Printable ModeLuca, 4
|
4:1 Isus, plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan, si a fost dus de Duhul in pustie, Plin de Duhul Sfant. [Ispitirea, Luca 4,1-13 = Matei 4,1:11 = Marcu 1,12.13. Comentariu major: Matei]. O referire la primirea Duhului Sfant la data botezului (vezi cap. 3, 21.22). Dus. Timpul verbului in textul grec lasa sa se inteleaga ca conducerea Duhului Sfant la care se face referire aici nu a fost limitata la calatoria in pustie, ci a continuat in timpul ramanerii Lui acolo. 4:2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mancat nimic in zilele acelea; si, dupa ce au trecut acele zile, a flamanzit. Patruzeci de zile. Matei lamureste ca cele trei mari ispite au avut loc la sfarsitul celor 40 de zile (vezi cap. 4,2-3) un lucru clar si din ultima parte a lui Luca 4,2. Cand Isus a intrat intai in pustie a fost, ca sa zicem asa, inconjurat de slava Tatalui, iar cand slava s-a departat El a fost lasat singur sa dea lupta cu ispita (DA 118). Ispitele lui Satana au continuat in tot cursul celor 40 de zile ale postului lui Isus; cele trei mentionate in v. 3-13 au reprezentat punctul culminant al ispitelor si au avut loc la sfarsitul perioadei (vezi 2 SP 90). 4:3 Diavolul I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia sa se faca paine. Pietrei acesteia. Poate Satana a aratat spre o anumita piatra, o piatra a carei forma poate sa fi semanat cu o paine orientala turtita si rotunda (vezi la Matei 4,3). 4:4 Isus i-a raspuns: Este scris: Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Verset ce nu a fost comentat. 4:5 Diavolul L-a suit pe un munte inalt, i-a aratat intr-o clipa, toate imparatiile pamantului, Clipa. Gr. sigme, de la stizo, ,,a tatua”, adica ,,a intepa” sau ,,a puncta” de unde ,,un punct in timp”. Noi am putea zice, ,,intr-o secunda” sau ,,intr-un tic-tac al ceasului”. Traducerea lui Tyndale zice: ,,intr-o clipeala de ochi”. 4:6 si I-a zis: Tie Iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi este data, si o dau oricui voiesc. Mie imi este data. Adica, de Adam, cand a pacatuit. Dupa caderea in pacat a omului Satana s-a intitulat ,,domn” al acestei lumi (DA 114), uitand ca Adam detinea dreptul la titlul acesta numai in virtutea ascultarii lui de Creatorul. Satana vrea sa spuna ca Adam il alesese pe el ca suveran si reprezentantul sau in cer. Accentul pus aici in limba greaca pe pronume prin pozitia lor este revelator: ,,Tie iti voi da…caci mie mi-a fost data…Tu, deci, daca Te vei inchina mie”, etc. Cineva aproape poate sa vada gesturile emfatice ale lui Satana cand face propunerea aceasta. 4:7 Daca dar, Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. Verset ce nu a fost comentat. 4:8 Drept raspuns, Isus i-a zis: Inapoia Mea, Satano! Este scris: Sa te inchini Domnului, Dumnezeului tau, si numai Lui sa-I slujesti. Verset ce nu a fost comentat. 4:9 Diavolul L-a dus apoi in Ierusalim, L-a asezat pe streasina acoperisului Templului, si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos de aici; Verset ce nu a fost comentat. 4:10 caci este scris: El va porunci ingerilor Lui sa Te pazeasca; Sa Te pazeasca. Gr. diphulasso, ,,sa te pazeasca cu grija” (vezi la Matei 4,6). 4:11 si: Ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra. Verset ce nu a fost comentat. 4:12 Isus i-a raspuns: S-a spus: Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau. Verset ce nu a fost comentat. 4:13 Dupa ce L-a ispitit in toate felurile, diavolul a plecat de la El, pana la o vreme. L-a ispitit in toate felurile. [,,A sfarsit toate ispitele”, KJV]. Literal, ,,fiecare ispita”. Vezi la Matei 4,11. Pana la o vreme. Adica, pana la un timp potrivit, cand s-ar fi putut ivi o alta ocazie. Din anii cei mai timpurii Hristos a fost continuu asaltat de ispititorul (DA 71, 116). 4:14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a intors in Galilea, si I s-a dus vestea in tot tinutul dimprejur. Puterea. [Inceputul lucrarii galileene, Luca 4,14.15 = Matei 4,12 = Marcu 1,14.15. Comentariu major: Matei]. Gr. dunamis, ,,puterea”, de unde a derivat cuvantul ,,dinamita” (vezi la cap. 1,35). Duhul Sfant este agentul activ atat la creatiune (vezi Geneza 1,2) cat si la recreatiune (vezi Ioan 3,5). Imparatia lui Dumnezeu urma sa vina ,,cu putere” (vezi Marcu 9,1). Puterea Duhului Sfant a umbrit pe Maria in clipa intruparii (vezi Luca 1,35). Prin Duhul Sfant ea a primit intelepciune sa conlucreze cu cerul la dezvoltarea caracterului lui Isus (DA 69). Dar la botezul Lui, Duhul Sfant a coborat asupra lui Hristos intr-un mod special si S-a umplut cu putere divina pentru implinirea misiunii Sale (vezi la Ioan 3,34). Mai tarziu, ucenicilor li s-a fagaduit ,,putere” cand Duhul Sfant avea sa se coboare ,,peste” ei – putere de a da marturie despre solia mareata a unui Mantuitor crucificat si inviat (vezi Fapte 1,8; cf. cap. 2,1-4). Vestea. [,,Faima”, KJV]. Gr. pheme, ,,vestea” sau ,,faima”, de la phemi ,,a spune”. ,,Faima” unei persoane consta din ceea ce se spune despre ea. ,,Faima” lui Isus a crescut atunci cand s-au raspandit vesti despre El prin cuvantul gurii ,,in tot tinutul de primprejur”. 