Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 3:1-13
Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea.
[,,Acum”, KJV; ,,Iar”, Nitz]. Gr. de, un cuvant implicand o legatura logica cu cele de mai inainte, si nu un element de timp. Nu e data nici o relatare cu privire la intervalul de timp care trecuse de la Ziua Cincizecimii. Probabil cap. 2,42-47 rezuma o inaintare treptata fara vreun incident impresionant si ar putea sa cuprinda o perioada de cateva luni. E un lucru remarcabil ca Luca, scriitorul care pune un asa accent pe datele cronologice in Evanghelie (Luca 3,1; 6,1), da atat de putine date in Fapte. Evident, Duhul Sfant, care-i calauzea pana, nu a gasit de bine sa lumineze mintea lui asupra acestor aspecte.
Petru si Ioan. Aceasta asociere a celor doi apostoli duce naratiunea Evangheliilor intr-o interesanta legatura cu Faptele A. Acesti doi barbati fusesera in stransa legatura. Ei fusesera tovarasi ca pescari pe Lacul Galileei (vezi Luca 5,10). Petru cu Ioan si Iacov se bucurasera de o legatura confidentiala cu Domnul (vezi Marcu 5,37; 9,2; 13,3; 14,33). Petru si Ioan fusesera trimisi sa pregateasca Pastele pe care Isus dorea sa-l manance cu ucenicii Sai (Luca 22,8). In noaptea judecatii lui Isus, Ioan, fiind cunoscut in casa marelui preot, a luat pe Petru si l-a dus in palatul marelui preot (Ioan 18,15.16). La o data ulterioara, Petru si Ioan avea sa fie trimisi sa ajute pe Filip in misiunea din Samaria (Fapte 8,14) si impreuna, cu Iacov urmau sa aprobe lucrarea facuta de Pavel si de Barnaba printre neamuri (Gal. 2,9). Astfel aparitia lor aici e tipica pentru insotirea caracteristica a celor doi apostoli, Petru si Ioan.
Se suiau. [,,S-au suit”, KJV]. Mai corespunzator ,,se suiau”. Incidentul ce urma sa fie relatat a avut loc pe cand cei doi apostoli erau in drum spre templu ca sa se inchine.
La Templu. [,,In Templu”, KJV; ,,In sanctuar”, Nitz]. Gr. hieron, care cuprindea nu numai sanctuarul, dar si curtea si intregul complex al cladirilor legate de templu (vezi Matei 4,5). Apostolii ,,tot timpul stateau in templu si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu” (Luca 24,53; vezi Fapte 2,46). Iudeii convertiti la crestinism nu aveau cladiri bisericesti in care sa se adune, si inca nu le venise in minte ca serviciile templului nu mai aveau insemnatate pentru crestini.
Ceasul rugaciunii. Acesta este ceasul al noualea, cam ora trei dupa-amiaza (vezi cap. 2,15; vezi Vol. V, p. 50). Acesta era timpul jertfei de seara (vezi Iosif, Antiquities, xiv.4.3 [65]). Era cunoscut atat ca ,,ceasul rugaciunii” cat si ca ,,timpul tamaierii” (vezi Luca 1,9.10). Sacrificiile de dimineata si de seara erau aduse cu tamaie in ceasurile al treilea si al noualea ale zilei (cam 9 in.a. si 3 d.a.), timp la care cei evlaviosi se rugau in curtile Templului. O rugaciune la amiaza pare de asemenea sa fi fost obisnuita, cel putin pentru unii (vezi Psalmi 55,17; vezi Dan. 6,10; Fapte 10,9). E lucru cunoscut ca in sec. al II-lea d.Hr., o a treia rugaciune zilnica avea loc la apusul soarelui si lucrul acesta s-ar fi putut sa fie o deprindere ceva mai timpuriu. Scrieri rabinice arata ca era permisa o oarecare intarziere in timpul exact al acestor rugaciuni. Practica de a se ruga de trei ori pe zi apare in Biserica Crestina inca din sec. al II-lea, o practica probabil transferata direct din sinagoga iudaica (Didahia 8). Pe la inceputul secolului al III-lea pare ca erau observate, de multi, trei ceasuri de rugaciune (vezi Clement din Alexandria Stromata vii.7).
Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu.
