Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 4:12-*

Previous part

In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.

Nu este mantuire. Petru sugereaza ca vindecarea fizica a ologului este o dovada a puterii de mantuire lui Isus pentru suflet, pe care de asemenea o primise ologul. Martorii oculari trebuiau sa traga concluzia din rezultatele produse prin porunca: ,,Ridica-te si umbla”, ca aceeasi putere ar fi fost in stare tot pe atat de sigur sa aduca binecuvantarea aceea mai mare a mantuirii spirituale (vezi Matei 9,5). Mantuirea despre care vorbea Petru era exact lucrul acela pe care mai marii ziceau ca il cauta. Pretentia lui Petru ca Hristos este singurul Mantuitor este exact in conformitate cu pretentiile pe care Isus Insusi le ridica in ce priveste unicitatea Sa (vezi Ioan 3,16; 14,6).

Nu este… alt nume. Vezi cap. 3,16, Petru se deprinsese sa ataseze la ideea de nume deplina personalitate si putere a posesorului numelui. Pentru aceia care-L cunoscusera si-L primisera, numele lui Isus Hristos din Nazaret era unica sursa adevarata pentru eliberare si mantuire.

Trebuie sa fim mantuiti. Hristos este singura cale prin care trebuie, in mod obligatoriu, sa cautam mantuirea daca vrem sa fim mantuiti (vezi Ioan 14,6; 17,3). Planul mantuirii oferit prin Isus Hristos 1) proslaveste pe Dumnezeu ca domnitor moral, 2) sustine legea lui Dumnezeu ca lege de guvernamant, 3) arata sursa revelatiei divine, 4) face fata prin ispasirea loctiitoare, nevoilor oamenilor ca pacatosi, care altminteri sunt sub osandirea lui Dumnezeu . Hristos este unicul mijlocitor intre om si Dumnezeu (1 Tim. 2,5).



Cand au vazut ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan, s-au mirat, intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand; si au priceput ca fusesera cu Isus.

Cand au vazut ei. Versiunea greaca implica ,,considerare” ca si ,,privire”.

Indrazneala. Gr. parresia, dar pan, ,,tot”, si rhesis, ,,vorbirea”; astfel cuvintele insemneaza ,,libertate de vorbire”, deci ,,indrazneala”. Cuvantul implica o libertate si usurinta de exprimare asa cum nu ar fi fost de asteptat de la cineva care nu era educat in ce priveste invatarea. Parresia fusese caracteristica pentru invatatura Domnului, care fusese facuta ,,pe fata” (Marcu 8,32). De acum inainte trebuia de asemenea sa fie o trasatura caracteristica a lucrarii apostolilor (vezi Fapte 28,31; 2 Cor. 7,4). Parresia era o caracteristica a lui Ioan in increderea pe care el o arata in apropierea de Dumnezeu (1 Ioan 4,17; 5,14).

Petru si… Ioan. In masura in care este relatat, Ioan nu a vorbit, dar fara indoiala prin privire si purtare si poate prin cuvinte nerelatate, el evident a dat pe fata un curaj similar.

Necarturari. [,,Neinvatati”, KJV; ,,Fara carte”, Nitz]. Gr. agramatos, ,,analfabeti”, adica, ,,inculti”, din punct de vedere al literaturii si traditiilor iudeilor. Carturarii, pe de alta parte, erau cunoscuti ca grammateis, ,,literati”. Conducatorii iudei, notand ca Petru si Ioan nu fusesera scoliti, ar fi tras in mod natural concluzia ca astfel de oameni ignoranti nu erau calificati sa fie invatatori religiosi.

De rand. [,,Ignoranti”, KJV; ,,Din lumea de jos”, Nitz]. Gr. idiotes, de la idiot, al sau ,,propriu”. Cuvantul se refera aici la o persoana de rand, o persoana particulara, in contrast cu cineva dintr-o pozitie oficiala. Ucenicii nu detineau un rang recunoscut ca invatatori religiosi. Ei erau lipsiti de o slujba sau chemare anumita, de cultura care se cerea pentru o asemenea profesiune. Cuvantul idiotes are o istorie ulterioara curioasa. Latina l-a reprodus aproape fara schimbare in ortografie, ca idiota. De aici a trecut in limbile europene moderne ca un termen care descrie ignoranta si incapacitatea legata de ea. De unde cuvantul nostru actual ,,idiot”. Asa cum era folosit de Luca, cuvantul acesta nu vrea sa spuna ca Petru si Ioan erau oameni lipsiti de inteligenta, ci mai de graba ca nu erau oameni cu raspundere publica. Acesta era motivul pentru care membrii sinedriului se simteau ofensati de faptul ca apostolii incercau sa faca lucrarea de invatatori religiosi.

Au cunoscut. [,,Au luat cunostinta”, KJV; ,,Cunosteau”, Nitz]. Mai de graba, ,,au recunoscut”, ,,Au inceput sa-si dea semne”. Petru deja lamurise sinedriul ca puterea lui venea de le Isus din Nazaret. Acum, cand conducatorii iudei cautau sa explice indrazneala apostolilor de a invata in ciuda lipsei lor de instruire formala, au ajuns sa-si dea seama ca felul lui Petru de a vorbi era ca al lui Isus. Nu numai puterea lui de a vindeca, dar si solia lui si modul lui de prezentare erau toate derivate de la Hristos. Pentru sinedriu trebuie sa fi fost ca si cum Isus statea din nou viu inaintea ochilor lor, in persoana celor doi ucenici ai Lui. Asa ar trebui sa fie cu toti aceia care cu adevarat urmeaza pe Hristos. Pentru crestinul care vorbeste pentru Domnul sau astazi, convingerea si forta cea mai influenta vine de la faptul ca a fost cu Isus in rugaciune, la meditatie si in tovarasie in toate lucrurile vietii. Acest fel de tovarasie cu Domnul divin aduce un privilegiu inestimabil, o putere transformatoare si o solemna raspundere in serviciul lui Hristos.



Displayed: 5264 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online