Printable ModeMatei 26:75
|
26:75 Si Petru si-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: Inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori. Si a iesit afara si a plans cu amar. Petru si-a adus aminte. Mult prea evident Petru uitase avertizarile repetate ale lui Isus, spuse intaia data in odaia de sus si din nou pe drumul catre Ghetsemani (vezi la v. 34). Radacina acestei greseli era in propria sa incredere in sine si lauda de sine (v. 35). Acum, prea tarziu, el si-a adus aminte. Inconstient el implinise cuvintele lui Isus. Umilinta si bunavointa de a asculta de sfatul bun sunt adesea cea mai buna ocrotire contra savarsirii unor greseli nechibzuite. A iesit afara. Si anume, din curtea in care intrase cu vreo doua sau trei ore mai inainte. Potrivit cu Luca 22,61, Isus Si-a indreptat privirea in directia lui Petru chiar inainte de plecarea lui grabita. Dupa ce a umblat un timp incoace si incolo fara nici o tinta, Petru s-a aflat in Ghetsemani chiar in locul unde recent Domnul sau zacuse intins la pamant (vezi DA 713). A plans cu amar. Sau, ,,a izbucnit in lacrami”. Daca Petru ar fi fost tot atat de zelos in a tine seama de indemnul lui Isus la ,,veghere si rugaciune” (v. 41) cum era acum la varsarea de lacrimi pentru cuvintele sale de tradare, nu le-ar fi rostit niciodata. Dar, desi fara indoiala, lui Petru i se parea ca totul era pierdut – inclusiv el insusi – iubirea Mantuitorului l-a sustinut si l-a trecut cu bine prin aceasta tragica experienta. La fel poate fi si cu noi. Nici o ora nu este atat de intunecoasa, nici o experienta de intristare si infrangere atat de amara, incat lumina lui Isus sa nu poata da putere si izbanda. Vezi DA 382. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 26 Nota 1 Toti cei patru evanghelisti sunt de acord ca Isus si ucenicii Lui au celebrat Ultima Cina in noaptea care a precedat rastignirea pe cruce, ca El a zacut in mormant in timpul Sabatului, si ca a inviat duminica dimineata devreme. Totusi sinopticii numesc Ultima Cina, din noaptea care a precedat crucificarea, ,,Pastele”, in timp ce, potrivit cu Ioan, iudeii au celebrat cina pascala in noaptea care a urmat dupa crucificare. Afirmatiile lui Ioan si ale sinopticilor par astfel sa fie in conflict. Cei mai multi comentatori critici inlatura acest conflict aparent cu observatia facuta in treacat ca, evident, sau Ioan sau scriitorii sinoptici erau gresiti. Dar aceia care cred in inspiratia Scripturilor, resping o astfel de explicatie si propun, in schimb, una din diferitele solutii posibile ale problemei. Pentru a evalua inteligent aceste solutii este necesar, mai intai, sa revizuim datele biblice si seculare cu privire la data si insemnatatea tipica a Pastelui, cu factorii timp legati de Ultima Cina si crucificare. Timpul Pastelui. Mielul pascal era junghiat tarziu in dupa amiaza lui 14 Nisan, dupa sacrificiul obisnuit de seara si mancat cu paine nedospita, dupa apusul soarelui in aceeasi noapte, in decursul primelor ore ale lui 15 Nisan (Exod 12,6-14.29.33.42.51; 13,3-7; Numeri 9,1-5; 33,3; Deuteronom 16,1-7; Iosif, Antichitati, ii 14.6; iii 10.5; xi 4.8 [ 311, 312; 248, 249; 109; 110 ]; Razboi 4.3.1 [98, 99]; vi 9.3 [423]; Filo De septenario, sec. 18; Misna, Pesahim 5.1, ed. Soncino a Talmudului, p. 287). 