Din nastere. [,,Din pantecele mamei sale”, KJV; ,,De la nastere”, Nitz]. Relatarea atenta a duratei suferintei omului este oarecum caracteristica pentru Luca (vezi cap. 9,33; 14,8). Ologul era in varsta de aproape 40 de ani la data vindecarii sale (vezi cap. 4,22).
Dus. [,,Purtat”, KJV; Nitz]. Mai bine, ,,era mereu purtat”, sau ,,obisnuia sa fie purtat”. Versiunea greaca poate fi inteleasa aici ca indicand fie ca ologul era dus la locul sau de cersit, cand a intalnit pe apostoli, fie ca deja sedea cand au aparut Petru si Ioan. In zilele acelea nu erau nici spitale, nici azile; asa ca pentru a fi ajutat, ologul trebuia sa fie asezat acolo unde oamenii binevoitori ar fi putut sa-l vada (vezi Marcu 10,46; Luca 16,20; 18,35). Multimile care mergeau la Templu ar fi fost inclinate sa ajute, datorita sentimentului religios al momentului.
Poarta… numita ,,Frumoasa”. Nici o poarta cu numele acesta nu e cunoscuta in alta parte in Biblie sau in literatura iudaica. Opinia invatatorilor este impartita in ceea ce priveste faptul daca poarta aceasta urmeaza sa fie identificata cu Poarta Susan in zidul exterior al partii de rasarit al ariei templului sau cu Poarta Nicanor, care probabil ducea de la Curtea Neamurilor si la Curtea Femeilor. Unii au plasat aceasta poarta intre Curtea Femeilor si cea a Barbatilor. Daca Poarta Frumoasa constituia o parte a zidului exterior sau era intre curti pare sa depinda in cea mai mare masura de drumul ce se crede ca apostolii l-ar fi parcurs conform acestei relatari. Luca relateaza ca ei au venit la poarta, au vindecat pe om, au intrat in templu si, aparent, dupa ce isi facusera rugaciunile, au intalnit o ceata de oameni in Porticul lui Solomon care fusese atrasa de miracol. Intrucat Porticul lui Solomon pare sa fi fost chiar inauntrul zidului extern (vezi v. 11), Poarta Frumoasa s-ar fi putut sa fie poarta externa, Susan, deoarece, daca ar fi fost poarta interioara dintre curti, ar fi fost necesar ca apostolii sa iasa din nou prin ea ca sa ajunga la Porticul lui Solomon. Totusi, pare oarecum dificil de a explica folosirea de catre Petru si Ioan a unei astfel de porti la inceput, deoarece se afla pe directia Muntelui Maslinilor si nu ar fi fost in directia de unde ar fi intrat ei in templu, ei care locuiau in cetate. Comparata cu alte porti care duceau direct din cetate in templu, ea trebuie sa fi fost putin folosita si nu ar fi fost un loc unde un cersetor sa sada in mod obisnuit. Din cauza acestor dificultati aparente, multi invatati prefera sa presupuna ca apostolii au iesit din nou prin Poarta Frumoasa inainte de a intalni multimea in Porticul lui Solomon si ca aceasta poarta trebuie sa fie identificata cu Poarta Nicanor, situata probabil intre Curtea Neamurilor si Curtea Femeilor. Iosif descrie poarta aceasta astfel: ,,Una, care in afara de sanctuar, era din bronz corintean, si depasea mult in valoare pe acelea impletite cu argint si incrustate cu aur” (War V.5.3 [201]). Cu privire la poarta aceasta Misna declara: ,,Toate portile originare au fost inlocuite cu porti de aur cu exceptia portilor lui Nicanor, deoarece cu ele s-a savarsit o minune; unii spun, insa, ca din cauza ca arama de pe ele stralucea [ca aurul]” (Misna Middoth 2.3, ed. Soncio a Talmudului, p.7,8). Punand toate dovezile laolalta, e probabil ca Poarta Frumoasa trebuie sa fie identificata cu Poarta lui Nicanor.
Ca sa ceara milostenie. Imprejurimile Templului, ca si acelea ale moscheii moderne si ale unora din marele catedrale ale Europei, fara indoiala erau intesate de orbi, ologi, schilozi si cersetori de toate soiurile.
Displayed: 7332 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online