2:13 Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu, si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acelea cand Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satana.
Scaunul de domnie al Satanei. Pergamul s-a distins in anul 29 i.d.Hr., prin faptul ca a devenit resedinta primului cult religios al unui imparat in viata. Aici a fost construit si consacrat un templu pentru cultul zeitei Roma (o personificare a spiritului imperiului) si al imparatului August. Chiar pe vremea cand Ioan scria aceste cuvinte, crestinii aveau de suferit persecutia din cauza refuzului lor a se inchina imparatului Domitian (anul 81–96 i.d.Hr.), care insista ca oamenii sa il adore ,,ca domn si dumnezeu”. Pergamul de asemenea era capitala religioasa a Asiei Mici. Era centrul religiilor misterelor orientale aduse din Mesopotamia si avea multe temple pagane. Cuvintele ,,acolo unde este scaunul de domnie al Satanei” sunt deci foarte potrivite pentru aceasta cetate (vezi p. 95).
Perioada Pergam a istoriei bisericii poate fi socotita ca incepand pe timpul cand imparatul a imbratisat cauza bisericii, in anul 313 d.Hr. – sau la asa-zisa lui convertire, in 323 – si terminandu-se la 538 (vezi Nota Suplimentara de la sfarsitul capitolului). Aceasta a fost perioada in care papalitatea si-a consolidat pozitia de conducator religios si politic al Europei Apusene (vezi Nota Suplimentara de la Daniel 7) si Satana si-a asezat ,,scaunul de domnie” in biserica crestina. Papalitatea a fost o contopire reusita intre paganism si crestinism. Perioada aceasta poate fi pe buna dreptate numita epoca popularitatii.
Numele. Vezi comentariul de la v. 3.
Credinta Mea. Adica credinta in Mine. Compara cu experienta eroilor credintei enumerati in Evrei 11.
Antipa. Un nume grecesc obisnuit, compus din cuvintele grecesti anti, ,,in locul lui”, si pas, o forma prescurtata a lui pater, ,,tata” (vezi comentariul de la Luca 3,1; 24,18; vezi Josephus Flavius Antichitati, xiv. 1. 3. [10]). El reflecta nadejdea unui tata ca fiul astfel numit va lua candva locul sau in lume. Unii comentatori sustin ca un crestin din Pergam, care avea numele acesta, fusese de curand martirizat pentru credinta sa, probabil pentru ca refuzase sa se inchine imparatului. Daca asa stau lucrurile, experienta si exemplul acestui martir credincios pot fi considerate tipice pentru nenumaratele mii de crestini care au suferit pentru credinta lor, in perioadele de mai tarziu. Desi este posibil ca numele sa poata fi reprezentativ pentru perioada Pergam a istoriei bisericesti, inspiratia nu ofera nici o cheie evidenta cu privire la o astfel de aplicare.
Martorul. [,,Martir”, KJV]. Gr. martus, ,,martor”. Un ,,martir” este cineva a carui moarte marturiseste despre credinta sa. Cuvintele grecesti traduse aici ,,martorul credincios” sunt identice cu cele folosite pentru Hristos in cap. 1,5.