4:15 El invata pe oameni in sinagogile lor, si era slavit de toti. El invata. Potrivit cu textul grec, ,,el staruia sa invete”. Invatatura era felul obisnuit prin care Hristos facea cunoscut adevarul. In definitia actuala predicarea este o prezentare mai oficiala a adevarului; invatarea e mai putin oficiala. Invatarea tinde sa fie mai cu efect decat predicarea deoarece ascultatorii sunt participanti, in timp ce la predica ei sunt in primul rand ascultatori pasivi. Din timp in timp Isus a tinut cuvantari mai oficiale, ca Predica de pe Munte si predica despre Painea vietii. Dar si cu privire la Predica de pe Munte raportul spune: ,,A inceput sa vorbeasca si sa-i invete astfel” (Matei 5,2). Fericit este predicatorul care poate da predicii lui in plus insusirea de invatare. Sinagogile lor. Adica, sinagogile Galileii. Pentru o descriere a sinagogii si a serviciilor ei vezi p. 56-58. Probabil ca Luca mentioneaza invatarea lui Isus in sinagoga ca anticipare a intamplarii pe care el este pe punctul de a o nara (v. 16-30). Indata dupa intamplarea din sinagoga din Nazaret el relateaza alta care a avut loc in sinagoga din Capernaum (v. 31-37) si observa din nou ca Isus ,,propovaduia in sinagogile Galileii” (v. 44). Slavit. Sau ,,onorat” sau ,,laudat”. Galileea era un camp mai favorabil pentru lucrarea Mantuitorului decat Iudea (DA 232). Oriunde mergea Isus ,,gloata cea mare Il asculta cu bucurie” (Marcu 12,37). 4:16 A venit in Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului, a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca, In Nazaret. [Prima respingere la Nazaret, Luca 4,16-30. Vezi harta p. 218; diagrama p. 229231. Vezi nota aditionala de la sfarsitul capitolului]. Aceasta a fost cea dintai vizita a lui Hristos la Nazaret de cand parasise atelierul de dulgherie din toamna anului 27 d.Hr. pentru a incepe lucrarea Lui publica (DA 236). Acum era probabil pe la sfarsitul primaverii anului 29 d.Hr. si aproape jumatate din lucrarea Lui publica era in trecut. Un an mai tarziu, probabil pe la inceputul primaverii anului 30 d.Hr., Isus a facut vizita Sa urmatoare si finala (DA 241) in cetatea aceasta. Cea dintai vizita este relatata numai in v. 16-30; pentru a doua, vezi la Marcu 6,1-6. Aici in Nazaret inca locuiau mama, fratii si surorile lui Isus (DA 236) si fara indoiala se gaseau printre inchinatorii de la sinagoga in acest Sabat anumit. Unde fusese crescut. Vezi la Matei 2,23; Luca 2,51.52. Obiceiul Sau. Literal, ,,potrivit cu ceea ce era obisnuit pentru El.” Hristos avea obiceiul de a participa la serviciile regulate de la sinagoga in ziua de Sabat. Adesea ca tanar El fusese chemat sa citeasca lectia din profeti chiar in sinagoga aceasta din Nazaret si, din intima cunoastere a Scripturilor, El scosese invataturi care miscau inima ascultatorilor (DA 74; cf. 70). Se pare ca Isus sa folosit adesea de ocazia acordata de adunarea oamenilor la sinagogile din Iudea si din Galilea, pentru a-i invata (vezi Matei 4,23; 12,9; 13,54; Marcu 1,21; 6,2; Ioan 18,20; etc.; vezi la Luca 4,15) la fel cum a facut Pavel mai tarziu in tarile straine (Fapte 13,14.15.42). In ziua Sabatului. Simpla afirmatie a lui Luca ca Isus lua parte in mod obisnuit la serviciile de la sinagoga in ziua de Sabat, pe care EL in mod specific o identifica drept ziua a saptea a saptamanii (cap. 23,56 la 24,1), lamureste datoria crestinului care-L iubeste pe Invatatorul si vrea sa mearga pe urmele Lui (vezi Ioan 14,15; 1 Petru 2,21). Faptul ca Hristos, pe cand era aici pe pamant tinea personal aceeasi zi a saptamanii ca si iudeii, este, de asemenea, o dovada ca nu se pierduse calcularea timpului de la darea Legii pe Sinai sau de la creatiune. Hristos este ,,Domn si al Sabatului” (Marcu 2,28); adica, El l-a facut (Geneza 2,1-3; cf. Marcu 2,27) si il pretinde ca zi a Sa. Exemplul Lui in pazirea Sabatului este deci un model perfect pe care sa-L urmeze crestinul, atat in ce priveste timpul, cat si felul de pazire al lui. In plus, nu poate fi indoiala ca saptamana, asa cum o avem noi acum, a coborat in succesiune neintrerupta de la Hristos incoace si ca pazirea zilei a saptea a saptamanii astazi este pazirea Sabatului asa cum l-a pazit Hristos. De atunci pana acum au fost milioane de iudei imprastiati prin lumea civilizata si ar fi fost imposibil ca ei toti simultan sa faca identic aceeasi greseala in calcularea zilei a saptea a saptamanii. Sinagoga. Pentru o descriere a vechii sinagogi si a serviciilor ei vezi p. 56-58. Pentru o descriere a ruinelor sinagogii din Capernaum vezi la Ioan 6,59. S-a sculat. Respectul pentru Cuvantul scris cerea ca cineva care il citea public sa ramana in picioare. Legea si Proorocii erau citite in felul acesta, dar nu Scrierile, care atunci nu se bucurau de o situatie egala (vezi vol. I, p. 37; vol. V, p. 57.58). Sa citeasca. Gr. anaginosko, un termen comun in NT pentru citirea publica a Scripturilor (vezi Fapte 13,27; 15,21; Coloseni 4,16; 1 Tesaloniceni 5,27), dar care, de asemenea, s-ar putea referi si la citirea particulara (vezi Matei 24,15; Luca 10,26; Fapte 8,28). Era de asteptat ca Isus urma sa fie solicitat sa citeasca Scripturile si sa tina o predica cand S-a inapoiat la Nazaret, o insarcinare pe care orice israelit calificat, chiar si cei minori, ar fi putut fi chemat sa o indeplineasca. El fusese adesea chemat sa faca lucrul acesta cand era copil (DA 74) si reputatia Lui ca predicator in Iudea (vezi Ioan 3,26; DA 181) facea acum pe concetatenii Sai sa fie nerabdatori sa auda ce avea El de spus. Cel care citea fragmentul din profeti era de asteptat sa tina predica. 4:17 si I s-a dat cartea prorocului Isaia. Cand a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: I S-a dat. Adica, de diacon sau chazzan, a carui datorie era sa scoata sulurile sacre din chivot si sa le inmaneze cititorului si sa le readuca in chivot la sfarsitul citirii (vezi p. 56). Astfel, in armonie cu ritualul sinagogii, chazzan-ul a luat sulul Profetilor din chivot, i-a scos invelitoarea si l-a inmanat, nedeschis, lui Isus. Se pare ca Isus nu numai ca vorbea limba obisnuita a poporului dar, de asemenea, citea bine evreieste – la data aceea o limba mai mult sau mai putin moarta cu exceptia scopurilor religioase. Sectiunea la zi era citita intotdeauna in ebraica. Isaia. Se considera ca pe vremea lui Hristos, cel invitat sa citeasca lectia din Profeti si sa tina predica, putea alege partea care sa fie citita ,,Isus in mod specific a cerut sulul profetului Isaia” (vezi nota aditionala la sfarsitul acestui capitol). A deschis-o. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146), pentru exprimarea ,,desfasurat”. Cartea. Gr. biblion, ,,carte” sau ,,sul”. Cuvantul nostru ,,Biblie” deriva de la acest cuvant. ,,Cartea” era un sul. Vezi p. 113. A dat peste locul. Isus a continuat sa desfasoare sulul de pe vergea pana a ajuns la pasajul pe care dorea sa-l citeasca, infasurand in acelasi timp, cu cealalta mana, partea pe langa care se trecuse (vezi cliseul cu sulul lui Isaia de la Marea Moarta, vol. I, p. 33). Isaia 61,1.2 ar fi aproape la sfarsitul sulului. Unde era scris. Asa cum este dat de Luca, citatul este in acord cu LXX-a la Isaia 61,1.2a, cu exceptia omisiunii, in multe manuscrise vechi, a partii ,,sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita” si inserarea unei propozitii ,,sa dau drumul celor apasati”, printr-o parafrazare a lui Isaia 58,6. Luca avea probabil LXX-a timpului sau in fata cand a scris (vezi la cap. 3,36). Era o practica iudaica veche de a lega in felul acesta laolalta pasaje ale Scripturii (vezi la Marcu 1,2). 4:18 Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati, Duhul Domnului. Pentru rolul Duhul Sfant in lucrarea de pe pamant a lui Isus vezi la Matei 3,16; 4,1. Este peste Mine. Duhul Sfant a venit peste Isus la data botezului Sau pentru a-l imputernici in vederea lucrarii Sale pe pamant (vezi Luca 3,21.22; Ioan 1,32; Fapte 10,38). Uns. Gr. chrio, de unde este derivat titlul lui Hristos, Unsul (vezi la Matei 1,1). In cadrul lui mesianic, pasajul acesta ar putea fi tradus liber: ,,El M-a facut Hristosul” sau ,,El M-a facut Mesia” (vezi la Isaia 61,1). Saracilor. Saracii erau de obicei la cheremul slujbasilor, negustorilor si vecinilor lipsiti de scrupule. In plus, se presupunea in general ca suferinta saraciei se datora blestemului lui Dumnezeu – ca starea lor nefericita era propria lor greseala. Putini aratau impreuna simtire fata de starea lor nenorocita. Deosebita iubire a lui Isus fata de cei saraci era una din marile dovezi ale mesianitatii Lui la care El i-a atras atentia lui Ioan Botezatorul cand acesta din urma tanjea in inchisoare (vezi Matei 11,5). Aceia care au putine din bunurile acestei lumi sunt adesea constienti de nevoile lor si de sprijinirea lor pe Dumnezeu si in felul acesta adesea susceptibili la predicarea Evangheliei. Evanghelia lui Isus inseamna ajutor pentru saraci, lumina pentru cel nestiutor, alinarea necazului pentru cel suferind si emancipare pentru robii pacatului. Orice persoana care dovedea interes pentru ajutorarea saracilor era invatata sa fie deosebit de neprihanita si facerea de milostenie devenea sinonima cu neprihanirea (vezi la Fapte 10,2-4; etc.). Se intampla adesea ca facerea de milostenie era practicata nu din interes plin de simpatie de a-i ajuta pe saraci, cat din dorinta de a castiga neprihanire (vezi la Matei 6,1-4; Ioan 12,5). Totusi, grija autentica, plina de simpatie fata de sentimentele si nevoile semenilor nostri este una din cele mai bune dovezi ale ,,religiei curate” (vezi Iacov 1,27), ale convertirii sincere (1 Ioan 3,10.14), ale iubirii fata de Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3,17-19; 4,21) si ale pregatirii pentru intrare in Imparatia cerului (vezi Matei 25,34-46). Poate ca Isus Se gandea si la ,,cei saraci in duh” (vezi la Matei 5,3) – cei care au nevoie de cele spirituale si nu de cele materiale. Celor ,,saraci in duh”, celor care isi simt lipsa lor spirituala, Hristos le-a fagaduit resursele nesfarsite ale Imparatiei cerului. De fapt, nu este de nici un folos sa predicam Evanghelia la altii decat celor care simt nevoia dupa ceva mai mult decat are de oferit lumea aceasta (cf. Apocalipsa 3,17.18). Cei care sunt bogati in credinta sunt cei care aud si asculta solia Evangheliei (vezi la Matei 7,24), care urmeaza sa fie ,,mostenitori ai imparatiei” (vezi Iacov 2,5). Ceea ce conteaza este ,,comoara din cer” (vezi Luca 12,21.33; 18,22). Evanghelia. Vezi la Marcu 1,1. Cei cu inima zdrobita. Cuprinzand, desigur, pe aceia care sufera o amara dezamagire, dar referindu-se indeosebi la cei care sunt ,,zdrobiti cu inima” si plini de cainta pentru pacat. ,,Cei cu inima zdrobita” amintiti aici pot fi comparati cu aceia care ,,plang” din cauza pacatului, adica, cei cu inima zdrobita (vezi la Matei 5,4; cf. Romani 7,24). Isus a venit ca sa lege inimile zdrobite. Robilor. Acesta nu se refera la cei care sunt robi cu adevarat, ci la cei care fusesera robi ai lui Satana in trup, minte si spirit (vezi Romani 6,16). Isus nu l-a eliberat pe Ioan din inchisoare. ,,Robii” sunt ,,duhuri” care lancezesc in ,,inchisoarea” lui Satana (vezi 1 Petru 3,19), prinsi in ,,cursa Diavolului, de care au fost prinsi, ca sa-i faca voia” (vezi 2 Timotei 2,26). Orbilor. Nu numai orbilor din punct de vedere literal, ci si celor orbi din punct de vedere spiritual (vezi Matei 15,14; 23,16-19.26; Ioan 9,39-41). Sa dau drumul. [,,Sa pun in libertate”, KJV]. O parafraza a cuvintelor din Isaia 58,6 (vezi la Luca 4,17). La citirea Profetilor, dar nu si a Legii, se permitea sa se sara de la un pasaj la altul. Celor apasati. [,,Celor zdrobiti”, KJV]. Textul citat vorbeste despre a lasa pe cei ,,apasati sa fie liberi”, iarasi un lucru esential in sens spiritual. Acelasi cuvant ebraic tradus ,,apasati” in Isa 58,6 este redat ,,zdrobit” in Isaia 42,3, unde este profetizat de Hristos ca trestia zdrobita nu o va frange”. In Isaia 42,4 cuvantul este tradus ,,nu se va lasa” [,,nu va fi descurajat”]. Isus a venit pentru a elibera pe oameni de poverile grele ale pacatului si restrictiile rabinice puse asupra iudeilor (vezi Matei 23,4; cf. 11,28-30). 