6:35 Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Preainalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai.
Iubiti pe vrajmasii vostri. Vezi la Matei 5,44-46.
Nadajduiti. Gr. apelpizo, un cuvant care nu mai apare nicaieri in NT. In literatura greaca el inseamna intotdeauna ,,a deznadajdui” sau ,,a renunta cu disperare”. Sunt unele dovezi (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,a nu dispera de nimeni”, desi dovezile par sa favorizeze exprimarea ,,a nu dispera de nimic”. Comentatorii in general sugereaza ,,a nu dispera niciodata” ca exprimarea cea mai buna sau ,,a nu renunta la nimic cu disperare”. Totusi, contrastul aici pare a cere o expresie opusa lui ,,nadajduiti sa luati” (v. 34) si deci ar fi o oarecare indreptatire pentru traducerea ,,fara sa nadajduiti ceva”. Exista unele dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,nedezamagind pe nimeni”. Traducerea KJV este bazata pe Vulgata care zice ,,nedezamagind pe nimeni”. Pe temeiul Vulgatei, Biserica Romano-Catolica a interzis de secole imprumutarea de bani cu dobanda si drept urmare iudeii au devenit marii camatari si bancheri ai Europei. Pentru o discutare a principiilor Bibliei cu privire la imprumutarea de bani cu dobanda vezi la Exod 22,25.
Contextul din Luca 6,30-35 arata clar ca Hristos nu Se refera aici la dobanda si imprumuturi, ci mai degraba la marele principiu ca crestinii ar trebui sa dea altora (v. 30), sa trateze pe altii echitabil (v. 31), sa faca bine altora (v. 31,35) si sa-i iubeasca pe altii (v. 32) – fara a socoti mai dinainte probabilitatea de a primi inapoi intocmai sau mai mult. Crestinii trebuie sa ajute chiar si in cazuri care in aparenta sunt lipsite de nadejde (apelpizo este folosit in literatura greaca cu privire la un medic care este in disperare de un caz care in aparenta este fara ajutor sau fara nadejde). Ajutorul trebuie sa fie bazat pe nevoie, nu pe socoteala facuta mai dinainte ca se va primi ceva in schimb pentru investitia de fapte bune. Crestinul nu trebuie sa oboseasca niciodata ,,in facerea binelui” (Galateni 6,9) si nici nu ar trebui sa-si inchipuie ca munca lui ,,este zadarnica” (1 Corinteni 15,58).
Rasplata voastra. Hristos prezenta rasplatirile pentru o dreapta vietuire nu in primul rand ca stimulente – desi corect intelese, ele sunt pe drept cuvant stimulente – ci pentru a demonstra ca desi oamenii s-ar putea sa nu aprecieze inaltele principii pe temeiul carora lucreaza cetatenii Imparatiei cerului, Dumnezeu totusi cunoaste si pretuieste. Candva El va pune capat domniei pacatului si va reconstitui treburile acestei lumi in armonie cu insasi principiile pentru care ,,fiii” sufera nedreptate in lumea aceasta de fata. Motivul cel mai inalt al crestinului nu este de a trai o viata mai buna spre a dobandi anumite rasplatiri, desi acestea, pe buna dreptate, au locul lor cuvenit, ci de a trai o viata mai buna ca recunoastere a faptului ca in ea si prin ea este o viata mai buna. Un crestin gaseste o satisfactie finala in vietuirea in armonie cu marile principii vesnice ale Imparatiei cerului.
Fii. [,,Copii”, KJV]. Asemanarea lor morala cu Dumnezeu ii dovedeste a fi copii ai Lui. Ei sunt fiii Lui pentru ca gandesc, vorbesc si traiesc in armonie cu principiile Lui (vezi la Matei 5,45).
Celui Prea Inalt. Gr. Hupsistos, ,,copii ai Celui Prea Inalt” din Luca este echivalent cu ,,copii ai Tatalui vostru” din Matei 5,45. Echivalentul ebraic al lui Hupsistos este ‘Elyon (vezi la Geneza 14,18; Numeri 24,16).
Cei nemultumitori. Hristos nu este atat de mult preocupat de faptul ca aceste persoane nu exprima apreciere pentru bunatatea dovedita fata de ei de cetateni ai Imparatiei cerurilor, cat de atitudinea fundamentala a celor nemultumitori. Chiar si asa Dumnezeu este bun cu ei si fiii lui Dumnezeu de pe pamant – aceia care seamana Tatalui lor ceresc la caracter moral – vor face la fel. Vezi la Ioan 8,44.
Rai. In textul grec articolul definit nu este repetat. Intreaga expresie zice literal: ,,cei nemultumitori si rai”. Cei ,,nemultumitori” si ,,rai” sunt tratati aici ca un singur grup de oameni, nu doua grupe separate. Bunatatile pe care le ofera Dumnezeu sunt bazate pe propria Sa indurare ca Datator, nu pe vreo multumire din partea primitorilor. Se intampla uneori ca indurarea aratata fata de persoana cea mai nevrednica si mai nerecunoscatoare trezeste in ea o dorinta de a scapa de legaturile pacatului si, in cele din urma, aduce o transformare a caracterului lui.