28:1 La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.
Sfarsitul zilei Sabatului. [,,Sfarsitul Sabatului”, KJV]. [Invierea, Matei 28,1-15 = Marcu 16,1-11 = Luca 24,1-12 = Ioan 20,1-18. Comentariu major: Matei si Ioan. Vezi harta p. 226; diagrama p. 232, 233]. Gr. opse de sabbaton. Cuvantul opse, tradus aici ,,sfarsit”, poate insemna si ,,tarziu” sau ,,dupa”. Opse este folosit numai de trei ori in NT, aici si in Marcu 11,19; 13,35, unde este tradus prin ,,seara”. In Marcu 11,19, nu este clar daca opse desemneaza dupa amiaza tarziu a zilei mentionate mai inainte in naratiune sau timpul de dupa apusul soarelui, care ar fi, potrivit cu metoda ebraica de calculare, ziua urmatoare. In Marcu 13,35, opse ,,seara”, inseamna intaia straja a noptii, cam de la apus pana pe la 9 p.m. Folosirea lui opse in NT este astfel nedefinita pentru a determina daca expresia opse de sabbaton din Matei 28,1 inseamna Sabat dupa amiaza tarziu, inainte de apusul soarelui, sau dupa Sabat, in ziua intaia a saptamanii. Folosirea lui opse in LXX-a este la fel de nedefinita.
Opsia, o forma inrudita, apare mai frecvent in NT. Opsia este intotdeauna tradus ca ,,seara”. In Matei 8,16 si Marcu 1,32 este folosit in mod specific cu privire la timpul de dupa apusul soarelui. In Matei 14,23; Marcu 6,47; Ioan 6,16 la fel, arata timpul de dupa apusul soarelui (cf. DA 377, 380). In Matei 26,20 si Marcu 14,17 este folosit cu privire la masa de Paste, care se presupunea ca ar fi mancata in decursul celor dintai ceasuri ale lui 15 Nisan, dupa apusul soarelui care punea capat lui 14 Nisan (vezi Note aditionale la capitolul 26, nota 1). In Ioan 20,19 se refera la fel la timpul de dupa apusul soarelui, probabil dupa ce se lasase intunericul (cf. DA 800-802); in Matei 27,57 si Marcu 15,42, timpul dinaintea apusului.
Comentand asupra lui opse de sabbaton , E. J. Goodspeed trage concluzia ca ,,intelesul lamurit al pasajului este: ,,Dupa Sabat, cand se crapa de ziua intaia a saptamanii” (Probleme de Traducere a Noului Testament, p. 45). La fel, J.H. Maulton atribuie lui opse intelesul de ,,dupa” in cap. 28,1 (Gramatica de Greaca Noului Testament, vol. 1, p.72). ,,Dupa Sabat, catre zorii zilei intaia a saptamanii” este traducerea RSV a enuntarii de timp a acestui pasaj. Goodspeed (op. cat., p. 4 ) citeaza scriitori greci din secolele al II-lea si al III-lea care folosesc pe opse in sensul de ,,dupa”.
Asa indefinit cum este, cuvantul opse insusi, pasajele paralele din alte Evanghelii par sa clarifice faptul ca Matei vrea sa spuna aici ,,dupa Sabat”, nu ,,tarziu in Sabat”. Potrivit cu Marcu 16,1.2, ,,dupa ce a trecut ziua Sabatului”, femeile ,,au cumparat miresme”, pe cat se pare sambata seara dupa apusul soarelui, si ,,s-au dus la mormant dis de dimineata, pe cand rasarea soarele”. Cuvintele din Marcu sunt clare si definite si nu pare sa fie motiv temeinic pentru a pune la indoiala ca el se refera la aceeasi vizita mentionata in Matei 28,1. S-ar putea de asemenea sa se observe ca reglementarile iudaice asupra calatoriei in Sabat (vezi la Exod 16,29) ar fi exclus orice vizita la mormant de la o distanta mai mare de 2/3 de mila. Locuinta Mariei Magdalena era in Betania, la departare de 2 mile de Ierusalim (vezi la Matei 21,1). Daca petrecuse Sabatul in Betania (Luca 23,56), ea nu ar fi mers la mormant decat dupa ce se va fi sfarsit Sabatul.
Daca, asa cum sustin unii, vizita femeilor la mormant (Matei 28,1) a avut loc tarziu in Sabat dupa amiaza, naratiunea din v. 2-15 ajunge prin aceasta sa fie detasata de enuntarea de timp din v.
