2:52 Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
Isus crestea. Copilaria si tineretea lui Isus au fost ani de dezvoltare armonioasa a puterilor Sale fizice, mintale si spirituale (vezi Ed 13). Tinta catre care El aspira era de a reflecta perfect caracterul Tatalui Sau din cer. Aici era natura omeneasca perfecta, modelata dupa chipul lui Dumnezeu. Treizeci de ani de pregatire staruitoare au precedat o scurta lucrare de trei ani si jumatate. Afirmatia din v. 40 se refera mai ales la copilaria lui Isus si aceea din v. 52 in primul rand la tineretea Lui. Afirmatii asemanatoare sunt facute cu privire la tineretea lui Samuel (1 Samuel 2,26) si aceea a lui Ioan Botezatorul (Luca 1,80).
Legendele superstitioase cu privire la copilaria si tineretea lui Isus care sunt relatate in Evangheliile apocrife ale primelor secole crestine stau in straniu contrast cu demnitatea si frumusetea simpla si cu puterea constrangatoare a naratiunii biblice. Pentru ilustrarea acestor relatari legendare vezi lucrarea apocrifa, 1 Copilarie, 7,1-35; 13,1-13; 15,1-7; 16,1-16; 18,1-19). Se pare ca Isus nu a savarsit minuni inainte de timpul cand a inceput lucrarea Sa publica (cf. DA 72, 74,92).
Intelepciune. Gr. sophia, ,,inteligenta cuprinzatoare si deplina”; adica distinctie mintala in sensul cel mai inalt si cel mai deplin (vezi la cap. 1,17). Sophia cuprinde nu numai cunostinta dar si capacitatea si judecata de a aplica acea cunostinta la imprejurarile si situatiile vietii. Pentru o corecta intelegere a modului in care Hristos a facut fata problemelor vietii este important sa stim ca El nu S-a nascut si nu fost inzestrat in mod supranatural cu cunostinte, intelegere si intelepciune – El a ,,sporit”, a ,,crescut” in intelepciune. ,,Fiecare copil poate castiga cunostinte ca si Isus” (DA 70).
Statura. Isus a practicat cel mai inalt tip de exercitii folositoare, singurele care pot da adevarata tarie fizica si dezvolta pe deplin facultatile. Aceasta L-a format pentru a purta partea Sa din poverile vietii; aceasta era un folos pentru Sine si o binecuvantare pentru altii (DA 72).
Era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu. De la prima ivire a inteligentei Isus a crescut fara incetare in har spiritual si in cunostinta adevarului. El a crescut in tarie si intelegere morala in decursul orelor pe care le-a petrecut singur in natura – mai ales acelea din zorii diminetii – meditand, cercetand Scripturile si cautand pe Tatal Sau in rugaciune (vezi DA 90). In Nazaret, proverbial pentru nelegiuirea lui, chiar si in generatia aceea stricata El a fost mereu expus la ispita si trebuia sa fie fara incetare cu luare aminte pentru a-Si pastra curatenia si caracterul (DA 71,116).
La incheierea anilor Sai de pregatire Tatal a marturisit despre El: ,,Tu esti Fiul Meu prea iubit, in Tine Imi gasesc placerea” (cap. 3,22). El era un exemplul viu de ceea ce inseamna a fi desavarsit ,,dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit (Matei 5,48; DA 72).
Pentru comentariul mai amanuntit cu privire la felul in care Isus a intampinat ispita si a biruit vezi la Matei 4,1-11; 26,38-41; Luca 2,40; Evrei 2,17; EGW material suplimentar la Luca 2,40).
Oamenilor. [,,Omului”, KJV]. In ce priveste personalitatea, Isus era cunoscut ca avand o dispozitie placuta (DA 68, 254), o rabdare pe care nimic nu o putea tulbura (DA 68, 69), simpatie si gingasie (DA 74), modestie si delicatete tinereasca (DA 80). Din copilarie, unicul Lui scop in viata a fost sa-i faca pe altii fericiti (DA 70, 90, 92) si mainile Lui gata sa lucreze erau pururi pregatite sa le serveasca (DA 86). El isi indeplinea cu credinciosie datoriile de fiu, frate, prieten si cetatean (DA 72, 82).