15 Nisan, un sabat ceremonial, marca si inceputul Sarbatorii Azimilor (Exod 12,8.18.34.39; Levitic 23,5.6; Numeri 28,16.17; Deuteronom 16,3.4.8, Antichitati iii 10.5 [249]; cf. ii 15.2 [318]). La 16 Nisan, a doua zi a sarbatorii, era prezentat la Templu snopul de leganat al primelor roade (vezi Levitic 23,10-14; Antichitati, iii 10.5 [250, 251]). Termenul ,,Paste” a fost aplicat originar numai la 14 Nisan, dar pe vremea lui Hristos era uneori folosit si pentru Sarbatoarea Azimilor (Antichitati ii 14.6; xi 4.8; xiv 2.1 [311-313; 109-111; 21]; xvii 9.3; Razboi ii 1.3; v 3.1 [10; 99]. Aparent, la fel, termenul Sarbatoarea Azimilor era folosit pentru a cuprinde Pastele (Luca 22,7; Fapte 12,3.4; cf. cap. 20,6). Tabelele care pretind a da date pentru era crestina, pentru fiecare luna noua pascala, in timpul lucrarii Domnului, nu sunt de un real ajutor in problema aceasta, deoarece toate aceste tabele sunt bazate pe metode iudaice moderne de calculare a timpului Pastelui. Nu se stie astazi cum coordonau iudeii de pe vremea lui Hristos calendarul lor lunar cu anul solar, cu toate presupusele afirmatii savante contrarii. Deci, este imposibil de determinat cu certitudine absoluta ziua saptamanii sau chiar, totdeauna, luna in care a cazut Pastele vreunui an din timpul lucrarii Domnului. Pentru o discutare a acestei probleme, vezi vol. II, p. 100-105; vol. V, p. 250-264. O pervertire demna de luat in seama a datelor biblice cu privire la timpul Ultimei Cine este teoria crucificarii in ziua de miercuri, care sustine: 1) ca data erei crestine a lunii pline pascale a anului crucificarii poate fi determinata cu absoluta exactitate (vezi p. 258), 2) ca expresia idiomatica ebraica ,,trei zile si trei nopti” arata o perioada de 72 de ore intregi (vezi vol. I, p.182; vol. II, p.136, 137; vol. V, p. 248-251) si 3) ca textul grec din Matei 28,1 (vezi comentariul acolo), atribuie invierea in Sabat dupa-amiaza. Teoria aceasta nu poarta semnele stiintei temeinice si este cu totul in contradictie cu intelesurile biblice ale termenilor. De aceea nu rezista. Unii au sustinut ca expresia “seara”, din Exod 12,6, literal ,,intre cele doua seri”, denota momentul apunerii soarelui cu care se incepe 14 Nisan sau perioada dintre apus si intuneric. Desi unii comentatori moderni au adoptat teoria aceasta, o cercetare atenta a altor pasaje biblice, a scrierilor lui Iosif si ale lui Filo si a tratatului Pesahim (vezi Misna, Pesahim 4.1, ed. Soncino a Talmudului, p. 243; 5.1.10. ed Soncino a Talmudului, p. 287-, 325, Talmud Pesahim 58a, ed. Soncino, p. 287-290; si alte referiri citate mai sus) nu ofera nici o dovada clara in sprijinul ei. Vezi p.265. Semnificatia tipica a Pastelui – Mielul pascal Il preinchipuia pe Hristos, ,,Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii” (Ioan 1,29), ,,Hristos Pastele nostru”, care trebuia sa fie ,,jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). La fel, snopul de leganat al Sarbatorii Azimilor preinchipuia pe ,,Hristos... inviat din morti, parga celor adormiti” (1 Corinteni 15,20.23). Ultima Cina si rastignirea – Urmatoarele afirmatii cronologice par sa fie sau explicite sau implicite in naratiunea Evangheliei si sunt oarecum general acceptate de catre cercetatorii Bibliei. Solutii propuse ale problemei – In lumina celor de mai inainte, sa examinam timpul Pastelui in anul crucificarii. Comentatorii conservatori au cautat in general sa rezolve problema pe temeiul uneia dintre cele patru presupuneri urmatoare: d. Ca pe vremea lui Hristos, deosebiri sectare cu privire la calcularea calendaristica, cu privire la faptul daca 14 si 16 Nisan trebuiau sa fie corelate cu anumite zile ale saptamanii, dusese, in practica, la o celebrare a Pastelui in doua zile succesive, adica, o dubla celebrare. Potrivit cu presupunerea aceasta, o partida religioasa (Fariseii si alti conservatori) ar fi considerat ca 14 Nisan cadea joia in anul rastignirii, iar cealalta (Saducheii Boethusiani si alti liberali) ca ea cadea vinerea. In felul acesta Hristos si ucenicii au celebrat probabil Pastele cu intaia grupa – ,,Pastele” sinopticilor – iar conducatorii iudei l-au celebrat noaptea urmatoare – ,,Pastele” lui Ioan. Presupunerea aceasta difera