1. Dar, v. 2-15 par sa dea o relatare a ceea ce a avut loc la timpul precizat in v. 1. Pare improbabilca enuntarea detailata de timp din v. 1 sa fie data pentru presupusa vizita din Sabat dupa amiaza la mormant si sa nu fie aratat nici un timp pentru maretele evenimente ale v. 2-15. Nu este nimic care sa arate o trecere in timp de la Sabat dupa amiaza la duminica dimineata.
In al doilea rand, daca, asa cum au incercat unii sa arate, invierea insasi a avut loc in Sabat dupa amiaza, apar alte dificultati. Garda romana fusese asezata la mormant in timpul orelor de lumina ale zilei de Sabat (cap. 27,62-66), dar a intervenit o noapte intre inceputul pazei lor si inviere (cap. 28,13). Cand atat vorbirea, cat si contextul permit interpretarea cap. 28,1 in armonie cu enuntarile unanime ale celorlalti scriitori ai Evangheliei, nu exista motiv temeinic de a face altfel.
Unii au sugerat ca expresia ,,la sfarsitul zilei Sabatului” ar trebui sa fie legata cu cap. 27,66. Totusi, textul grec nu favorizeaza o astfel de legatura.
Cand incepea sa se lumineze Gr. epiphosko, literal ,,a creste lumina”, ,,a se arata zorile”. Epiphosko este folosit pentru “rasaritul” zilei de 12 ore (rasaritul soarelui), cat si pentru ziua de 24 de ore (apus). In Luca 23,54, epiphosko este tradus ,,incepea” [,,se apropia”], cu privire la apropierea Sabatului la apusul soarelui. Comentatorii sunt in general de acord ca in Matei 28,1 el retine sensul lui literal, iar lucrul acesta pare sa fie confirmat de afirmatiile paralele din celelalte Evanghelii. In acest anotimp al anului astronomic zorii diminetii incepeau pe la ora 4, la latitudinea Ierusalimului, iar soarele rasarea pe la 5,30. Daca Maria Magdalena se va fi trezit cam pe timpul cand incepea sa se lumineze (vezi Ioan 20,1) si a mers de la Betania la Golgota, ea ar fi ajuns acolo pe la rasaritul soarelui (vezi Marcu 16,1.2; cf. Ioan 20,1).
Ziua dintai a saptamanii. Gr. mia sabbathon. Cuvantul sabbathon atat in forma lui de plural, ca aici, cat si la singular, inseamna fie ,,Sabat”, ziua a saptea a saptamanii, fie ,,saptamana”. Exemple de folosirea lui in ultima forma sunt Luca 18,12; 1 Corinteni 16,2; etc. Unii al caror zel de a promova ideile lor personale depaseste cu mult cunostintele lor de limba greaca, au interpretat pe mia sabbathon ca fiind ,,intaia a Sabatelor” si au tras concluzia ca Matei indica aici duminica invierii ca ocazia cea dintai in care sfintenia Sabatului a fost transferata asupra zilei intaia a saptamanii. Nici un savant elenist nu a incercat vreodata sa alcatuiasca vreun argument in favoarea sfinteniei duminicii pe temeiul acestei traduceri imposibile din punct de vedere gramatical a lui Matei 28,1. Novicii care au facut o astfel de incercare au fost mustrati de catre fratii lor pazitori ai duminicii mai invatari, care tagaduiesc in mod categoric posibilitatea unei astfel de traduceri (vezi F. D. Nichol, Answers to Objections, p. 236–241).
Maria Magdalena. Vezi Nota aditionala la Luca 7. Femeile ,,se uitau unde-L pune [pe Isus]” (vezi la Marcu 15,47) in aparenta pentru ca sa se poata reintoarce dupa Sabat ca sa completeze pregatirile trupului Lui.
Cealalta Marie. Probabil, Maria mama lui Iacob (Marcu 16, ) si a lui Iose (cap. 15,47).
Au venit. Fiecare dintre cei patru evanghelisti da propriul sau raport asupra evenimentelor rapide si dramatice ale diminetii invierii si, la prima vedere, fiecare raport difera de celelalte (Note aditionale la capitolul 3, nota 2). Diferentele aparente nu sunt datorate discrepantelor dintre diferitele relatari, ci mai degraba scurtimii acestor relatari.
Sa vada mormantul. Avand in vedere faptul ca Marcu (cap. 16,1.2) si Luca (cap. 24,1) vorbesc despre aducerea de mirodenii, unii au tras concluzia ca Matei se refera la o vizita mai timpurie la mormant, poate tarziu in Sabat dupa amiaza, o simpla vizita pentru a vedea mormantul. Despre lipsa de probabilitate a unei asemenea vizite vezi la Matei 28,1.