4:44 Si propovaduia in sinagogile Galileii.
Galileii. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre expresia aceasta si ,,Iudea”. Luca pare sa fi intrebuintat termenul ,,Iudea” ca echivalent pentru ,,Palestina”. Intrucat Luca scria in primul rand pentru Neamuri, se poate sa fi considerat termenul ,,Iudea” ca mai plin de inteles pentru ei si suficient de exact pentru scopurile sale (vezi p. 664).
NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 4
Exista o oarecare diferenta de opinie cu privire la faptul daca intaia respingere din Nazaret a avut loc inainte sau dupa Pastele anului 29 d.Hr. Potrivit cu un punct de vedere, vizita aceasta la Nazaret si alte evenimente pana la includerea primei calatorii galileene a avut loc inainte de Paste. La concluzia aceasta se ajunge prin egalizarea retragerii lui Hristos din Iudea in Galileea, mentionata in Matei 4,12 si Marcu 1,14 (datorita intemnitarii lui Ioan Botezatorul) cu retragerea Sa mentionata in Ioan 4,1-3 (care a rezultat pe urma neintelegerii dintre ucenicii lui Isus si ucenicii lui Ioan).
In sprijinul acestui punct de vedere se face referire la: 1) O afirmatie a lui A.T. Olmstead (Jesus in the Light of History, p. 281) atribuind citirea de catre Hristos a pasajului din Isaia 61,1-3 cu ocazia aceasta la al 62-lea Seder al Ciclului trienal al lecturilor sinagogale din Lege si Prooroci, care Seder, afirma el, ,,a fost citit la 18 decembrie anul 28 d.Hr.” 2) Faptul ca altminteri ar fi o tacere neobisnuita din partea scriitorilor sinoptici cu privire la evenimentele dintre Pastele anului 28 d.Hr. si 29 d.Hr., comparate cu un raport complet al evenimentelor dintre Pastele anului 29 d.Hr. si 30 d.Hr. 3) Tacerea lui Luca cu privire la prezenta ucenicilor cu Isus la data vizitei la Nazaret. Se sustine ca dupa intalnirea cu omul de neam mare din Cana, Isus S-a dus singur la Nazaret, dupa ce trimisese pe ucenicii Sai la Capernaum sa nu fie martori la respingerea din Nazaret. Vezi diagramele de la p. 230, 231.
Dificultatile care insotesc punctul acesta de vedere sunt urmatoarele:
1. Sustinerea lui Olmstead ca Isus a citit din Isaia 61,1-3 pentru ca aceasta era legatura regulata din Ciclul trienal pentru acel Sabat anumit este bazata pe o lista de lecturi din Ciclul trienal datand de prin anul 600 d.Hr. si aflata in genizah (un depozit de suluri uzate) a sinagogii Fustat din Cairo. Se stie ca un Ciclu trienal a fost candva folosit in Palestina, dar nu sunt dovezi ca anumite lecturi din Profeti erau randuite pentru citirea in Sabat in sinagogi inainte de distrugerea Templului in anul 70 d.Hr. Mai departe, Olmstead citeaza pe Iacov Mann (the Bible as Read and Preached in the Old Synagogue, p. 481, 569, 573) in sprijinul folosirii pasajului din Isaia 61,1-3 ca lectura din Profeti pentru al 62-lea Seder, cand de fapt Mann trage concluzia ca lectura din Isaia 61,1-3 nu a fost lectura din Ciclul trienal din Profeti pentru al 62-lea Seder decat la multa vreme dupa timpurile NT (p. 481-487). Argumentul ca al 62-lea Seder procura un temei valabil pentru datarea celei dintai respingeri de la Nazaret este deci fara confirmare. In plus, potrivit cu 2 SP 110, ,,la sfarsitul slujbei” dupa obisnuita lectura a Profetilor (vezi p. 57) si a cuvintelor de indemn din partea prezbiterului, ,,Isus S-a ridicat cu calma demnitate si le-a cerut sa-I aduca cartea proorocului Isaia”. Se pare ca alegerea a fost a Lui (vezi vol. V, p. 57, 58). Vezi intrarea bibliografica la Olmstead, p. 265.
1. 2. Argumentul ca tacerea scriitorilor sinoptici care fixeaza incidentele din lucrarea galileana intre prima respingere la Nazaret si prima calatorie galileana, inclusiv pana la Pastele din anul 28-29 d.Hr. este, in cel mai bun caz, un argument in favoarea tacerii si ca atare neconvingator. Ioan tace tot atat de mult cu privire la lucrarea galileana ca si scriitorii sinoptici in ce priveste lucrarea din Iudea. Dupa cate stim nici unul din scriitorii sinoptici nu a fost martor ocular la lucrarea iudeana. Poate ca faptul ca lucrarea iudeana a fost neproductiva in comparatie cu lucrarea galileana (vezi DA 194, 232) i-a determinat pe scriitorii sinoptici sa vada ca nu are rost sa dea o relatare extinsa a perioadei anterioare. Vezi la cap. 4,23.
