1:5 si din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel intai nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau,
Isus Hristos. Vezi comentariul de la v. 1. Celelalte persoane ale Dumnezeirii au fost deja mentionate in v. 4.
Martorul credincios. In greaca titlul acesta are rolul de apozitie pentru numele ,,Isus Hristos”, care este in cazul ablativ (dupa unii, un genitiv de origine), iar expresia ,,martorul credincios” ar trebui sa fie la acelasi caz. Totusi, ca si titlul divin dat Tatalui (vezi v. 4), expresia sta aici, neschimbata, la cazul nominativ. Unii sugereaza ca prin aceste cuvinte Ioan face referire la divinitatea lui Hristos si la egalitatea Sa cu Tatal (vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1). Hristos este ,,martorul credincios” prin faptul ca este reprezentantul desavarsit al caracterului, al gandului si al vointei lui Dumnezeu pentru omenire (vezi comentariul de la Ioan 1,1.14). Viata Lui pamanteasca lipsita de pacat si moartea Sa inlocuitoare marturisesc despre sfintenia si iubirea Tatalui (vezi Ioan 14,10; vezi comentariul de la cap. 3,16).
Cel intai nascut. Gr. prototokos, ,,intai nascut” (vezi comentariul de la Matei 1,25; Romani 8,29; vezi si comentariul de la Ioan 1,14). Cu toate ca Isus nu a fost primul om care a inviat din morti, din punctul de vedere al timpului El poate fi privit ca cel dintai, in sensul ca toti cei care au inviat inainte si dupa El au fost eliberati din legaturile mortii numai in virtutea biruintei Sale asupra mormantului. Puterea Lui de a-Si da viata si de a o lua iarasi (Ioan 10,18) Il deosebeste de toti ceilalti oameni care au iesit vreodata din mormant si arata faptul ca El este izvorul vietii (vezi Romani 14,9; 1 Corinteni 15,12–23; vezi comentariul de la Ioan 1,4.7–9). Titlul acesta, impreuna cu cel care urmeaza, reflecta ideea din Psalmi 89,27.
Domnul. Sau ,,conducatorul”. Aceasta lume este domeniul legitim al lui Hristos. Hristos a biruit pacatul si a recastigat mostenirea pierduta de Adam, si este deci carmuitorul de drept al omenirii (Coloseni 2,15; compara cu Coloseni 1,20; vezi Apocalipsa 11,15). In ziua de pe urma toti oamenii Il vor recunoaste astfel (vezi Apocalipsa 5,13). Dar fie ca este recunoscut, fie ca nu, Hristos a condus acest pamant pentru a-Si indeplini scopul Sau vesnic (vezi comentariul de la Daniel 4,17). Planul mantuirii, devenit un eveniment istoric prin viata, moartea si invierea Sa, s-a desfasurat pas cu pas catre marea zi a biruintei finale. Vezi Apocalipsa 19,15.16.
Care ne iubeste. [,,Care ne-a iubit”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza timpul prezent al verbului (,,care ne iubeste”, ca in versiunea Cornilescu). Intr-adevar, iubirea lui Dumnezeu descoperita prin Isus Hristos este acum un fapt istoric, dar El ,,ne iubeste” acum tot atat de mult ca si atunci cand ne-a oferit supremul dar al Fiului Sau.
Spalat. Dovezile textuale favorizeaza verbul ,,eliberat”. Fara indoiala ca aceasta diferenta se naste din asemanarea care exista intre cuvintele grecesti louo, ,,a spala”, si luo, ,,a libera”. A fi ,,eliberat” de pacate inseamna a fi eliberat de pedeapsa si puterea pacatului (vezi comentariul de la Ioan 3,16; Romani 6,16–18.21.22).
Cu sangele Sau. Sau ,,prin sangele Sau”, adica prin moartea lui Hristos pe cruce. Aceasta a fost o jertfa inlocuitoare (vezi comentariul de la Isaia 53,4–6; compara cu DA 25).