1:10 In ziua Domnului eram in Duhul. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite.
Ziua Domnului. Gr. kuriake hemera. Au fost facute diferite incercari pentru a explica aceasta expresie, care apare doar aici in Scriptura. Unii interpreti au echivalat-o cu expresia ,,ziua Domnului”, folosita de profetii Vechiului Testament (vezi Ioel 2,11.31; Tefania 1,14; Maleahi 4,5; compara cu Faptele Apostolilor 2,20). Luate singure, cuvintele ar putea fi interpretate astfel. Cei care explica expresia in felul acesta atrag atentia asupra faptului ca Apocalipsa se concentreaza asupra marii zi finale a Domnului si asupra evenimentelor care duc la ea (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,1). A fi ,,in ziua Domnului in Duhul” ar putea fi interpretat ca insemnand a fi purtat in viziune de-a lungul vremii pentru a fi martor la evenimentele legate de ziua Domnului.
Totusi, exista suficiente motive pentru a respinge aceasta interpretare. In primul rand, cand arata clar catre marea zi a Domnului, in greceste expresia ,,ziua Domnului” este intotdeauna hemera tou kuriou sau hemera kuriou (1 Corinteni 5,5; 2 Corinteni 1,14; 1 Tesaloniceni 5,2; 2 Petru 3,10). In al doilea rand, contextul (Apocalipsa 1,9.10) da de inteles ca ,,ziua Domnului” se refera mai degraba la timpul cand a avut Ioan viziunea, nu la subiectul viziunii. Astfel, Ioan arata locul unde se gasea, ,,ostrovul care se cheama Patmos” (v. 9), motivul pentru care se afla acolo, ,,din pricina Cuvantului lui Dumnezeu” (v. 9), si starea sa in timpul viziunii, ,,in Duhul”. Toate aceste expresii au de-a face cu imprejurarile in care a fost data viziunea si este logic sa tragem concluzia ca a patra face acelasi lucru, aratand momentul descoperirii. Cea mai mare parte a interpretilor sunt de acord cu aceasta concluzie.
Desi unica in Scriptura, expresia kuriake hemera are o lunga istorie in limba greaca post-biblica. Ca si forma prescurtata, kuriake ea este folosita de obicei de parintii bisericesti pentru prima zi a saptamanii, iar in limba greaca moderna kuriake este cuvantul uzual pentru duminica.
Echivalentul sau latin, dominica dies, este o denumire comuna pentru aceeasi zi si a trecut in diferite limbi moderne, ca in spaniola, domingo, in franceza, dimanche, si in romana, duminica. Din acest motiv multi invatati sustin ca expresia kuriake hemera, din pasajul de fata, se refera de asemenea la duminica, si ca Ioan nu doar ca a primit viziunea in prima zi a saptamanii, dar a si recunoscut-o ca fiind ,,ziua Domnului”, probabil pe baza faptului ca in aceasta zi a inviat Hristos din morti.
Exista insa atat motive negative cat si pozitive pentru a respinge aceasta interpretare. In primul rand este principiul recunoscut, al metodei istorice, si anume ca o interpretare trebuie facuta tinand cont doar de dovezile care ii sunt anterioare in timp sau contemporane, nu prin date istorice care provin dintr-o perioada ulterioara. Acest principiu este de o importanta deosebita in problema studierii expresiei ,,ziua Domnului”, asa cum apare in pasajul de fata. Desi in scrierile parintilor bisericesti ea apare frecvent cu sensul de duminica, prima dovada concludenta a unei asemenea intrebuintari nu se gaseste decat in ultima parte a secolului al II-lea, in lucrarea apocrifa Evanghelia dupa Petru, (9, 12; ANF, vol. 9, p. 8), unde ziua invierii lui Hristos este denumita ,,ziua Domnului”. Intrucat documentul acesta a fost scris la trei sferturi de veac dupa ce a scris Ioan Apocalipsa, el nu poate constitui o dovada ca pe vremea lui Ioan expresia ,,ziua Domnului” se referea la duminica. Sar putea da numeroase exemple pentru a arata rapiditatea cu care cuvintele isi pot schimba intelesul. Prin urmare, sensul de aici al expresiei ,,ziua Domnului” este stabilit mai corect prin referirea la Scriptura, nu la literatura ulterioara.