4:19 si sa vestesc anul de indurare al Domnului. Anul de indurare. [,,Anul bine placut”, KJV, G. Gal.]. Adica, era Evangheliei, cand cei care-si simt lipsa lor spirituala (cei saraci in duh), cei cu inima zdrobita, cei care au fost robi ai pacatului si orbi fata de cele spirituale si cei care au fost raniti si apasati de cel rau, sa poata astepta eliberarea de pacat. ,,Anul de indurare [,,anul placut”] al Domnului” aduce aminte de anul jubliar [,,al veseliei”], cand robii erau eliberati, datoriile erau anulate si pamantul mostenire era redat proprietarului lui originar (vezi la Levitic 25,10.15.24). La punctul acesta Isus a sfarsit citatul Sau din Isaia 61,1.2. Propozitia urmatoare care era pentru iudeul patriot culminarea intregului pasaj – ,,ziua razbunarii Dumnezeului nostru” – El n-a citit-o. Iudeii credeau cu mare placere ca mantuirea era pentru ei si pedeapsa era pentru Neamuri (vezi Psalmii 79,6). Ideea iudaica ca mantuirea era o chestiune de nationalitate si nu o supunere fata de Dumnezeu, i-a orbit pe oameni fata de adevarata natura a misiunii lui Hristos si i-a determinat sa-L respinga. Ei asteptau ca Mesia sa Se arate ca un principe puternic in fruntea unei ostiri puternice, pentru a infrange pe toti asupritorii lor si pentru a aduce lumea sub stapanirea lui Israel (DA 30, 236). Aceasta conceptie fundamental gresita a aparut pe urma faptului ca iudeii au trecut cu vederea profetiile care vorbeau despre un Mesia suferind si aplicau gresit pe acelea care aratau spre slava celei de a doua Lui veniri (DA 30). Ceea ce i-a dus la starea aceasta de orbire spirituala era mandria, prejudecata si parerile preconcepute (vezi DA 65, 212, 242). Ei erau orbi fata de faptul ca nu farama de lumina care straluceste pe cararea unui om conteaza, ci folosul care se da acelei lumini. Ei se delectau la gandul ca judecata lui Dumnezeu este pastrata pentru altii si se poate sa fi fost surprinsi ca Isus nici macar nu pomenea aceasta. Cand, in predica Sa, Isus a inaltat credinta paganilor, lasand astfel sa se inteleaga lipsa iudeilor de credinta, ascultatorii si-au iesit din fire de resentiment si de furie (vezi v. 25-29). Pentru comentariul asupra falselor conceptii ale iudeilor cu privire la imparatia mesianica vezi la Matei 3,7; 4,9; 5,2.3; Luca 1,68. Pentru comentariul asupra adevaratei naturi a imparatiei vezi la Matei 3,2; 3,4.17; 5,2.3; Marcu 3,14. 4:20 In urma, a inchis cartea, a dat-o inapoi ingrijitorului, si a sezut jos. Toti cei ce se aflau in sinagoga, aveau privirile pironite spre El. A inchis cartea. Adica, a infasurat sulul cartii lui Isaia pe unica lui vergea (vezi la v. 17). Ingrijitorului. Gr. huperetes, literal, ,,subaltern”, deci cineva care serveste cu mainile, ,,servitor”. Aici fara indoiala Luca se refera la chazzan sau diacon, care a readus sulul la chivot (vezi la v. 17). A sezut jos. Obiceiul cerea o pozitie in picioare la citirea Legii si a Profetilor. Dar pentru predica ce urma dupa citire, vorbitorul sedea pe scaun numit adesea ,,scaunul lui Moise”. Scaunul acesta se afla pe o platforma ridicata aproape de strana. Adesea, poate de obicei, Hristos sedea cand predica sau invata (vezi Matei 5,1; Marcu 4,1; Luca 5,3; Ioan 8,2), o deprindere urmata, de asemenea, cel putin ocazional de ucenicii Sai (vezi Fapte 16,13). Vezi p. 57. Pironite. Era fara indoiala o atmosfera de suspans indusa de atentia concentrata (vezi Fapte 6,15; 10,4, etc.) si de o expresie de seriozitate pe fata lui Isus. Un efect similar a fost produs la fiecare din cele doua curatiri ale Templului (vezi DA 157, 158, 591; vezi la Luca 2,48). Insasi atmosfera parea sa vibreze de asteptare. 4:21 Atunci a inceput sa le spuna: Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit. A inceput sa le spuna. Isus era considerat popular un rabi sau un invatator (vezi Ioan1,38.49; 3,2; 6,25). Era de asteptat ca Lui, fiind un rabi in vizita sa I se ceara sa tina predica, mai ales datorita faptului ca Nazaretul era orasul Lui si ca tocmai in sinagoga aceasta citise din Scripturi cand era copil (vezi la Luca 4,16). Este evident ca Luca da numai cea mai stricta schema a observatiilor pe care Isus le-a facut cu ocazia aceasta, probabil alegand indeosebi acele comentarii care au produs efectul relatat in v. 22 si reactia violenta din v. 28.29. Astazi. Fara indoiala ca anuntarea aceasta i-a facut pe oameni sa-si dea seama ca Isus ii considera pe ei saraci, cu inima zdrobita, robi, orbi si apasati (DA 237). De repetate ori in decursul lucrarii Lui, Isus a citit din profetii VT si a declarat: ,,Astazi s-a implinit Scriptura aceasta in auzul vostru” (DA 242). Cuvintele acestea. [,,Scriptura aceasta”, KJV]. Criticii care afirma fericiti ca Isus nu S-a considerat niciodata ca Mesia al profetiei VT ar face bine sa cugete la afirmatia aceasta. In zilele lui Hristos Iudeii intelegeau Isaia 61,1.2 ca o profetie mesianica clara. 4:22 Si toti Il vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui, si ziceau: Oare nu este acesta feciorul lui Iosif? Toti Il vorbeau de bine. [,,Toti Ii aduceau marturie”, KJV; ,,Toti Ii dadeau buna marturie”, G. Gal.]