2. 3. A treia sustinere este la fel intemeiata pe un argument din tacere si deci neconcludent. In felul acesta primul punct de vedere este lipsit de dovezi pozitive.
Motivele pentru fixarea primei respingeri de la Nazaret in primavara anului 29 d.Hr., dupa Paste, sunt urmatoarele:
1. 1. Ioan afirma clar ca retragerea din Iudea in Galileea pe care el o relateaza in cap. 4,1-3 a avut loc ca urmare a disputei dintre ucenicii lui Ioan si ucenicii lui Isus (vezi cap. 3,25-36; 4,1.2) si lasa sa se inteleaga cu tarie ca Ioan nu era in inchisoare la data cand a avut loc aceasta neintelegere (cap. 3,23-26). Daca Ioan ar fi fost la inchisoare si in felul acesta lucrarea lui ar fi fost oprita, pentru ce s-ar fi ivit discutie asupra faptului ca ,,[Isus] face si boteaza mai multi ucenici decat Ioan” (Ioan 4,1)”? Ioan nu ar mai fi botezat daca ar fi fost la inchisoare si atunci ucenicii nu s-ar mai fi certat cu privire la cine era mai mare (Ioan 3,23.26.30; cf. 4,1). Potrivit cu DA 179, cand ,,ucenicii lui Ioan au venit la el cu plangerile lor”, ,,misiunea lui parea ca este pe sfarsite”, dar ,,inca mai era cu putinta ca sa puna piedici lucrarii lui Hristos” daca ar fi ales sa faca asa ceva. El inca predica si boteza. In inchisoare nu ar prea fi putut face ceva pentru ca ,,sa puna piedici lui Hristos”. Pentru motivele acestea pare dificil sa egalizam retragerea sinoptica din Matei 4,12 si Marcu 1,14 cu aceea din Ioan 4,1-3. Inspiratia a legat pe cea dintai exclusiv cu intemnitarea lui Ioan, dupa cum a legat pe cea din urma cu cearta dintre cele doua grupe de ucenici.
2. 2. Retragerea sinoptica din Matei 4,12 si Marcu 1,14 si inceputul lucrarii galileene sunt in mod specific amplasate de DA 231, 232 si MB 2 dupa evenimentele din Ioan 5, care au avut loc la Pastele anului 29 d.Hr. In lumina acestor referinte din Spiritul Profetiei retragerea mentionata de scriitorii sinoptici poate fi egalizata cu cea din Ioan 4,1-3 numai daca intaia respingere de la Nazaret, lucrarea timpurie de la Capernaum, chemarea de la lac si intaia calatorie galileana nu sunt considerate ca apartinand lucrarii galileene.
3. 3. Isus S-a referit din nou la solia din Isaia 61,1-3 cu cateva saptamani mai tarziu in sinagoga din Capernaum (DA 255) si pare sa fi folosit cuvinte asemanatoare celor pe care le-a spus la Nazaret in numeroase ocazii de mai tarziu (vezi DA 237; cf. 242). Astfel, se pare ca lectura pasajului din Isaia 61,1-3 la Nazaret si predica intemeiata pe el erau o alegere proprie a lui Isus (vezi p. 57; 2 SP 110) si ca El predica in mod obisnuit din textul acesta pentru a scoate in evidenta natura si obiectivele lucrarii Sale.
Deci pare preferabil sa fixam prima respingere de la Nazaret tarziu in primavara anului 29 d.Hr. Vezi p. 193, 247; diagrama p. 299.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1, 2 DA 114 1–4 Te 285 1–13 DA 114–123 2 2T 202; 3T 486 3 EW 155; Te 275 4 EW 155; Te 276 5–8 EW 157 5–13 DA 124–131 6, 7 DA 129 7 5T 481 8 DA 130; GC 51 10–12 EW 156 16, 17 DA 236 16–19 WM 170 16–27 AA 416 16–30 DA 236–243 18 COL 158; CS 162; DA 428, 500, 823; Ed 113; Ev 581; GC 20, 327; MH 423, 443; SC 11; 6T 225; 8T 308; WM 78 18, 19 COL 417; DA 358; PK 718; 3T 388; 8T 134 18–22 DA 237 21 DA 242 22 FE 472 23–27 DA 238 25 GC 323 27 PK 253 28–30 DA 240 29, 30 EW 159 32 DA 253, 355, 453; Ed 81; GC 346 33–36 GC 515 35 MH 91 36 GC 516 38 DA 259; MH 29 43 MH 31