3:23 Isus avea aproape treizeci de ani, cand a inceput sa invete pe norod; si era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
La treizeci de ani. Luca nu se angajeaza in ce priveste varsta exacta a lui Isus la data botezului, ci mai degraba scoate in evidenta faptul ca El era ,,ca de treizeci de ani”. Atat cat permite afirmatia lui Luca, aceasta ar fi un an sau doi mai mult sau mai putin decat exact 30. La iudei varsta de 30 de ani era in general considerata a fi timpul cand un om ajungea la maturitatea deplina si era prin urmare eligibil pentru raspunderile vietii publice. Vezi diagramele 1,3, p. 227, 228).
Daca nasterea lui Isus a avut loc in toamna anului 5 i.Hr. asa cum pare probabil (vezi la cap. 2,6.8), al treizecilea an al Sau, dupa metoda iudaica de calculare (vezi la cap. 2,42), ar fi inceput in toamna anului 25 d.Hr. si s-ar fi terminat in toamna anului 26 d.Hr. (vezi la v. 1). Aceasta este pe deplin in armonie cu afirmatia mai mult sau mai putin generala a lui Luca precum ca Isus era ,,ca” de 30 de ani si cu toate datele cronologice cunoscute cu privire la viata lui Hristos. S-ar parea, deci, ca Luca nu face aici o afirmatie cronologica precisa, ci numai noteaza ca Isus era de varsta matura la data botezului Sau si a inceputului lucrarii Sale publice.
Inceput. Gr. archomai, ,,a incepe”. Verbul acesta apare si in Matei 4,14; Marcu 4,1Luca 3,8;; Fapte 11,22; 10,37; etc. O problema apare in legatura cu forma folosita aici, archomenos. Nu este clar daca archomenos se refera la inceputul celui de-al 30-lea an al vietii lui Isus, sau la inceputul lucrarii Lui. Traducerea lui Tyndale a primei parti a lui Luca 3,23 spune: ,,Isus era cam de treizeci de ani cand a inceput”. Biblia Cranmer din 1539 a adoptat o traducere noua: ,,Isus Insusi a inceput sa fie ca de treizeci de ani” si aceasta a fost urmata de KJV. Intrucat contextul (v. 1-22) se ocupa de botezul lui Isus, cu care a inceput lucrarea Lui publica, multi au tras concluzia ca archomenos trebuie sa se refere la lucrarea Lui (vezi la Marcu 1,1; cf. Fapte 1,22; 10,37.38). In consecinta, ei adauga expresii de felul ,,sa invete” (RV) sau ,,lucrarea lui” (RVS) dupa archomenos. Vezi la Luca 1,57; 2,42.
Se credea. [Stramosii omenesti ai lui Isus, Luca 3,23-38 = Matei 1,1-17. Comentariu major: Matei si Luca.]. Isus era ,,legal considerat” sau ,,popular crezut” a fi fiul lui Iosif (vezi Ioan 8,41). In rapoartele oficiale de la Templul din Ierusalim Isus era inregistrat ca primul nascut al Mariei si al lui Iosif (vezi Luca 2,21; DA 52). Actiunea prompta a lui Iosif cand i s-au dat indrumari de catre inger sa o ia pe Maria ca nevasta a protejat, fara indoiala, atat bunul sau nume, cat si pe al Copilului (vezi la Matei 1,24). Potrivit cu relatarile oficiale si inaintea legii, Isus era fiul lui Iosif.
Fiul. Cu privire la importanta si valoarea raportului ancestral al lui Isus pentru oamenii din timpurile NT, vezi la Matei 1,1. Genealogia, asa cum este data de Luca, difera in cateva privinte importante de aceea data de Matei si diferentele acestea confrunta pe multi cititori moderni ai Bibliei cu ceea ce este, admis, o problema de mare dificultate. Problema aceasta consta esential in faptul ca desi ambele liste genealogice dau de inteles ca prezinta pe stramosii lui Iosif, totusi difera una de alta, nu numai in ce priveste numarul stramosilor trecuti intr-o anumita perioada de timp, dar si cu privire la cine era cea mai mare parte din acesti stramosi. Punctele principale de deosebire dintre cele doua liste pot fi enuntate dupa cum urmeaza:
1. Luca prezinta 41 de descendenti ai lui David care erau stramosi ai lui Isus; Matei, 26.
1. 2. Cu exceptia lui Salatiel, Zorobabel si Iosif sotul Mariei, cele doua liste sunt cu totul deosebite in ce priveste descendentii din David.
2. 3. Cele doua genealogii converg pe scurt cu Salatiel si Zorobabel, dar Matei identifica pe Salatiel cu fiul lui Ieconia; Luca il trece ca fiu al lui Neri.
4. Matei il identifica pe Iosif ca fiul lui Iacov; Luca ca fiul lui Eli.
La inceput aceste diferente par sa constituie discrepante majore intre cele doua liste date de Matei si de Luca. Problema este si mai mult complicata de faptul ca absolut nimic nu se cunoaste despre 60 din cele 64 de persoane numite in amandoua listele si ca informatia cu privire la celelalte patru este in cel mai bun caz foarte slaba. Absenta aceasta de informatie face ca o reconciliere pozitiva a diferentelor dintre cele doua liste sa fie practic imposibila. Din fericire insa, se stie indeajuns despre obiceiurile si felul de gandire si exprimare vechi iudaic pentru a procura o explicatie cu totul plauzibila a fiecarui punct de deosebire si, in felul acesta, pentru a demonstra ca discrepantele pot fi in chip rational considerate ca aparente si nu reale. Diferitele puncte de deosebire vor fi considerate in ordine:
1. 1. Asa cum este notat, Matei atribuie 26 de generatii, cuprinzand in medie 37 de ani fiecare, perioadei de timp de la moartea lui David pana la nasterea lui Hristos; Luca are 41 de generatii, cuprinzand in medie 24 de ani fiecare. Potrivit cu cronologia ipotetica urmata de acest comentariu, David a murit in anul 971 i.Hr. (vezi vol. II, p. 77, 143) si Hristos S-a nascut in anul 5 i.Hr. (vezi vol. V, p. 242), un interval de aproape 966 de ani. In parte, ar fi poate cu putinta sa explicam marea diferenta dintre 26 si 41 de generatii admitand ca fiecare stramos al lui Isus in linia trasata de Luca era, in medie, cu vreo 13 ani mai tanar la nastere succesorului sau decat media liniei lui Matei. Dar diferenta este prea mare pentru a fi in totul explicata pe baza aceasta. Avand in vedere faptul ca Matei a omis clar cel putin patru verigi genealogice in decursul celor 966 de ani, acolo unde se poate face comparatie cu listele VT (vezi la Matei 1,8.11.17), este cu totul posibil ca el sa fi omis cu totul cel putin 11 din perioada cea mai obscura dintre cele doua testamente. Se poate observa, de asemenea, ca o lungime medie de 24 de ani dintre nasterea unui om si aceea a succesorului sau este mult mai probabila decat una de 37 de ani. Observatia aceasta tinde sa confirme cele 37 de generatii ale lui Luca si probabilitatea ca Matei a ajuns la 24 prin omiterea intentionata a aproape 15 nume din lista sa (vezi la Matei 1,8.11.17).
2. 2. Cu exceptia lui Salatiel, Zorobabel si a lui Iosif, sotul Mariei, listele genealogice date de Matei si Luca urmaresc evident pe stramosii lui Isus pana la David pe doua linii diferite de descendenta. De la David la captivitate, Matei urmeaza linia domnitoare a familiei regale si noi admitem ca acelasi lucru este adevarat cu privire la cei trecuti in lista de la captivitate mai departe (vezi la Matei 1,17). Luca pare sa urmeze o ramura nedomnitoare a liniei regale pana la Natan, un alt fiul al lui David cu Bat-Seba (1 Cronici 3,5; vezi la Luca 3,31). Intermariajul in cuprinsul limitelor familiei explica usor faptul ca stramosii lui Hristos pot fi urmariti in trecut prin doua linii aproape cu totul distincte ale familiei. Aceasta, totusi, nu explica faptul ca sunt date aceste doua linii (vezi nr. 4, mai jos).
3. 3. Pentru o discutare a problemei prezentate de convergenta celor doua liste in Salatiel si Zorobabel, dupa care din nou se despart, vezi la versetul 27.
4. Vezi mai jos la ,,lui Iosif” si ,,fiul lui Eli”.
Lui Iosif. Ca si Matei (vezi la Matei 1,16), Luca evita cu grija sa afirme ca Isus era fiul lui Iosif. Expresia parentetica ,,cum se credea” nu numai ca lasa sa se inteleaga absenta unei legaturi directe de sange, ci sugereaza ca legal si popular Isus era considerat fiul lui Iosif.
La evrei termenii ,,tata” si ,,fiu”, ,,mama” si ,,fiica”, ,,frate” si ,,sora”, etc., erau de obicei folosite pentru a cuprinde legaturi mai departate decat implica la noi aceste cuvinte (vezi la Geneza 29,12; Numeri 10,29; Deuteronom 15,2; 1 Cronici 2,7). Prin urmare ,,fiu”, de pilda, asa cum este folosit in Biblie, poate denota legatura de nastere naturala (imediata sau mai departata), prin adoptare, prin casatorie de levirat (vezi la Deu. 25,5-9) sau doar prin caracter (vezi 2 Timotei 1,2).
Fiul lui Eli. Heli [sau ,,fiul lui Eli”]fiind transliterarea greaca a numelui ebraic redat in engleza ca ,,Eli”. Evident, Iosif, sotul Mariei, nu putea fi fiul natural atat al lui Eli, ca aici, cat si al lui Iacov, ca in Matei 1,16. Doua explicatii plauzibile au fost propuse, fiecare dintre ele fiind in deplina armonie cu obiceiurile iudaice cunoscute. Potrivit cu o explicatie, ambele liste dau pe stramosii lui Isus, una prin descendenta de sange, cealalta prin adoptare sau casatorie de levirat. Potrivit cu cealalta explicatie, Matei da stramosii lui Iosif si Luca ii da pe aceia ai Mariei, prin tatal ei.
Aceia care considera ambele liste ca reprezentand stramosii lui Iosif, explica zicand ca o lista da reala lui descendenta prin sange si cealalta, descendenta lui prin adoptare intr-o linie de familie inrudita. Daca Iosif era cu adevarat ,,fiul lui Iacov” ca in Matei, el trebuie sa fi devenit ,,fiul lui Eli” intr-un sens cu totul altul decat unul literal. Daca Eli n-a avut mostenitor natural, el l-ar fi putut adopta pe Iosif, prin care, potrivit cu obiceiul iudeu se puteau pastra amandoua liniile. Potrivit cu a doua explicatie, Maria era singurul copil al lui Eli si casatorindu-se cu ea, Iosif a devenit fiul si mostenitorul legal al lui Eli in armonie cu prevederile legii casatoriei de levirat, asa cum era data pe vremea lui Moise (vezi la Deuteronom 25,5-9; Matei 22,24).