. Oamenii din Nazaret auzisera vesti despre puterea care insotise predica lui Isus in cursul lucrarii Lui in Iudea (vezi la Matei 4,12). Acum ei insisi ajunsesera sub vraja acelor predici. Acum ei stiau ca vestile nu fusesera exagerate. Cuvintele pline de har. Trebuie sa se fi spus mult mai mult decat este relatat aici. Revarsarea de cuvinte pline de har, atragatoare, ii fermeca si ii fascina pe oameni. Nu este acesta? Forma intrebarii in textul grec lasa sa se inteleaga ca aceia care puneau intrebarea asteptau un raspuns afirmativ. Intrebarea lor nu exprima incertitudinea, ci mai degraba uimirea. Anii lor de cunostinta cu Isus ii determinasera sa-L priveasca drept un om obisnuit ca si ei, desi, probabil, nu la fel de gresit ca ei. Ei refuzau sa creada ca El, Cel pe care-L cunoscusera atat de bine, ar putea fi Cel Fagaduit si lipsa lor de credinta ii lasa nauciti. Feciorul lui Iosif. Isus era de obicei considerat ca ,,fiu al lui Iosif” (vezi la cap. 2,33.41; 3,23). Mama, fratii si surorile lui Isus locuiau inca in Nazaret (vezi Matei 13,54-56; DA 236) si fara indoiala erau in auditoriu. Probabil ca atunci cand oamenii gandeau in ei insisi: ,,Nu este acesta feciorul lui Iosif?” privirile lor s-au indreptat in mod natural in directia acestor membri ai familiei lui Isus. Se poate numai imagina care trebuie sa fi fost gandurile inimii Mariei la o ocazie ca aceasta (vezi Luca 2,34.35.51). 4:23 Isus le-a zis: Fara indoiala, Imi veti spune zicala aceea: Doctore, vindeca-te pe tine insuti; si Imi veti zice: Fa si aici, in patria Ta, tot ce am auzit ca ai facut in Capernaum. Fara indoiala. [,,Cu siguranta”, KJV; ,,Cu adevarat”, G. Gal.]. Gr. pantos, ,,intru totul”, ,,in orice caz” sau ,,fara indoiala”. Pantos este folosit pentru a scoate in evidenta afirmatii sau tagaduiri (vezi Fapte 18,21; Romani 3,9). In timp ce Isus citea pe fetele si inimile ascultatorilor, El cunostea foarte bine gandurile care-i framantau. Straduinta Lui de a descoperi ascultatorilor Sai adevarata lor atitudine si stare (vezi Luca 4,23-27) i-a infuriat si mai mult si i-a indemnat sa incerce sa-I ia viata. Isus a dat adesea dovada ca citea gandurile oamenilor si prin aceasta dadea dovada de divinitatea Sa (vezi la cap. 2,48). Doctore, vindeca-te pe tine insuti. Se pare ca acesta era un proverb popular. Versiunea ebraica a proverbului zice: ,,Doctore vindeca-ti ologeala ta”. In forma diferita, aceeasi idee era exprimata de greci si de alte popoare din antichitate, cu sarcasm pentru tratamentul fara succes. Tocmai partea aceasta a cuvantarii lui Isus (v. 23-27) dadea dovada ca El le citea gandurile ascunse (DA 238). Comparati cu ironia asemanatoare ce-I era aruncata cand era pe cruce (vezi Matei 27,42). Comentatorii nu sunt de acord in ce priveste intelesul precis pe care Isus intentiona ca proverbul sa-l transmita auditoriului. Unii au sugerat ca El interpreta gandurile lor ca insemnand: ,,Ai facut multe semne de vindecare si alte minuni pentru altii [insemnand oamenii din Capernaum], acum fa un semn in folosul tau [adica al oamenilor din Nazaret]. Zici ca esti Mesia din profetie; sa vedem cateva minuni”. Cererea aceasta de ,,semne” Ii era adesea aruncata lui Isus si cu toate acestea EL niciodata nu S-a conformat la ea (vezi Matei 12,38.39; Marcu 8,11.12; Ioan 6,30-32). Cererea aceasta nerostita arata clar ca Isus nu facuse nici o minune in timpul copilariei si tineretii Lui, asa cum pretind evangheliile apocrife (vezi la Luca 2,52). Oamenii din Nazaret cereau ca El sa-Si faca o reputatie in Nazaret, zicand oarecum asa: ,,Dovedeste-te aici”. Ai facut in Capernaum. Multi comentatori au considerat referirea la minunile din Capernaum ca dovada ca incidentul acesta a avut loc tarziu in timpul lucrarii lui Hristos in Galileea si ca relatarea lui Luca a vizitei la Nazaret este o relatare a aceleiasi intamplari relatate in Matei 13,54-58 si Marcu 6,1-6. Totusi, concluzia aceasta este neindreptatita avand in vedere faptul ca fiul omului de neam mare fusese vindecat in Capernaum (desi Isus era in Cana pe vremea aceea) si cetatea fusese trezita de intamplarea aceea (DA 200). Vindecarea fiului omului de neam mare avusese loc cu cateva luni inainte de vizita aceasta la Nazaret (vezi Ioan 4,53; vezi diagrama p. 230, 231). De asemenea, oamenii din Galileea auzisera fara indoiala vesti despre minunile lui Isus din Iudea (vezi Ioan 4,44.45; DA 196). Este clar ca lucrarea oficiala, sustinuta, din Capernaum inca nu incepuse (vezi la Matei 4,12.13), desi Isus deja vizitase cetatea pentru scurt timp (vezi Luca 4,14.15; Ioan 2,12). Vezi nota aditionala la Luca 4. 4:24 Dar, a adaugat El adevarat va spun ca, nici un proroc nu este primit bine in patria lui. Adevarat. Gr. amen, ,,sigur”, sau ,,adevarat” (vezi la Geneza 15,6; Deuteronom 7,9; Matei 5,18. Nici un prooroc. Isus a venit la proprii Sai concetateni si ei nu L-au primit (cf. Ioan 1,11). Mandria a pus stavila recunoasterii din partea lor a prezentei Celui Fagaduit in dulgherul pe care-l cunoscusera din frageda copilarie (DA 237). 4:25 Ba inca, adevarat va spun ca, pe vremea lui Ilie, cand a fost incuiat cerul sa nu dea ploaie trei ani si sase luni, si cand a venit o foamete mare peste toata tara, erau multe vaduve in Israel; Ilie. Trei ani si sase luni. Cu privire la durata foametei vezi la 1 Regi 18,1 (cf. Iacov 5,10). 4:26 si totusi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afara de o vaduva din Sarepta Sidonului. La nici una din ele. Dumnezeu nu poate sa faca nimic pentru cei cu inima impietrita si necredinciosi, care nu-si simt lipsa (vezi la Matei 5,3). Pozitia noastra inaintea lui Dumnezeu este determinata, nu de cantitatea de lumina pe care o avem, ci de cum o folosim (DA 239). Este interesant de observat ca Luca, care a scris in primul rand pentru cititorii dintre Neamuri, este singurul care relateaza aceste observatii ale lui Isus care erau atat de pline de felicitari pentru Neamurile credincioase si atat de osanditoare pentru iudeii necredinciosi. O vaduva. Vezi 1 Regi 17,8-24. Sarepta. Adica Zareptah, o cetate pe malul marii aproape de modernul Sarafand, cam la 15 mile spre nord de Tir. Hristos a relatat intamplarea mentionata aici ca intaia Lui ilustratie a adevarului pe care a cautat sa-l faca cunoscut citand proverbul din v. 23. Ceea ce L-a impiedicat sa faca minuni acolo a fost lipsa de credinta din partea locuitorilor Nazaretului (Marcu 6,5.6). Aceasta s-a intamplat nu pentru ca EL era lipsit de putere sa faca asa ceva, ci pentru ca ei erau nepregatiti sa primeasca binecuvantarile pe care El dorea sa le reverse asupra lor. 4:27 Si multi leprosi erau in Israel, pe vremea prorocului Elisei; si totusi nici unul din ei n-a fost curatit, afara de Naaman, Sirianul. Multi leprosi. Isus da o noua ilustrare a proverbului citat in v. 23. Pentru naratiunea vindecarii lui Naaman vezi 2 Regi 5,1-19. Unii din acei ,,multi leprosi din Israel” la care Se referea Isus sunt mentionati in 2 Regi 7,3. 