de cea precedenta prin aceea ca nici Hristos, nici ucenicii nu erau singuri in celebrarea din partea lor a Pastelui. In ce priveste o tratare a mai detailata au fost facute incercari de a armoniza afirmatiile lui Ioan si ale sinopticilor cu privire la timpul Ultimei Cine in legatura cu Pastele, cititorul este indrumat de urmatoarele: Grace Amadon, ,,Calendaristica iudaica veche”, Jurnal de literatura biblica, vol. 61, partea 4, 1942, p.227-280; CK Barrett, Evanghelia Dupa Sf. Ioan, p. 39-41; J.H.Bernard, Comentariu critic international la Sf. Ioan, vol.1, p.cvi-cviii; D. Chwolson, Ultima masa pascala a lui Hristos si ziua mortii Lui; Enciclopedia biblica internationala standard, art. “Cronologia Noului Testament”; J.K.Klausner, Isus din Nazaret, tr. Herbert Danielby, p. 326-329; AT Robertson, Tablouri verbale in Noul Testament, la Matei 26,17; Ioan 18,28; H.L.Strack si Paul Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol.2, p.812, 813. (Vezi note bibliografice la p. 82, 102, 265). In ce priveste o tratare deplina a problemelor calendaristice implicate, vezi p. 248-264. Aprecierea solutiilor propuse – Aceste patru solutii propuse pot fi apreciate dupa cum urmeaza: lui Hristos. 2) Exprimarea cea mai naturala si mai evidenta a acestor pasaje in contextul lor (vezi referirile expuse la p. 534, paragraful e indreapta atentia la concluzia ca scriitorii sinoptici vorbesc consistent si de repetate ori despre Ultima Cina ca fiind ,,Pastele. 3) Atat comentariul lui Marcu (cap. 14,12), cat si a lui Luca (cap. 22,7), ca si ziua care a precedat Ultima Cina a fost ,,ziua intaia a Azimilor, cand ei junghiau Pastele” (vezi Marcu 14,12), ar parea sa inlature orice posibilitate ca ,,Pastele” sinopticilor n-ar fi putut sa fie decat o adevarata masa pascala (cf. DA 642, 646, 652, 653; EW 165; GC 39 ). Se pare ca ucenicii au lua ca de la sine inteles ca joia era ziua de pregatire pentru Paste, adica, ziua in care mielul pascal trebuia sa fie junghiat si fript (vezi p. 533). batoririi Azimilor. Dar, desi se poate admite ca Ioan s-ar fi putut sa foloseasca cuvantul ,,Paste” in acest sens adaptat (vezi udecarea si executarea lui Isus imediat, inainte de sarbatoare, pentru a evita amanarea cazului pana dupa sarbatoare, ar parea sa inlature orice posibilitate ca sarbatoarea deja incepuse (Matei 21,3-5; Marcu 14,1.2; cf. DA 703). 4 ) Legea iudaica, asa cum a fost mai tarziu codificata in Misna si Talmud, interzicea judecarea intr-o zi de sarbatoare a unui caz care cerea pedeapsa cu moartea ( Misna, Bezah 5.2, ed. Soncino a Talmudului, p. 185; Sanhedrin 4.1; ed. Soncino a Talmudului, p. 185 ), sau cumparaturi, ca de exemplu aceea de panza de infasurat si poate si de mirodenii pentru imbalsamarea trupului lui Isus (Marcu 15,46; Luca 23,56; totusi, vezi Misna, Shabbath 23.5, ed. Soncino a Talmudului, p. 771). Calcarea acestor reglementari – daca erau in vigoarea in vremurile anterioare, asa cum pare probabil si daca, intr-adevar, se tinea seama de ele, lucru care totusi nu poate fi stabilit (vezi nota2) – ar parea sa excluda posibilitatea ca arestarea, judecarea si crucificarea sa fi avut loc la 15 Nisan, ziua intaia a Sarbatorii Azimilor si un sabat ceremonial. 5) Pregatiri pentru imbalsamarea trupului lui Isus (Luca 23,54 la 24,1), asa cum au facut femeile in ziua crucificarii, erau considerate munca, si ca atare, ar parea necorespunzatoare chiar pentru un sabat ceremonial (Levitic 23,7; totusi, vezi Misna, Sabbath 23.5, ed. Soncino a Talmudului. p.771). La apusul zilei crucificarii, femeile ,,in ziua Sabatului, s-au odihnit dupa lege” (Luca 23,56), evident o referire la Sabatul poruncii a patra. 