Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 3:2-*
Previous part
Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu.
Din nastere. [,,Din pantecele mamei sale”, KJV; ,,De la nastere”, Nitz]. Relatarea atenta a duratei suferintei omului este oarecum caracteristica pentru Luca (vezi cap. 9,33; 14,8). Ologul era in varsta de aproape 40 de ani la data vindecarii sale (vezi cap. 4,22).
Dus. [,,Purtat”, KJV; Nitz]. Mai bine, ,,era mereu purtat”, sau ,,obisnuia sa fie purtat”. Versiunea greaca poate fi inteleasa aici ca indicand fie ca ologul era dus la locul sau de cersit, cand a intalnit pe apostoli, fie ca deja sedea cand au aparut Petru si Ioan. In zilele acelea nu erau nici spitale, nici azile; asa ca pentru a fi ajutat, ologul trebuia sa fie asezat acolo unde oamenii binevoitori ar fi putut sa-l vada (vezi Marcu 10,46; Luca 16,20; 18,35). Multimile care mergeau la Templu ar fi fost inclinate sa ajute, datorita sentimentului religios al momentului.
Poarta… numita ,,Frumoasa”. Nici o poarta cu numele acesta nu e cunoscuta in alta parte in Biblie sau in literatura iudaica. Opinia invatatorilor este impartita in ceea ce priveste faptul daca poarta aceasta urmeaza sa fie identificata cu Poarta Susan in zidul exterior al partii de rasarit al ariei templului sau cu Poarta Nicanor, care probabil ducea de la Curtea Neamurilor si la Curtea Femeilor. Unii au plasat aceasta poarta intre Curtea Femeilor si cea a Barbatilor. Daca Poarta Frumoasa constituia o parte a zidului exterior sau era intre curti pare sa depinda in cea mai mare masura de drumul ce se crede ca apostolii l-ar fi parcurs conform acestei relatari. Luca relateaza ca ei au venit la poarta, au vindecat pe om, au intrat in templu si, aparent, dupa ce isi facusera rugaciunile, au intalnit o ceata de oameni in Porticul lui Solomon care fusese atrasa de miracol. Intrucat Porticul lui Solomon pare sa fi fost chiar inauntrul zidului extern (vezi v. 11), Poarta Frumoasa s-ar fi putut sa fie poarta externa, Susan, deoarece, daca ar fi fost poarta interioara dintre curti, ar fi fost necesar ca apostolii sa iasa din nou prin ea ca sa ajunga la Porticul lui Solomon. Totusi, pare oarecum dificil de a explica folosirea de catre Petru si Ioan a unei astfel de porti la inceput, deoarece se afla pe directia Muntelui Maslinilor si nu ar fi fost in directia de unde ar fi intrat ei in templu, ei care locuiau in cetate. Comparata cu alte porti care duceau direct din cetate in templu, ea trebuie sa fi fost putin folosita si nu ar fi fost un loc unde un cersetor sa sada in mod obisnuit. Din cauza acestor dificultati aparente, multi invatati prefera sa presupuna ca apostolii au iesit din nou prin Poarta Frumoasa inainte de a intalni multimea in Porticul lui Solomon si ca aceasta poarta trebuie sa fie identificata cu Poarta Nicanor, situata probabil intre Curtea Neamurilor si Curtea Femeilor. Iosif descrie poarta aceasta astfel: ,,Una, care in afara de sanctuar, era din bronz corintean, si depasea mult in valoare pe acelea impletite cu argint si incrustate cu aur” (War V.5.3 [201]). Cu privire la poarta aceasta Misna declara: ,,Toate portile originare au fost inlocuite cu porti de aur cu exceptia portilor lui Nicanor, deoarece cu ele s-a savarsit o minune; unii spun, insa, ca din cauza ca arama de pe ele stralucea [ca aurul]” (Misna Middoth 2.3, ed. Soncio a Talmudului, p.7,8). Punand toate dovezile laolalta, e probabil ca Poarta Frumoasa trebuie sa fie identificata cu Poarta lui Nicanor.
Ca sa ceara milostenie. Imprejurimile Templului, ca si acelea ale moscheii moderne si ale unora din marele catedrale ale Europei, fara indoiala erau intesate de orbi, ologi, schilozi si cersetori de toate soiurile.
Omul acesta, cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie.
Sa intre in Templu. [,,Sa mearga in templu”, KJV]. Faptul ca apostolii erau gata sa intre in templu, probabil pentru a se inchina, i-a recomandat pentru mintea ologului ca fiind oameni evlaviosi de la care putea sa astepte o milostenie.
A cerut milostenie. In nevoia lui, ologul nu putea sa vada dincolo de nevoile si mijloacele vizibile. Chiar si cel mai evlavios om ca ologul, dupa vindecare (v. 8), s-ar putea sa nu recunoasca sursele dumnezeiesti din cauza nevoilor lui fizice imediate. Petru si Ioan nu prezentau nici o dovada exterioara ca erau purtatori de putere divina. Pe de alta parte, acest olog, un martor zilnic al slujbelor templului, si poate un furnizor al clevetirilor lui, nu ar fi putut sa fie nestiutor de evenimentele impresionante care insotisera crucificarea si invierea recenta a lui Isus.
Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el, si a zis: Uita-te la noi!
S-a uitat tinta. [,,Atintindu-si ochii”, KJV; ,,Pironind privirea”, Nitz]. Sau, ,,dupa ce a privit la” (vezi Fapte.1,10; Luc.4,20).
Uita-te la noi. Petru si Ioan nu aveau de gand sa lase a se intelege ca ologul trebuia sa creada ca ei aveau putere in ei insisi sa-l vindece (vezi v. 6). Dar au cautat sa-i captiveze atentia spre ei, pentru ca ei apoi sa-l poata indrepta la Hristos.
Displayed: 5220 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online