Perfecta dezvoltare de caracter a lui Isus de la pruncie la barbatie, fara de pacat, este, poate, faptul cel mai uimitor din intreaga Lui viata. Acesta uluieste imaginatia. Si avand in vedere asigurarile ca El nu S-a bucurat de ocazii pe care Dumnezeu nu este dispus sa le ofere si pentru copiii nostri (DA 70), putem intreba cu folos: ,,Cum se poate face asa ceva?” (cf. Ioan 3,9).
In primul rand ,,Isus a acceptat natura omeneasca atunci cand omenirea fusese slabita de patru mii de ani de pacat. Ca si fiecare copil al lui Adam, El a acceptat rezultatele lucrarii marii legi a ereditatii” (DA 49). I s-a ingaduit ,,sa intampine primejdia vietii la fel cu fiecare suflet omenesc, sa dea lupta asa cum fiecare copil al neamului omenesc trebuie sa o duca, cu riscul infrangerii si al pierderii vesnice” (DA 49). In al doilea rand, copilul Isus nu a fost inzestrat in mod supranatural cu intelepciune mai presus de a altor copii normali. El gandea, vorbea si actiona cu intelepciunea unui copil (DA 70, 71; COL 83). In al treilea rand, mediul in care a crescut Isus – nelegiuirea proverbiala a Nazaretului – L-a supus ,,la toate conflictele pe care le avem noi de intampinat” (DA 71; cf. 116) si cu toate acestea, chiar si in copilarie si in tinerete, viata Lui nu a fost intinata de nici un singur gand rau sau fapta rea (DA 88).
In cea mai mare masura caracterul este determinat de invatatura si exemplul parintilor. Cand copiii sunt privilegiati sa vada in viata parintilor o oglindire a gingasiei, dreptatii si rabdarii lui Dumnezeu, ei ajung sa-L cunoasca asa cum este (PP 308). Cultivarea iubirii pentru parintii pamantesti, a increderii in ei si a ascultarii de ei pregateste pe copii pentru a-L iubi pe Parintele lor ceresc, a se increde in El si a asculta de El (vezi PK 245; 4T 337; vezi la Matei 1,16). Daca parintii vor veni astazi umili la Mantuitorul, gata sa fie calauziti de El in educarea copiilor lor, le este fagaduit har indestulator pentru a modela caracterul copiilor lor asa cum a facut Maria pentru copilul Isus (vezi DA 69; cf. 512).
Parintii care ar vrea sa vada caracterul lui Isus reflectat in copiii lor se vor folosi de bogatia de sfat inspirat care le sta la indemana asupra acestui subiect important si-l vor aplica cu sarguinta si rabdare in cercul familiei (vezi COL 80-89, 325-365; DA 68-74, 84-92; MH 349 – 394). Ca si Avraam, ei vor ,,porunci” copiilor lor si casei lor (vezi la Geneza 18,19) cu bunatate, rabdare si intelegere (vezi Efeseni 6,4; Coloseni 3,21) – totusi cu fermitate (vezi la Proverbele 13,24; 19,18).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–3, 7 DA 44 1–20 DA 43–49 7–11 DA 47 8, 9 MH 477 10 Ev 387 10, 11 DA 231; Te 284 10–14 GC 314; ML 363 12–14 EW 153 14 AA 579; DA 48, 308, 803; GC 46; GW 283, 469; PP 65; Te 284; 6T 421; 8T 139 18–20 DA 48 21–38 DA 50–58 22, 24 DA 50 25 GC 315 25, 26 DA 55 29–32 CT 446; DA 55; FE 448 32 DA 465; GC 315 34 DA 231 34, 35 DA 55, 56; 4T 55 35 DA 145 36, 38 DA 55, 231 39, 40 PP 592 40 AH 290, 507; CG 187, 205, 345; COL 83; CT 141, 147, 178; DA 68; Ed 78; FE 392, 418, 438, 443; MH 400; ML 298; MYP 78; 8T, 223 41, 42 DA 75 41–51 DA 75–83 42–47 6T 75 43–45 DA 80 46, 47 Ev 140; FE 400 46–49 DA 81 48, 49 GW 111; MH 19 49 COL 283; DA 146, 486; FE 392 51 FE 142, 393; 3T 566; 5T 42 51, 52 FE 438; ML 299 52 AH 290, 297; CG 187, 205; COL 83; CT 141, 260, 446; DA 68, 74; FE 392, 400, 448; MH 349; ML 298; 1T 339