Un argument pozitiv este faptul ca desi Scriptura nu identifica nicaieri duminica ca avand vreo legatura religioasa cu Domnul, ea recunoaste de repetate ori ca ziua a saptea, Sabatul, este ziua Sa speciala. Biblia spune ca Dumnezeu a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea (vezi Genesa 2,3); ca a declarat-o ca monument de aducere aminte al actului Sau de a crea (vezi Exodul 20,11); a numit-o ,,ziua Mea cea sfanta” (vezi Isaia 58,13) si ca Isus S-a numit pe Sine ,,Domn al Sabatului” (vezi Marcu 2,28), in sensul ca in calitate de Domn asupra oamenilor, El este Domn si asupra a ceea ce a fost facut pentru om, Sabatul. Asadar, interpretata in acord cu dovezile anterioare si contemporane apostolului Ioan, este clar ca expresia ,,ziua Domnului” nu poate face referire decat la o singura zi, si aceasta este Sabatul zilei a saptea. Vezi 6T 128; AA 581.
Descoperirile arheologice au adus lumina in plus asupra expresiei kuriake hemera. In papirusurile si inscriptiile din perioada imperiala a istoriei romane, gasite in Egipt si Asia Mica, cuvantul kuriakos (forma masculina a lui kuriake era folosit pentru tezaurul imperial si pentru serviciul imperial. Lucrul acesta este logic dat fiind faptul ca in greaca imparatul roman era adesea numit kurios, ,,domn”, si, prin urmare, tezaurul si slujba lui erau ,,tezaurul domnului”, respectiv ,,slujba domnului”. Astfel, in limbajul oficial roman, kuriakos era un cuvant obisnuit pentru cele care apartineau imparatului. O asemenea inscriptie provine din anul 68 d.Hr., asa ca este clar ca aceasta intrebuintare a lui kuriakos era obisnuita pe vremea lui Ioan (vezi Adolf Deissmann, Light From the Ancient East pp. 357–361).
Pe aceeasi inscriptie apare o aluzie la o zi care si-a primit numele in cinstea imparatesei Iulia, sau Livia, cum este ea cunoscuta mai bine.
Pe alte inscriptii, atat din Egipt cat si din Asia Mica, termenul sebaste echivalentul grecesc al lui Augustus apare frecvent ca nume al unei zile. Dupa cat pare acestea sunt referiri la zile speciale de cinstire a imparatului (vezi Deissmann, op. cit.). Unii au sugerat ca expresia kuriake hemera, asa cum e folosita de Ioan, se refera si ea la o zi imperiala. Lucrul acesta este indoielnic din doua motive. In primul rand, desi existau zile imperiale si desi termenul kuriakos era folosit pentru alte lucruri care apartineau imparatului, nu s-a gasit pana acum nici o imprejurare in care cuvantul kuriake sa fie aplicat la o zi imperiala. Bineinteles ca aceasta nu este o dovada finala, deoarece este un argument al tacerii. Al doilea argument care poate fi adus impotriva faptului ca Ioan foloseste expresia kuriake hemera pentru a denumi o zi imperiala, pare sa fie intr-adevar concludent. Este vorba de faptul cunoscut ca atat iudeii din secolul intai (vezi Josephus Flavius War vii, 10. 1 [418, 419]) cat si crestinii, cel putin in secolul al doilea (vezi Martyrdom of Polycarp 8), i-au refuzat lui Caesar numele de Kurios, ,,domn”. Deci este foarte greu de crezut ca Ioan s-a referit la o zi imperiala ca fiind ,,ziua Domnului”, mai ales intr-un timp cand el si semenii sai crestini erau foarte persecutati pentru ca refuzau sa-i ofere imparatului inchinarea cuvenita doar lui Dumnezeu (vezi Introducerea, cadrul istoric). Pare mai rezonabila ideea ca Ioan a ales expresia kuriake hemera pentru Sabat, ca un mijloc subtil de a proclama faptul ca, dupa cum imparatul avea zile speciale devotate cinstirii sale, asa si Dumnezeul lui Ioan, pentru care el suferea acum, avea ziua Sa. In ce priveste originea pazirii duminicii si a denumirii ei ca ,,ziua Domnului”, vezi comentariul de la Daniel 7,25. Vezi AA 581, 582.
In Duhul. Literal, ,,in spirit”, aici insemnand ,,o stare de extaz”. Ioan a ajuns sa nu-si mai dea seama de lucrurile de pe pamant si sa fie constient doar de impresiile primite de la Duhul Sfant. Perceptia prin simturile naturale a facut loc pe deplin perceptiei spirituale.
Ca sunetul unei trambite. Comparatia cu trambita sugereaza intensitatea vocii.
Vezi imaginea cu insula Patmos
Vezi imaginea cu biserica si manastirea de pe insula Patmos
Vezi imaginea cu altarul lui Zeus din Pergam reconstituit
Vezi imaginea cu ruinele altarul lui Zeus din Pergam
Vezi imaginea cu teatrul din Pergam