Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Faptele Apostolilor 21:5-*
Previous part
Dar cand s-au implinit zilele, am plecat, si ne-am vazut de drum; si ne-au petrecut toti, cu nevestele si copiii, pana afara din cetate. Am ingenuncheat pe mal, si ne-am rugat.
Cand s-au implinit zilele. [S-au implinit acele zile, KJV.] Cele ,,sapte zile” din v. 4. Verbul grec redat aici ,,implinit” si tradus ,,destoinic” [,,gatit”, Nitz.] (RSV, ,,echipat”) are intelesul primar de a fi facut gata, a fi echipat sau pregatit, ca o corabie. De unde unii trag concluzia ca vasul a avut nevoie de sapte zile pentru reechipare, la Tir. Totusi, intr-o expresie privitoare la timp, ca aici, e tradus mai bine ,,a completa”, ,,a se sfarsi”.
Am plecat si ne-am vazut de drum. Literal ,,plecand, ne vedeam de drumul nostru”.
Ne-au petrecut toti. Intreaga biserica din Tir, inclusiv femeile si copiii, au insotit pe Pavel si tovarasii sai, in afara cetatii, pana la tarm (vezi cap. 15,3; 20,38).
Am ingenunchiat... si ne-am rugat. Vezi cap. 20,36.
Apoi ne-am luat ziua buna unii de la altii, si noi ne-am suit in corabie iar ei s-au intors acasa.
Ne-am luat ziua buna. [Ne-am luat ramas bun, KJV.] Literal, ,,ne-am salutat de plecare”, adica ,,ne-am spus unii altora ramas bun”. S-au intors acasa. [Din nou acasa, KJV.] Gr. eis ta idia, ,,la ale lor”, adica la propriile lor case (vezi Ioan 1,11).
Dupa ce ne-am ispravit calatoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fratilor, si am stat la ei o zi.
Calatoria. Gr. ploos, ,,voiaj”, aici sau calatoria de la Tir sau intreaga calatorie din Macedonia, Pavel si tovarasii sai par sa-si fi terminat calatoria de la Ptolemaida la Ierusalim, pe uscat.
Ptolemaida. Nume dat de greci si de carmuitorii romani, orasului cunoscut pe vremuri ca Aco (Jud. 1,31). Mai tarziu a fost numita de cruciati, St. Jean d’Acre sau simplu Acra. In timpurile VT, el era un oras important, dar a fost depasit cand Cezarea a fost construita de Irod cel Mare.
Fratilor. Era o biserica si la Ptolemaida. Intrucat cetatea se gasea pe drumul mare care lega intre ele orasele de pe litoral, credinciosii timpurii care fusesera imprastiati in tot cursul persecutiei care a venit dupa moartea lui Stefan, fara indoiala au vizitat cetatea si au castigat convertiti (vezi cap. 11,19).
A doua zi, am plecat si am ajuns la Cezarea. Am intrat in casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei sapte, si am gazduit la el.
Am plecat. [Grupa lui Pavel, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,si plecand a doua zi, am venit la Cezarea”.
La Cezarea. Vezi cap. 10,1. Deductia e ca aceasta calatorie s-a facut pe uscat (vezi v. 7). Pe atunci era o sosea excelenta intre Ptolemaida si Cezarea. Pavel se pare ca avea o preferinta de a calatori pe uscat cf. cap. 20.13.
Filip evanghelistul. Filip era unul din ,,slujitorii la mese” originar sau diaconi, si in lista diaconilor, numele lui urmeaza dupa acela al lui Stefan (cap. 6,5). Pentru Filip, lucrarea aceasta s-a contopit cu sau poate a disparut in aceea de ,,evanghelist” (vezi cap. 8,5-13.26-40). Denumirea nu trebuie sa fie considerata ca un titlu, ci ca o descriere a lucrarii sale curente, rezultatul primirii din partea lui a acelui dar special al Duhului Sfant (vezi Efeseni 4,11; vezi Fapte 13,1). Importanta darului acestuia este indicata de indemnul lui Pavel catre Timotei de a face ,,lucrarea unui evanghelist” (2 Timotei 4,5) si de a ,,inflacara darul lui Dumnezeu care este in tine” (2 Timotei 1,6).
Lucrarile lui Filip ca evanghelist fara indoiala l-au adus mult departe de limitele Cezareei, unde fusese vazut ultima data (Fapte 8,40). Se poate ca el sa fi predicat in sus si in jos de-a lungul coastelor Palestinei si Feniciei, impreuna cu altii care fusesera imprastiati in timpul persecutiei care a urmat mortii lui Stefan (vezi cap. 11,19). Aceasta este probabil cea dintai data cand Filip si Luca s-au intalnit, cum si prima data cand caile lui Filip si ale lui Pavel s-au incrucisat.
Unul dintre cei sapte. Cei sapte din cap. 6 sunt inca priviti ca o grupa distincta. Daca Luca intelegea aceasta in sensul organizatoric sau comemorativ, fapt este ca biserica a retinut categoria de slujbasi a diaconilor fara incetare de atunci inainte.
Am gasit la el. Resedinta lui Filip era evident la Cezarea. Luca, istoricul bisericii primare, fara indoiala a profitat la maximum de aceasta ocazie de a aduna informatii cu privire la starea bisericii de la Filip si familia lui.
El avea patru fete fecioare care proroceau.
Patru fete. Femeile acestea aveau darul profetiei (vezi Fapte 13,1; cf. 1 Corinteni 14,1.3.4; Efeseni 2,20; 4,11). Verbul ,,a prooroci” [,,a profetiza”] inseamna ,,a vorbi inainte”, adica, pentru Dumnezeu (vezi Geneza 20,7; Matei 11,9). Un profet poate sau nu poate sa prezica evenimente viitoare. Biblia prezinta un numar de cazuri in care femeilor li s-a incredintat acest cel mai de dorit dintre darurile Duhului (1 Corinteni 14,1). Miriam, sora lui Moise, era profetesa (Exod 15,20), cum era si Debora cu al carei ajutor inspirat Barac a biruit pe canaaniti (Jud. 4,4). Sotia lui Isaia era profetesa (Isaia 8,3), ca si Hulda care l-a ajutat pe Hilchia, preotul, in reformele lui Iosia, regele lui Iuda (2 Regi 22,14; 2 Cronici 34,22). Profetesa Ana a salutat pe Domnul ca prunc la Templu (Luca 2,36-38). Sunt pomenite si proorocite mincinoase (Neemia 6,14; Apocalipsa 2,20). Ioel a prezis revarsarea duhului profetiei in zilele sfarsitului, peste ,,tinere” (Ioel 2,28,29).
Displayed: 5621 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online