adevarului.
I-au amenintat din nou, si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa-i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele intamplate.
Amenintati din nou. Mai mult decat atat, sinedriul nu a indraznit sa se aventureze, deoarece oricine cunostea ca ologul fusese vindecat si ca nu se putea aduce impotriva apostolilor nici o acuzatie vrednica de pedeapsa. Cu omul vindecat cunoscut de toti in fata, ei nu puteau sustine ca relatarea cu privire la minune nu era adevarata. Si intrucat era o fapta buna, atestata in mod cert, nu putea fi pedepsita. Iarasi nu puteau pedepsi in chip indreptatit pe apostoli pentru ca pretindeau ca vindecarea lor era facuta in numele lui Isus.
Cum sa-i pedepseasca. [,,Cum ii puteau pedepsi”, KJV]. Desi unii din conducatorii iudei erau fara indoiala inclinati sa favorizeze pe apostoli (vezi vers.14), in general sentimentul era de dezamagire ca nu putusera gasi vreun pretext de a aplica pedeapsa fara a infuria poporul. Aici din nou oportunitatea pare sa fi fost un factor important in rationamentul si decizia lor (vezi Ioan 11,49.50).
Slaveau pe Dumnezeu. Sau, ,,staruiau in a proslavi pe Dumnezeu”, zugravind reactia curenta a oamenilor fata de miracol. Vorbirea lui Petru in templu clarificase sursa puterii prin care omul fusese vindecat (cap.3,12-16).
Caci omul cu care se facuse aceasta minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
Omul cu care se facuse aceasta minune de vindecare. [,,Fusese aratata”, KJV]. Mai de graba, ,,acest sens (semeion) de vindecare se petrecuse”. Pentru intelesul lui semeion, tradus ca un semn folosind cuvantul ,,aratata”.
Mai bine de patruzeci de ani. [,,In varsta de peste patruzeci de ani”, KJV]. Comparatia cu cap. 3,2 arata ca omul fusese infirm in tot timpul acesta. O incapacitate de asa lunga durata a facut minunea cu atat mai remarcabila. De repetate ori Luca noteaza durata unei boli sau a unei maladii producatoare de infirmitate vindecate pe cale miraculoasa (vezi Luca 8,42.43; 13,11; Fapte 9,33; 14,8). E prea mult de a spune ca toate aceste aluzii sunt atribuite faptului ca el era medic (Col. 4,14), desi unele au fost, deoarece aceeasi practica era obisnuita si de alti scriitori, nemedicali, cand relatau vindecari miraculoase (Marcu 5,25; 9,21; Ioan 5,5; 9,1). Probabil scriitorii NT au dat informatia acesta mai ales pentru a arata maretia minunii savarsite.
Displayed: 5860 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online