Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 3:1-1
Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea.
[,,Acum”, KJV; ,,Iar”, Nitz]. Gr. de, un cuvant implicand o legatura logica cu cele de mai inainte, si nu un element de timp. Nu e data nici o relatare cu privire la intervalul de timp care trecuse de la Ziua Cincizecimii. Probabil cap. 2,42-47 rezuma o inaintare treptata fara vreun incident impresionant si ar putea sa cuprinda o perioada de cateva luni. E un lucru remarcabil ca Luca, scriitorul care pune un asa accent pe datele cronologice in Evanghelie (Luca 3,1; 6,1), da atat de putine date in Fapte. Evident, Duhul Sfant, care-i calauzea pana, nu a gasit de bine sa lumineze mintea lui asupra acestor aspecte.
Petru si Ioan. Aceasta asociere a celor doi apostoli duce naratiunea Evangheliilor intr-o interesanta legatura cu Faptele A. Acesti doi barbati fusesera in stransa legatura. Ei fusesera tovarasi ca pescari pe Lacul Galileei (vezi Luca 5,10). Petru cu Ioan si Iacov se bucurasera de o legatura confidentiala cu Domnul (vezi Marcu 5,37; 9,2; 13,3; 14,33). Petru si Ioan fusesera trimisi sa pregateasca Pastele pe care Isus dorea sa-l manance cu ucenicii Sai (Luca 22,8). In noaptea judecatii lui Isus, Ioan, fiind cunoscut in casa marelui preot, a luat pe Petru si l-a dus in palatul marelui preot (Ioan 18,15.16). La o data ulterioara, Petru si Ioan avea sa fie trimisi sa ajute pe Filip in misiunea din Samaria (Fapte 8,14) si impreuna, cu Iacov urmau sa aprobe lucrarea facuta de Pavel si de Barnaba printre neamuri (Gal. 2,9). Astfel aparitia lor aici e tipica pentru insotirea caracteristica a celor doi apostoli, Petru si Ioan.
Se suiau. [,,S-au suit”, KJV]. Mai corespunzator ,,se suiau”. Incidentul ce urma sa fie relatat a avut loc pe cand cei doi apostoli erau in drum spre templu ca sa se inchine.
La Templu. [,,In Templu”, KJV; ,,In sanctuar”, Nitz]. Gr. hieron, care cuprindea nu numai sanctuarul, dar si curtea si intregul complex al cladirilor legate de templu (vezi Matei 4,5). Apostolii ,,tot timpul stateau in templu si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu” (Luca 24,53; vezi Fapte 2,46). Iudeii convertiti la crestinism nu aveau cladiri bisericesti in care sa se adune, si inca nu le venise in minte ca serviciile templului nu mai aveau insemnatate pentru crestini.
Ceasul rugaciunii. Acesta este ceasul al noualea, cam ora trei dupa-amiaza (vezi cap. 2,15; vezi Vol. V, p. 50). Acesta era timpul jertfei de seara (vezi Iosif, Antiquities, xiv.4.3 [65]). Era cunoscut atat ca ,,ceasul rugaciunii” cat si ca ,,timpul tamaierii” (vezi Luca 1,9.10). Sacrificiile de dimineata si de seara erau aduse cu tamaie in ceasurile al treilea si al noualea ale zilei (cam 9 in.a. si 3 d.a.), timp la care cei evlaviosi se rugau in curtile Templului. O rugaciune la amiaza pare de asemenea sa fi fost obisnuita, cel putin pentru unii (vezi Psalmi 55,17; vezi Dan. 6,10; Fapte 10,9). E lucru cunoscut ca in sec. al II-lea d.Hr., o a treia rugaciune zilnica avea loc la apusul soarelui si lucrul acesta s-ar fi putut sa fie o deprindere ceva mai timpuriu. Scrieri rabinice arata ca era permisa o oarecare intarziere in timpul exact al acestor rugaciuni. Practica de a se ruga de trei ori pe zi apare in Biserica Crestina inca din sec. al II-lea, o practica probabil transferata direct din sinagoga iudaica (Didahia 8). Pe la inceputul secolului al III-lea pare ca erau observate, de multi, trei ceasuri de rugaciune (vezi Clement din Alexandria Stromata vii.7).
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online