6) Daca, asa cum presupune punctul acesta de vedere, invierea a avut loc la 17 Nisan, sau a treia zi. Dar jertfirea primelor roade, un simbol al invierii Domnului, avea loc in ziua a doua, sau 16 Nisan (vezi Levitic 23,10-14;1 Corinteni 15,20.23; cf. GC 399; DA 785, 786). Deci, in acord cu punctul acesta de vedere, invierea nu a avut loc la data ceruta de simbolul ceremonial al snopului leganat. 7) In literatura iudaica, ,,pregatirea Pastelui” (Ioan 19,14) este aplicata consistent la 14 Nisan si nu la 15 Nisan, asa cum ar cere punctul acesta de vedere (vezi Misna Pesahim 4.1.5,6, ed. Soncino a Talmudului, p. 243, 268, 271). 8) ,,Pastele era tinut [de iudei in general] asa cum fusese de secole [cu alte cuvinte, in decursul primelor ore ale lui Nisan 15 (vezi p. 533), in timp ce Acela catre care el arata, fusese ucis de maini nelegiuite [tarziu in 14 Nisan] si zacea in mormantul lui Iosif” (DA 774; cf. GC 399). c. Punctul de vedere ca Ultima Cina, desi o adevarata masa pascala, a avut loc cu 24 de ore mai inainte de timpul cand iudeii, in general o celebrau, admite ca o astfel de practica era cu putinta. Punctul acesta de vedere, spre deosebire de cel precedent, ia in consideratie faptul ca crucificarea a avut loc ca implinire a simbolului procurat de junghierea mielului pascal la 14 Nisan. Era, dupa cum se stie, imposibil pentru Hristos sa manance mielul pascal la timpul obisnuit si, in acelasi timp, El Insusi ca adevaratul Miel pascal, sa fie ucis la timpul obisnuit pentru junghierea mieilor pascali. Ar parea mai important ca moartea Lui sa se sincronizeze cu moartea mieilor pascali decat mancarea din partea Lui a Pastelui sa se sincronizeze cu timpul oficial pentru mancarea acelei mese (p. 533, 534; GC 399). In acord cu aceasta, mancarea din partea Lui a Pastelui ar avea loc mai devreme decat timpul regulat stabilit pentru el, daca tipurile junghierii mielului si aducerea primelor roade urmau sa fie implinite “nu numai in ce priveste evenimentul dar si in ce priveste timpul” (GC 399). Totusi, si vederea aceasta are de intimpinat dificultati. Este dificil de a vedea cum Isus si ucenicii, ca singurele exceptii la regula , ar fi putut sa fi celebrat Pastele cu o zi mai inainte de timpul obisnuit. Notati ca: 1) Nu exista nici o dovada istorica despre cineva care sa fi mancat candva Pastele mai devreme. Mieii pascali trebuiau sa fie junghiati la Templu (Misna, Pesahim 5.5-7, ed. Soncino a Talmudului, p. 323, 324) la un timp specificat (vezi p. 533) si, in consecinta, pe cat ne este relatat, nu era nici o prevedere pentru junghierea lor la vreun alt timp decat tarziu in dupa amiaza lui 14 Nisan (in ce priveste o exceptie, vezi Numeri 9,6-11). 2) Pe cat se pare, ucenicii au recunoscut joia ca ziua in care trebuia sa se faca pregatirile pentru Paste, in anul crucificarii (vezi Matei 26,17; Luca 22,7) si parea sa ia ca de la sine inteles ca joi noaptea era timpul corespunzator pentru a manca cina pascala. Nu suntem informati daca subiectul fusese discutat si Isus ii informase ca timpul celebrarii urma sa fie o exceptie si sa vina joia in loc de vineri noaptea, sau daca ei considerau ca joi noaptea era un timp normal pentru celebrare. Scriitorii sinoptici tac cu privire la ceva ce ar fi in afara de lucrurile obisnuite cu privire la mancarea Pastelui joi noaptea de catre Isus si ucenici. d ) Punctul de vedere ca a fost o dubla celebrare a Pastelui este bazat pe una sau alta dintre diferitele ipoteze. Cea care este poate cea mai plauzibila dintre aceste ipoteze sustine ca ,,Pastele” sinopticelor era cel celebrat de Farisei si de alti iudei conservatori, in timp ce acela al lui Ioan era cel tinut de Saducheii Boethusiani mai liberali si de altii care simpatizau cu interpretarea lor a Scripturii (Saducheii Boethusiani din timpul lui Hristos sunt cunoscuti pentru a fi sustinut ca ,,Sabatul” din Levitic 23,11 se referea la un Sabat saptamanal si nu la un sabat ceremonial. Aceia care prezinta punctul acesta de vedere presupun ca intr-un an ca anul 31 d.Hr., cand, zic ei, 16 Nisan ar fi cazut in Sabatul saptamanal, Saducheii ar fi pledat pentru ajustarea calendarului lunar iudaic pentru a face ca 16 Nisan sa cada in ziua intaia a saptamanii. Aceasta ar fi putut, se admite, sa fi dat nastere la o dubla sarbatoare a Pastelui, dar nu exista nici o dovada ca, in practica reala, s-a facut vreodata asa. Totusi, prin aceea ca face ,,Pastele” sinopticilor si pe acela din Ioan sa fie amandoua ocazii valabile pentru celebrarea Pastelui, teoria aceasta ofera o solutie posibila a afirmatiilor aparent contradictorii ale diferitilor scriitori ai Evangheliei. Concluzii – Avem aici inca un caz cand necunoasterea noastra prezenta a practicilor iudaice din vechime pare sa fie cauza incapacitatii noastre de a armoniza clar afirmatiile care par sa se contrazica cu ale lui Ioan si ale sinopticilor. Totusi, pe temeiul tuturor dovezilor disponibile, dar fara a adopta nici una dintre aceste patru explicatii propuse, comentariul acesta sugereaza posibilitatea urmatoarei succesiuni a evenimentelor legate de Ultima Cina, crucificare si Paste: c. Ca Isus a murit pe cruce cam pe la timpul sacrificiului de seara si junghierea mieilor pascali, vinerea, 14 Nisan. d. Ca, in anul crucificarii, celebrarea oficiala a Pastelui venea vineri noaptea, dupa crucificare. prin ,,Hristos Pastele nostru” care ,,a fost jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). Nota 2 Conducatorii natiunii deja ajunsesera la decizia cu privire la ceea ce sa faca cu Isus; tot ce le lipsea acum era dovada plauzibila cu care sa justifice actiunea lor. Ei hotarasera pe deplin sa-L osandeasca la moarte, dar nu stiau cum sa faca aceasta si totusi sa pastreze aparentele legalitatii. Cand consiliul s-a intrunit, conducatorii erau intr-o stare incordata, temandu-se ca planul lor lipsit de scrupule ar putea sa dea gres. Ei se temeau: 1) ca poporul, care lua tot mai mult partea lui Isus in opozitie cu ei (vezi Ioan 12,19), ar putea incerca sa-L salveze; 2) ca amanarea rezolvarii cazului, mai ales amanarea judecarii pana dupa vremea Pastelui, ar putea da nastere la o reactie publica in favoarea Lui, careia ei nu i-ar fi putut rezista; 3) ca unii din propriile lor randuri ar fi putut vorbi in apararea Lui, ca la ocaziile precedente (vezi la Matei 26,66) si sa ceara sa se faca dreptate; 4) ca in ciuda tuturor eforturilor lor, ar fi putut da gres in intentia lor de a-L condamna pe Isus; 5) ca Caiafa n-ar fi fost in stare sa duca procesul la sfarsit; 6) ca s-ar fi putut face o incercare de a examina natura minunilor lui Isus in Sabat; 7) ca Isus ar fi putut trezi prejudecatile in conflict ale Fariseilor si ale Saducheilor, si sa dezbine astfel consiliul, asa cum a procedat Pavel la o ocazie de mai tarziu (Fapte 23,6-10), facand in felul acesta cu neputinta sa se ia o hotarare; 8) ca Isus ar fi putut sa dea la iveala unele fapte neplacute in privinta vietii lor personale, cum si cu privire la mijloacele ilegale pe care le foloseau impotriva Lui. Pe masura ce procesul inainta, Isus le-a dat si motiv sa stea in teama de moarte cu privire la marea zi finala a judecatii. Vezi DA 698-708. Doi pasi fundamentali erau necesari pentru a condamna si executa pe Isus: 1) judecarea religioasa inaintea Sinedriului (vezi la v. 57) pentru ca decizia contra Lui sa poata aparea ca justificata pe temeiul legii iudaice, si 2) judecarea civila inaintea lui Pilat (vezi la v. 57) pentru a obtine aprobarea romana pentru executarea sentintei de moarte. Acuzatia adusa impotriva lui Isus inaintea Sinedriului, pe temeiul careia a fost condamnat la moarte, era blasfemia, mai ales pretentia Lui ca era Fiul lui Dumnezeu. Acuzatia adusa impotriva Lui inaintea autoritatilor romane era aceea de razvratire si nesupunere. Erau cu totul sapte trepte in judecata (DA 760), patru dintre acestea fiind inaintea autoritarilor religioase si trei inaintea autoritatilor civile. Scopul, natura si rezultatul fiecareia dintre aceste sapte audieri si judecati erau, dupa cum urmeaza: 1. 