4:28 Toti cei din sinagoga, cand au auzit aceste lucruri, s-au umplut de manie. Cand au auzit. Oamenii din Nazaret nu erau greoi in a vedea explicatia cuvintelor pe care le spusese Isus. Ei au vazut clar ce vrea sa spuna Isus. Poate ca au strafulgerat prin memoria lor anumite intamplari din copilaria si tineretea Mantuitorului cand credinciosia lui Isus fata de ce era drept si bine osandise in tacere propria lor purtare rea (DA 89); acum mustrarea subinteleasa a Domnului a cazut greu pe inima lor impotrivitoare. Constienti intr-o clipa de propriul lor caracter defectuos si de nevoia lor de adevarata pocainta si convertire, inima lor rea s-a ridicat cu revolta (vezi Romani 8,7). Mandria si prejudecata le-a intunecat mintea lipsita de bunavointa fata de lumina adevarului care pentru o clipa patrunsese in sufletul lor. S-au umplut de manie. Dandu-si seama ca cuvintele lui Isus ii descriau in chip desavarsit pe ei, n-au fost dispusi sa mai asculte. A-L accepta insemna sa admita ca nu erau mai buni decat paganii, pe care-i priveau ca si caini si lucrul acesta au refuzat sa-l faca. Nu erau dispusi sa-si smereasca inima. Cat de diferite erau cuvintele lui Isus de ,,lucrurile magulitoare” pe care erau ei obisnuiti sa le auda (vezi la Isaia 30,10). Pe cat se pare, oamenii din Nazaret voiau mai bine sa ramana saraci, orbi si in robie (vezi Luca 4,18). Desi erau raniti adanc, constiinta lor vinovata s-a trezit in graba pentru a aduce la tacere cuvintele patrunzatoare ale adevarului. Mandria nationala salbatica se ridica impotriva gandului ca binecuvantarile Evangheliei ar putea fi puse la dispozitia paganilor si in fatarnicia lor necugetata ei erau gata sa-L ucida pe Domnul vietii (vezi Fapte 3,15). 4:29 Si s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. S-au sculat. Oamenii din Nazaret terminasera de ascultat inainte ca Isus sa fi terminat de vorbit. Ei ,,nu L-au primit” (Ioan 1,11). In inima lor era ucidere chiar in ziua de Sabat si erau gata sa-L nimiceasca. Spranceana muntelui. Adica, o proeminenta sau iesitura a muntelui. Asa numitul Munte al Precipitarii, locul traditional al acestui eveniment este cam la 2 mile de Nazaret, mult dincolo de limitele unei calatorii de Sabat. Mai probabil, oamenii L-au dus pe o stanca de calcar inalta de vreo 30 sau 40 de picioare la coltul de sud-vest al orasului, care este inca vizibila astazi, atarnand deasupra manastirii Maronite. Pe care. Pe munte, nu pe spranceana lui. 4:30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, si a plecat de acolo. A trecut prin mijlocul lor. [,,Trecand prin mijlocul lor”, KJV]. Ingerii L-au inconjurat si L-au condus intr-un loc sigur, asa cum au mai facut si in alta ocazie (cf. Ioan 8,59) si asa cum au ocrotit adesea pe martorii cerului din toate timpurile (vezi DA 240). Asa a fost cu Lot (vezi Geneza 19,10.11) si cu Elisei (vezi 2 Regi 6,17.18) si asa a fost chiar si in timpurile moderne. Isus ,,a trecut prin mijlocul” multimii sub protectia ingerilor sfinti (vezi DA 240). In diferite timpuri cei porniti sa ia viata lui Isus au fost retinuti sa-si aduca la indeplinire relele lor intentii (vezi Ioan 7,44-46; 10,31-39), deoarece lucrarea Lui publica nu era terminata, ,,caci inca nu-i venise ceasul” (vezi Ioan 7,30). A plecat de acolo. [,,A mers in drumul Sau”, KJV]. Asa dupa cum deja s-a observat, aceasta vizita la Nazaret, prima dupa botezul lui Hristos, a avut loc probabil pe la sfarsitul primaverii sau inceputul verii anului 29 d.Hr. (vezi la v. 16). Urmatoarea si ultima Lui vizita in oras a avut loc aproape un an mai tarziu la inceputul primaverii anului 30 d.Hr., nu cu mult timp inainte de Paste (vezi la Marcu 6,1-6). 4:31 S-a pogorat in Capernaum, cetate din Galilea, si acolo invata pe oameni in ziua Sabatului. S-a pogorat. [Mutarea la Capernaum, Luca 4,31 = Matei 4,13-17 = Marcu 1,14.15. Comentariu major: Matei.]. De la satul Nazaret, sus in munti, la Capernaum, cam la vreo 20 de mile pe tarmul Lacului Galileea este intr-adevar o pogorare in jos, de la 1444 picioare deasupra nivelului marii la 685 de picioare sub acel nivel. Este posibil ca Maria si ceilalti membri ai familiei sa-L fi insotit pe Hristos la Capernaum. Cetate din Galileea. Probabil o explicatie adaugata de Luca in folosul cititorilor sai, din care nu toti erau familiari cu geografia Palestinei (vezi p. 664). Invata pe oameni. [,,Ii invata”, KJV]. [Demonizatul din sinagoga, Luca 4,31-37 = Marcu 1,21- 28. Comentariu major: Marcu]. Potrivit cu textul grec ,,staruia in a-i invata”. A fost implicata o perioada de timp. Invatatura a inceput in sinagoga din Capernaum si probabil s-a concentrat acolo. In ziua Sabatului. Asa cum era practica obisnuita a Domnului (vezi la v. 16). 4:32 Ei erau uimiti de invatatura Lui, pentru ca vorbea cu putere. Uimiti. Uimirea era reactia obisnuita la invatatura lui Isus (vezi Matei 7,28.29; 13,54; Marcu 6,2). Putere. Gr. exousia, ,,autoritate” (vezi la cap. 1,35). Cu privire la felul impresionant al vorbirii lui Isus, vezi DA 237, 253-255. 4:33 In sinagoga se afla un om, care avea un duh de drac necurat, si care a strigat cu glas tare: In sinagoga. Poate aceasta era sinagoga construita de un ofiter roman pentru oamenii din Capernaum (vezi cap. 7,5). Duh de drac necurat. Literal, ,,demon” (vezi nota aditionala la Marcu 1). 4:34 Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne prapadesti? Te stiu cine esti: Sfantul lui Dumnezeu. Ce avem noi cu Tine? [,,Lasa-ne in pace”, KJV]. Gr. ea, considerat de unii a fi imperativul lui eao, ,,a lasa”, ,,a permite”, dar mai probabil simplu interjectia ea: ,,Ha!” sau ,,Ah!” o exclamatie de surpriza sau neplacere, manie sau consternare. 4:35 Isus l-a certat, si i-a zis: Taci, si iesi afara din omul acesta! Si dracul, dupa ce l-a trantit jos, in mijlocul adunarii, a iesit afara din el, fara sa-i faca vreun rau. Fara sa-i faca vreun rau. Asa cum s-ar fi asteptat sa faca (vezi la Marcu 1,26). Numai doctorul Luca relateaza acest amanunt insemnat. 4:36 Toti au fost cuprinsi de spaima, si ziceau unii catre altii: Ce inseamna lucrul acesta? El porunceste cu stapanire si cu putere duhurilor necurate, si ele ies afara! Verset ce nu a fost comentat. 4:37 Si I s-a dus vestea in toate imprejurimile. Verset ce nu a fost comentat. 4:38 Dupa ce a iesit din sinagoga, a intrat in casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsa de friguri mari, si L-au rugat pentru ea. A iesit. [,,S-a ridicat”, KJV]. [Soacra lui Petru; Bolnavii vindecati seara, Luca 4,38-41 = Matei 8,14-17 = Marcu 1,29-34. Comentariu major: Marcu]. Lucrul acesta pare ca se refera la plecarea din cladire. Prinsa. Gr. sunecho, ,,a tine laolalta” sau aici, poate ,,a tine cu putere”. Friguri mari. Adica ,,febra mare”. Expresia aceasta ar fi putut sa fie si un termen tehnic medical. Potrivit cu anumite surse, medicina greaca impartea frigurile in doua categorii – ,,mari” si ,,mici”, adica friguri ,,ridicate” si friguri ,,usoare”. 4:39 El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, si au lasat-o frigurile. Ea s-a sculat indata, si a inceput sa le slujeasca. S-a plecat spre ea. Asa cum ar face un doctor. 4:40 La asfintitul soarelui, toti cei ce aveau bolnavi atinsi de felurite boli, ii aduceau la El. El Isi punea mainile peste fiecare din ei, si-i vindeca. Verset ce nu a fost comentat. 4:41 Din multi ieseau si draci, care strigau si ziceau: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El ii mustra, si nu-i lasa sa vorbeasca, pentru ca stiau ca El este Hristosul. Draci. Vezi nota aditionala la Marcu 1. Tu esti Hristosul. Aceasta este o afirmatie mai precisa decat aceea pe care o facuse demonizatul mai devreme in aceeasi zi (vezi v. 34). Nu-i lasa. [,,Nu-i ingaduia”, KJV]. Isus a trecut indata la aducerea lor la tacere, poate din cauza ca marturia ar fi putut fi interpretata ca insemnand ca El chiar era cu ei (vezi la Marcu 3,11). Hristosul. [,,Hristos”, KJV]. Literal ,,Hristosul”, adica Mesia. Articolul definit face din cuvant un tiltlu si nu un nume personal (vezi la Matei 1,1). 4:42 Cand s-a crapat de ziua, Isus a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu. Noroadele au inceput sa-L caute in toate partile, si au ajuns pana la El: voiau sa-L opreasca sa nu plece de la ei. Cand s-a crapat de ziua. [,,Cand a fost ziua”, KJV]. [Prima calatorie galileana, Luca 4,42-44 = Matei 4,23-25 = Marcu 1,35-39. Comentariu major: Marcu.] Loc pustiu. Gr. eremos (vezi la cap. 1,80). Sa-L opreasca. Adica, ei doreau sa impiedice pe Hristos de a-i parasi facand, pe cat se pare, tot ce puteau mai bine pentru a impiedica plecarea Lui. 4:43 Dar El le-a zis: Trebuie sa vestesc Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si in alte cetati; fiindca pentru aceasta am fost trimis. Verset ce nu a fost comentat. 4:44 Si propovaduia in sinagogile Galileii. Galileii. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre expresia aceasta si ,,Iudea”. Luca pare sa fi intrebuintat termenul ,,Iudea” ca echivalent pentru ,,Palestina”. Intrucat Luca scria in primul rand pentru Neamuri, se poate sa fi considerat termenul ,,Iudea” ca mai plin de inteles pentru ei si suficient de exact pentru scopurile sale (vezi p. 664). NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 4 Exista o oarecare diferenta de opinie cu privire la faptul daca intaia respingere din Nazaret a avut loc inainte sau dupa Pastele anului 29 d.Hr. Potrivit cu un punct de vedere, vizita aceasta la Nazaret si alte evenimente pana la includerea primei calatorii galileene a avut loc inainte de Paste. La concluzia aceasta se ajunge prin egalizarea retragerii lui Hristos din Iudea in Galileea, mentionata in Matei 4,12 si Marcu 1,14 (datorita intemnitarii lui Ioan Botezatorul) cu retragerea Sa mentionata in Ioan 4,1-3 (care a rezultat pe urma neintelegerii dintre ucenicii lui Isus si ucenicii lui Ioan). In sprijinul acestui punct de vedere se face referire la: 1) O afirmatie a lui A.T. Olmstead (Jesus in the Light of History, p. 281) atribuind citirea de catre Hristos a pasajului din Isaia 61,1-3 cu ocazia aceasta la al 62-lea Seder al Ciclului trienal al lecturilor sinagogale din Lege si Prooroci, care Seder, afirma el, ,,a fost citit la 18 decembrie anul 28 d.Hr.” 2) Faptul ca altminteri ar fi o tacere neobisnuita din partea scriitorilor sinoptici cu privire la evenimentele dintre Pastele anului 28 d.Hr. si 29 d.Hr., comparate cu un raport complet al evenimentelor dintre Pastele anului 29 d.Hr. si 30 d.Hr. 3) Tacerea lui Luca cu privire la prezenta ucenicilor cu Isus la data vizitei la Nazaret. Se sustine ca dupa intalnirea cu omul de neam mare din Cana, Isus S-a dus singur la Nazaret, dupa ce trimisese pe ucenicii Sai la Capernaum sa nu fie martori la respingerea din Nazaret. Vezi diagramele de la p. 230, 231. Dificultatile care insotesc punctul acesta de vedere sunt urmatoarele: 1. Sustinerea lui Olmstead ca Isus a citit din Isaia 61,1-3 pentru ca aceasta era legatura regulata din Ciclul trienal pentru acel Sabat anumit este bazata pe o lista de lecturi din Ciclul trienal datand de prin anul 600 d.Hr. si aflata in genizah (un depozit de suluri uzate) a sinagogii Fustat din Cairo. Se stie ca un Ciclu trienal a fost candva folosit in Palestina, dar nu sunt dovezi ca anumite lecturi din Profeti erau randuite pentru citirea in Sabat in sinagogi inainte de distrugerea Templului in anul 70 d.Hr. Mai departe, Olmstead citeaza pe Iacov Mann (the Bible as Read and Preached in the Old Synagogue, p. 481, 569, 573) in sprijinul folosirii pasajului din Isaia 61,1-3 ca lectura din Profeti pentru al 62-lea Seder, cand de fapt Mann trage concluzia ca lectura din Isaia 61,1-3 nu a fost lectura din Ciclul trienal din Profeti pentru al 62-lea Seder decat la multa vreme dupa timpurile NT (p. 481-487). Argumentul ca al 62-lea Seder procura un temei valabil pentru datarea celei dintai respingeri de la Nazaret este deci fara confirmare. In plus, potrivit cu 2 SP 110, ,,la sfarsitul slujbei” dupa obisnuita lectura a Profetilor (vezi p. 57) si a cuvintelor de indemn din partea prezbiterului, ,,Isus S-a ridicat cu calma demnitate si le-a cerut sa-I aduca cartea proorocului Isaia”. Se pare ca alegerea a fost a Lui (vezi vol. V, p. 57, 58). Vezi intrarea bibliografica la Olmstead, p. 265. 1. 2. Argumentul ca tacerea scriitorilor sinoptici care fixeaza incidentele din lucrarea galileana intre prima respingere la Nazaret si prima calatorie galileana, inclusiv pana la Pastele din anul 28-29 d.Hr. este, in cel mai bun caz, un argument in favoarea tacerii si ca atare neconvingator. Ioan tace tot atat de mult cu privire la lucrarea galileana ca si scriitorii sinoptici in ce priveste lucrarea din Iudea. Dupa cate stim nici unul din scriitorii sinoptici nu a fost martor ocular la lucrarea iudeana. Poate ca faptul ca lucrarea iudeana a fost neproductiva in comparatie cu lucrarea galileana (vezi DA 194, 232) i-a determinat pe scriitorii sinoptici sa vada ca nu are rost sa dea o relatare extinsa a perioadei anterioare. Vezi la cap. 4,23. 2. 3. A treia sustinere este la fel intemeiata pe un argument din tacere si deci neconcludent. In felul acesta primul punct de vedere este lipsit de dovezi pozitive. Motivele pentru fixarea primei respingeri de la Nazaret in primavara anului 29 d.Hr., dupa Paste, sunt urmatoarele: 1. 1. Ioan afirma clar ca retragerea din Iudea in Galileea pe care el o relateaza in cap. 4,1-3 a avut loc ca urmare a disputei dintre ucenicii lui Ioan si ucenicii lui Isus (vezi cap. 3,25-36; 4,1.2) si lasa sa se inteleaga cu tarie ca Ioan nu era in inchisoare la data cand a avut loc aceasta neintelegere (cap. 3,23-26). Daca Ioan ar fi fost la inchisoare si in felul acesta lucrarea lui ar fi fost oprita, pentru ce s-ar fi ivit discutie asupra faptului ca ,,[Isus] face si boteaza mai multi ucenici decat Ioan” (Ioan 4,1)”? Ioan nu ar mai fi botezat daca ar fi fost la inchisoare si atunci ucenicii nu s-ar mai fi certat cu privire la cine era mai mare (Ioan 3,23.26.30; cf. 4,1). Potrivit cu DA 179, cand ,,ucenicii lui Ioan au venit la el cu plangerile lor”, ,,misiunea lui parea ca este pe sfarsite”, dar ,,inca mai era cu putinta ca sa puna piedici lucrarii lui Hristos” daca ar fi ales sa faca asa ceva. El inca predica si boteza. In inchisoare nu ar prea fi putut face ceva pentru ca ,,sa puna piedici lui Hristos”. Pentru motivele acestea pare dificil sa egalizam retragerea sinoptica din Matei 4,12 si Marcu 1,14 cu aceea din Ioan 4,1-3. Inspiratia a legat pe cea dintai exclusiv cu intemnitarea lui Ioan, dupa cum a legat pe cea din urma cu cearta dintre cele doua grupe de ucenici. 2. 2. Retragerea sinoptica din Matei 4,12 si Marcu 1,14 si inceputul lucrarii galileene sunt in mod specific amplasate de DA 231, 232 si MB 2 dupa evenimentele din Ioan 5, care au avut loc la Pastele anului 29 d.Hr. In lumina acestor referinte din Spiritul Profetiei retragerea mentionata de scriitorii sinoptici poate fi egalizata cu cea din Ioan 4,1-3 numai daca intaia respingere de la Nazaret, lucrarea timpurie de la Capernaum, chemarea de la lac si intaia calatorie galileana nu sunt considerate ca apartinand lucrarii galileene. 3. 3. Isus S-a referit din nou la solia din Isaia 61,1-3 cu cateva saptamani mai tarziu in sinagoga din Capernaum (DA 255) si pare sa fi folosit cuvinte asemanatoare celor pe care le-a spus la Nazaret in numeroase ocazii de mai tarziu (vezi DA 237; cf. 242). Astfel, se pare ca lectura pasajului din Isaia 61,1-3 la Nazaret si predica intemeiata pe el erau o alegere proprie a lui Isus (vezi p. 57; 2 SP 110) si ca El predica in mod obisnuit din textul acesta pentru a scoate in evidenta natura si obiectivele lucrarii Sale. Deci pare preferabil sa fixam prima respingere de la Nazaret tarziu in primavara anului 29 d.Hr. Vezi p. 193, 247; diagrama p. 299. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1, 2 DA 114 1–4 Te 285 1–13 DA 114–123 2 2T 202; 3T 486 3 EW 155; Te 275 4 EW 155; Te 276 5–8 EW 157 5–13 DA 124–131 6, 7 DA 129 7 5T 481 8 DA 130; GC 51 10–12 EW 156 16, 17 DA 236 16–19 WM 170 16–27 AA 416 16–30 DA 236–243 18 COL 158; CS 162; DA 428, 500, 823; Ed 113; Ev 581; GC 20, 327; MH 423, 443; SC 11; 6T 225; 8T 308; WM 78 18, 19 COL 417; DA 358; PK 718; 3T 388; 8T 134 18–22 DA 237 21 DA 242 22 FE 472 23–27 DA 238 25 GC 323 27 PK 253 28–30 DA 240 29, 30 EW 159 32 DA 253, 355, 453; Ed 81; GC 346 33–36 GC 515 35 MH 91 36 GC 516 38 DA 259; MH 29 43 MH 31 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: