2:1 Asadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri.
Asadar. Sau ,,din cauza aceasta”. Referirea poate fi sau la judecata declarata in cap. 1,32, ,,cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte” sau la ideea fundamentala a intregii sectiuni, vers. 18-32. Pavel isi continua argumentatia ca exista o nevoie universala de puterea mantuitoare cuprinsa in descoperirea neprihanirii lui Dumnezeu prin credinta (vers. 16.17). El a trasat deja drumul descendent al omului de la prima lepadare voita a cunoasterii lui Dumnezeu prin toate stadiile idolatriei si viciului. In cele din urma, in vers. 32, el a descris acel ultim stadiu al degradarii omenesti in care oamenii nu numai ca pierd ei insisi orice virtute, dar a spus ca in starea aceasta aproba viciul altora. Ei poarta responsabilitatea vinovatiei si a mizeriei lor, deoarece cunosc dreapta hotarare a lui Dumnezeu care e rostita impotriva acelora care fac lucruri de felul acesta.
Pavel incepe acum sa explice ca iudeii nu sunt mai putin vinovati decat neamurile si ca si ei au nevoie de prevederile aceluiasi plan de mantuire. El arata ca iudeii s-au bucurat de mai multa lumina decat paganii si cu toate acestea au facut aceleasi lucruri. Mare parte din ceea ce s-a spus cu privire la neamuri in cap. 1,18-32 se aplica si iudeilor, deoarece si ei au pacatuit impotriva cunostintei si a constiintei.
Oricine ai fi. Pavel incepe tratarea esecului iudeilor de a ajunge la neprihanirea lui Dumnezeu cu o afirmatie generala aplicabila tuturor oamenilor. El a inceput tratarea esecului neamurilor tot cu
o afirmatie generala (cap. 1,18). Poate ca aceasta este o dovada a iscusintei apostolului in arta argumentatiei. Ar fi ridicat opozitie imediat din partea iudeilor daca Pavel s-ar fi referit la ei in primul rand. El a ales mai degraba sa se apropie de subiect treptat si in termeni generali. Apoi, dupa prezentarea dovezilor, face o aplicatie specifica la iudei (cap. 2,17).
Judeci. Gr. krino. Cuvantul acesta nu inseamna prin el insusi ,,a condamna”, ci mai degraba ,,a separa”, ,,a distinge”, ,,a alege”, ,,a dovedi preferinta pentru”, ,,a determina”, ,,a aproba”, ,,a rosti judecata” si, acolo unde textul o cere, ,,a condamna”. In cazul acesta, contextul vers. 1-3 arata sensul condamnarii.
Pe altul. Literal, ,,pe celalalt”.
Nu te poti dezvinovati. [,,esti de neiertat”, KJV]. Iudeii se grabeau sa condamne neamurile, dar intrucat ei fusesera atat de mult favorizati timp de secole cu mai multa lumina decat acestia, erau fara scuza in fata comiterii acelorasi pacate. Vezi vol. IV, pag. 30-34.
Te osandesti. Gr. katakrino, o forma a verbului ,,a judeca”, prin care in mod clar lasa sa se inteleaga judecata sau condamnarea ostila. Argumentatia lui Pavel este asemanatoare cu aceea a profetului Natan cand i s-a adresat regelui David (2Sam 12,5-7). Pavel spunea iudeilor ca prin insusi faptul ca se ocupa cu judecarea semenilor lor rosteau sentinta asupra lor insisi. Ei declara ca vinovate fapte de care ei insisi sunt vinovati.
Faci. Gr. prasso, un cuvant care denota practica obisnuita.
Un exemplu de iudei care deplang imoralitatea paganilor si inalta in slavi propria lor curatie se gaseste in Scrisoarea lui Aristeas: ,,Deoarece cei mai multi dintre ceilalti oameni se murdaresc cu legaturi de amestecatura, savarsind prin aceasta mare nelegiuire, si tari si cetati intregi se falesc cu astfel de vicii. Deoarece ei nu numai ca au relatii cu barbati, dar intineaza pe propriile lor mame si chiar surori. Dar noi am fost tinuti departe de astfel de pacate” (citat de R. H. Charles, Apocrifele si Pseudepigrafele Vechiului Testament in engleza, vol. 2, pag. 109). Ca starea morala a iudeilor nu era chiar atat de aproape de ideal, asa cum este indicat aici, se vede din referiri incidentale in scrieri rabinice la viciile neobisnuite practicate printre iudei, ca si din reglementari preventive in legile rabinice cu privire la aceste vicii. Situatia reala e probabil reflectata cu acuratete corespunzatoare in ceea ce urmeaza din Testamentele celor doisprezece patriarhi (vezi R.H. Charles, Apocrifele si Pseudepigrafele, vol. 2), o lucrare pseudoepigrafica iudaica cam din secolul II i.Hr.: ,,Si in saptamana a saptea vor deveni preoti, [care sunt] idolatri, adulteri, iubitori de bani, mandri, nelegiuiti, imorali, abuzand de copii si de animale” (Testamentul lui Levi 17,11). ,,Aceste lucruri vi le spun, copiii mei, caci am citit in scrierile lui Enoh ca voi insiva va veti departa de Domnul, lucrand dupa toata nelegiuirea neamurilor si veti lucra potrivit nelegiuirii Sodomei (Testamentul lui Neftali 4,1).
Este o observatie comuna faptul ca cei care sunt grabnici sa critice si sa acuze pe altii sunt ei insisi adesea vinovati de aceleasi fapte rele. Uneori oamenii sunt deosebit de zelosi sa se ridice impotriva acelor fapte rele pe care ei insisi le practica in ascuns. Exemplul clasic pentru aceasta este josnica ipocrizie data pe fata de acuzatorii piosi ai femeii prinse in adulter. ,,Acesti pretinsi aparatori ai justitiei impinsesera chiar ei victima lor in pacat” (DA 461). David a osandit prompt presupusa neindreptatire relatata de Natan (2Sam 12,1-6).