1. Audierea preliminara inaintea lui Ana. (Vezi la Ioan 18,13-24; cf. DA 698-703). Ana (vezi la Luca 3,2) fusese mare preot de la anul 7-14 d.Hr. El era onorat si respectat ca cel mai varstnic barbat de stat al natiunii, si ,,sfatul lui era cautat si pus in practica ca si cum ar fi fost glasul lui Dumnezeu” (DA 698). Din cauza popularitatii Lui Isus intre oameni, era considerat necesar sa se pastreze aparenta legalitatii in procedarea cu El. Sinedriul deja hotarase sa-L inlature pe Isus (Ioan 5;16.18; 7,19; 8,37.40; 11,53; cf. Matei 12;14; Marcu 3,6; Ioan 10,31.39), dar, dupa doi ani de stradanie de a statornici un cap de acuzatie impotriva Lui (vezi DA 213; 699), ei inca nu fusesera in stare sa formuleze un plan pe temeiul caruia sa poata sa-si realizeze scopul. Era deci considerat potrivit ca Ana sa conduca o examinare personala a lui Isus pentru a obtine, daca era cu putinta, acuzatii care puteau fi ridicate impotriva Lui. Aceasta audiere preliminara a avut loc aproximativ intre orele 1 si 2 vineri dimineata. Ana a dat cu totul gres si a fost adus cu totul la tacere de logica incisiva a raspunsului lui Isus (Ioan 18,23; DA 700). 2. 2. Audiere preliminara inaintea lui Ana si a lui Caiafa. (Vezi DA 703, 760). Dupa ce L-au arestat pe Isus, Ana si Caiafa au convocat un grup selectionat cu grija din membri ai Sinedriului (vezi la v. 59) pentru o sesiune imediata, in nadejdea osandirii lui Isus inainte ca prietenii Lui sa fi putut vorbi in favoarea Lui si inainte ca influenta opiniei publice sa se poata opune deciziei lor de a-L inlatura. Potrivit cu Hristos Lumina lumii ( p. 708), Ana si Caiafa au facut o a doua incercare de a scoate dovezi incriminatorii de la Isus care ar fi putut fi folosite la judecata, in timp ce membrii alesi ai Sinedriului se adunau, dar nu au avut nici un succes. Ca mare preot, Caifa era presedinte din oficiu al Sinedriului si urma deci sa prezideze la judecata, dar lipsa lui relativa de experienta (vezi DA 698) a trezit temeri ca el nu ar fi putut fi in stare sa impinga acuzatia pana la luarea unei decizii. Scriitorii Evangheliei nu mentioneaza aceasta a doua audiere preliminara, neoficiala, fata de prima judecare inaintea Sinedriului, care a avut loc intre orele 2 si 3 a.m. (vezi DA 703). 3. 3. Judecata din timpul noptii inaintea Sinedriului. (Vezi la cap. 26,57-75; cf. DA 703-714). Potrivit cu legea iudaica, curtea trebuia sa judece in cazuri de pedepse capitale in cursul zilei. Misna enunta regula in felul acesta: “Procesele civile sunt judecate ziua si terminate noaptea. Dar acuzatiile capitale trebuie sa fie judecate ziua si terminate ziua” (Sanhedrin 32 [p. 200] ). Conducatorii se temeau de o incercare de a-L salva pe Isus daca ramanea mai departe arestatul lor. Ei isi aduceau aminte ca incercari anterioare de a-L inlatura pe Isus fusesera dejucate de anumiti membri (vezi la v. 66). De aceea ei s-au hotarat sa rezolve cazul si sa Il predea pe Isus romanilor, inainte ca cineva sa aiba prilej sa vorbeasca in apararea Lui. Judecarea a avut loc aproximativ intre orele 3 si 4 dimineata. In acest anotimp al anului, zorii se ivesc pe la ora 4, la latitudinea Ierusalimului si soarele rasare pe la 5,30 timpul local. Judecata aceasta a avut ca rezultat un verdict unanim de moarte (vezi la v. 66), dar verdictul trebuia sa fie afirmat la lumina zilei pentru a fi legal (vezi enuntarea din Sanhedrin, 32 a de mai sus). 4. 4. Judecata din timpul zilei inaintea Sinedriului. (Vezi la Luca 22;66-71; cf. DA 714, 715).Legea iudaica interzicea tinerea de judecati noaptea in cazuri in care pedeapsa ar fi putut fi moartea, si nici nu putea fi dat, in nici un caz, un verdict in cazurile de pedeapsa cu moartea (vezi la nota 3). In acord cu aceasta, decizia Sinedriului la care se ajunsese cu unanimitate trebuia, pentru a pastra un aspect de legalitate, sa fie reafirmata la lumina zilei. Lucrul acesta l-a facut Sinedriul cand s-au adunat din nou, la scurt timp dupa rasaritul soarelui. Ei L-au condamnat pe Isus ca fiind vrednic de moarte si au cazut de acord sa-L predea autoritarilor romane pentru executare. 5. 5. Intaia judecare inaintea lui Pilat. (Vezi la Luca 23;1-5; Ioan 18,28-38; cf. DA 723-728).Pilat a fost trezit devreme dimineata, aproximativ la ora 6 sau la scurt timp dupa aceea. In timpul cercetarii sale, el a facut cunostinta cu probele procesului si a ajuns sa fie convins de nevinovatia lui Isus. Daca nu ar fi fost vrajmasia vadita a iudeilor, el L-ar fi eliberat. Afland ca Isus era din Galileea, L-a trimis la Irod Antipa, care la vremea aceea era la Ierusalim, venit probabil ca sa participe la Paste. 1. 6. Audierea inaintea lui Irod Antipa. (Vezi la Luca 23,6-12; cf. DA 728-731). Desi arestarea avusese loc la Ierusalim, Isus era galileean, si Irod Antipa, un rege roman marioneta al Galileei si Pereei (vezi la Luca 3,1.2), putea sa cerceteze cazul si sa dea sentinta. El era convins ca Isus era nevinovat si mai intai avea de gand sa-L elibereze, dar a refuzat sa dea sentinta, si L-a trimis inapoi la Pilat. Aceasta audiere a avut loc aproximativ la ora 7, vineri dimineata. 2. 7. A doua judecare inaintea lui Pilat. (Vezi la Matei 27,15-31; Ioan 18,39 la 19,16; cf. DA 731-740). Guvernatorul roman al Iudeei si Samariei a cautat diverse mijloace ca sa Il elibereze pe Isus, dar in zadar. Cand iudeii au amenintat ca vor prezenta felul lui de purtare in proces la autoritatile din Roma, Pilat a capitulat la cererea lor ca sa-L crucifice pe Isus. Judecata aceasta a inceput probabil pe la ora 8 a.m. si s-a terminat inainte de ora 9 a.m. (Marcu 15,25). Diferite aspecte ale procedurii juridice contra lui Hristos erau in contradictie cu legea iudaica, asa cum a fost mai tarziu codificata in Misna, o colectie de traditii orale iudaice de pana la sfarsitul secolului al II-lea d.Hr. Anumite sectiuni ale colectiei reflectau o traditie ulterioara vremii lui Isus. Dar in masura in care diferite legi erau deja in vigoare pe vremea lui Isus, calcarea lor reprezinta o pervertire a dreptatii in modul in care a fost condus procesul Lui. In cele ce urmeaza, este redata o lista partiala de legi judecatoresti misnaice: 1. 1. Acuzatiile care implica o pedeapsa cu moartea, trebuiau sa fie judecate in timpul zilei (Sanhedrin 4.1, ed. Soncino a Talmudului, p. 200; vezi DA 710). Aceasta corespundea si pentru cazurile civile. 2. 2. Verdictul in cazurile care cereau pedeapsa capitala trebuia sa fie dat in timpul zilei. ,,Acuzatiile capitale trebuiau sa fie judecate in timpul zilei si sa fie hotarate in timpul zilei” (Sanhedrin 4.1, ed. Soncino a Talmudului, p.200). 3. 3. Un verdict nefavorabil Intr-un caz care cerea pedeapsa capitala trebuia sa fie amanat pana ziua dupa ce fusesera ascultate toate dovezile. ,,Acuzatiile care cereau pedeapsa capitala trebuiau decise in aceeasi zi daca era un verdict favorabil, dar numai a doua zi daca era un verdict nefavorabil” ( ibid ). 4. 4. Pentru ca un verdict nefavorabil intr-un proces care cerea pedeapsa cu moartea trebuia sa fie amanat pana in ziua dupa ce se termina audierea, un astfel de proces nu putea fi tinut vinerea sau intr-o zi care preceda o sarbatoare religioasa. De aceea nu se tin Judecati in ajunul unui Sabat sau unei Sarbatori” ( ibid. ) 5. 5. Martorii care aduceau marturie contradictorie urmau sa fie descalificati si marturia lor respinsa. Daca martorii “se contrazic unul pe altul … dovada lor este neavenita” (ibid. 5.2 [p. 256]). 6. 6. Acuzatia de blasfemie, pe temeiul careia Caifa cerea pedeapsa cu moartea (v. 65, 66) era nevalabila. In acord cu ibid 7.5 (p. 378). ,,Hulitorul este pedepsit numai daca rosteste Numele [divin]” insusi, care este Yahweh (Iehova) si pedeapsa pentru blasfemie era moartea prin spanzurare (ibid 6.4) [p. 30 ] sau uciderea cu pietre (ibid. 7.4 [p. 359]). Isus nu a folosit numele sacru al lui Dumnezeu (vezi la v. 64 – [,,Tu zici !”]) 7. 7. Cel putin in cazul unui om condamnat la uciderea cu pietre, trebuia sa se dea orice prilej martorilor sa depuna marturie in favoarea lui: “Un om este asezat la usa curtii de judecata cu un steag de semnalizare in mana si un calaret era stationat la o oarecare distanta in raza lui de vedere si atunci, daca cineva zice: ,,Am ceva [in plus] de spus in favoarea lui”, el [semnalizatorul] flutura steagul si calaretul alerga si-i opreste. Si chiar daca el insusi zice: ,,Am ceva de prezentat in favoarea mea”, el este adus inapoi, chiar de patru sau de cinci ori, cu conditia insa ca sa fie ceva esential in sustinerea lui. Daca atunci ei il gasesc nevinovat, il reabiliteaza, dar daca nu, el este dus mai departe sa fie ucis cu pietre. Si un crainic il precede [strigand: cutare si cutare, fiul lui cutare si cutare, este dus sa fie ucis cu pietre pentru ca a savarsit cutare si cutare fapta rea, si cutare si cutare sunt martorii lui. Oricine stie ceva in favoarea lui, sa vina si sa spuna” (ibid. 6.1) [p. 275, 281]). Evident aceste prevederi au fost trecute cu vederea cu prilejul procesului lui Isus. Nu exista scuza pentru faptul ca nu au fost invitati martori ai apararii. Alte incalcari ale codului penal iudaic la procesul lui Isus au fost: 1. Judecarea inaintea unui grup de judecatori selectionati din cauza prejudecatii lor contra acuzatului, cu excluderea deliberata a membrilor favorabili Lui (cf. DA 699, 710). 2. A fost tratat ca un criminal condamnat inainte de a fi fost judecat legal si gasit vinovat (cf. DA 703, 710). In acord cu legea iudaica, un om era considerat nevinovat pana cand era dovedit vinovat (vezi DA 699). ,,Procese civile pot fi deschise fie pentru achitare, fie pentru condamnare; acuzatiile care cereau pedeapsa cu moartea trebuiau sa fie deschise pentru achitare si nu pentru condamnare” (Sanhedrin 4.1 [p. 199]). 3. Sentinta de moarte intemeiata pe propria Sa marturie (vezi DA 715). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 DA 557, 716 6-13 DA 557-568 7-9 EW 165, 268 7-10 4T 551 8 DA 565, 720; 5T 268 8-12 DA 560 11 PP 535 ; 3T 391; WM 17 12-14 DA 563 13 4T 551 14-16 CS 139; DA 716; EW 166 15 DA 564; EW 268 ; 4T 41 20-29 DA 652-661 21 DA 720; 4T 41 21-25 DA 654 28-29 DA 653; 659 27, 28 MH 333 29 DA 149 30 DA 672 31 DA 673, 688, 743; EW 166 32 DA 674 33 DA 811; EW 166, 169 35 2T 204 36-56 DA 685-697 37, 38 AA 539; DA 686 38 DA 685 38, 39 2T 206 38-41 2T 204 39 CH 374; DA 687, 759; GW 218; MH 230; 9T 102 40 DA 688; EW 167 41 CT 412; DA 688, 713; FE 349; MYP 265; 4T 124; 5T 485 42 DA 690, 693, 753 42, 43 2T 205 45 DA 694; 2T 205 46 DA 694 47 EW 167 48 DA 695, 721 49 GC 263 49 -54 DA 696 51-54 EW 168 55, 56 DA 697 56 EW 168 57–75 DA 698-715 58 EW 169 63 DA 706 63, 64 MB 67; 1T 203 64 DA 707, 710; GC 643 65, 66 DA 708 67 EW 169, 170 67, 68 DA 715 69-75 AA 62, 516, 537; EW 169; 5T 427 71-74 DA 711 72 DA 712 75 DA 713 ______________________ |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: