Printable ModeLuca, 2
|
2:1 In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea. In vremea aceea. [,,In zilele acelea”, KJV]. [Nasterea lui Isus, Luca 2,1-7. Vezi harta p. 214; diagrama p. 227,234]. Adica, la scurt timp dupa nasterea lui Ioan Botezatorul. Isus S-a nascut cam la sase luni dupa Ioan (vezi cap. 1,26.56.57). O porunca. [,,Un decret”, KJV]. ,,Decretul” acesta si-a avut obarsia in Roma imperiala (DA 44). Avand in vedre faptul ca nici un istoric secular al timpului nu mentioneaza acest decret, invatatii critici au sustinut de multa vreme ca Luca a gresit. Mai de curand, insa, papirusurile si inscriptiile au adus sprijin naratiunii lui Luca asupra tuturor lucrurilor esentiale afirmate in v. 1-3. Din rapoartele oficiale ale lui August (Res Gestae Divi Augusti i.8) se cunoaste ca August a facut cel putin trei recensaminte generale ale Imperiului roman in timpul domniei lui, intre anii 28 i.Hr., 8 i.Hr. si 14 d.Hr. Nici unul din cele trei nu pare sa coincida cu acela la care se refera Luca, dar este foarte posibil ca situatia politica incordata din Palestina si rezistenta indarjita a iudeilor la supunerea la impozit din partea romanilor sa fi amanat executarea decretului imperial in aceasta parte a imperiului. De fapt, recensaminte asemanatoare au fost facute in alte parti ale imperiului care nu au fost tinute la datele mai sus specificate, ca de pilda recensamantul din anul 12 i.Hr., din Galia. Merita mentionat faptul ca nici criticii pagani si nici cei iudei, ca Celsus si Porfiriu, nu au combatut acuratetea lui Luca in punctul acesta. Chiar si de aceia care nu-l accepta pe Luca drept scriitor inspirat el este recunoscut ca un istoric capabil si demn de incredere (vezi la cap. 1,1-4). Nu este de asteptat ca un scriitor atat de atent sa se expuna cu nepasare la critica fatisi prezentand in mod gresit fapte contemporane bine cunoscute. Vezi p. 241,242; diagrama p. 227, 238, 234. Cezar August. Imparat al Romei din anul 27 i.Hr. pana in anul 14 d.Hr. (vezi p. 37,38, 238; diagrama p. 228, 234). August (mai inainte numit Octavian), stranepot al lui Iuliu Cezar, care fusese asasinat in anul 44 i.Hr. Un decret emis sub autoritatea lui ar parea ca are aprobarea lui chiar daca nu fusese emis de el personal. Sa se inscrie. [,,Impunere”, KJV]. Gr. apographo, ,,a se inscrie”, ,,a copia”, ,,a inregistra” (vezi DA 44, unde e folosit cuvantul ,,inscriere”). Apographo nu este folosit propriu-zis la colectarea de impozit, ci la ceea ce noi astazi am numi recensamant. In timpurile trecute, insa, un recensamant cuprindea de obicei si inscrierea averii ca si a numelor si era facuta de obicei ca o baza pentru colectarea impozitului pe avere. Termenul ar putea sa fie inteles in felul acesta, desi nu denota in mod explicit supunere la impozit. Lumea. Gr. oikoumene, ,,lumea locuita”, aici probabil mai potrivit ,,lumea civilizata”, ca distinctie fata de lumea barbara sau neromana. Diferiti scriitori romani ca Polybius si Plutarch folosesc oikoumene in acest sens. 2:2 Inscrierea aceasta s-a facut intaia data pe cand era dregator in Siria Quirinius. Intaia oara. [,,Intai”, KJV]. Gr. protos, folosit uneori acolo unde ar fi fost de asteptat sa se foloseasca grecescul proteros, ,,mai timpuriu” (vezi Ioan 1,15.30; 15,18; 1 Ioan 4,19; etc). Este posibil, desi oarecum dificil din punct de vedere gramatical, ca protos sa fie folosit pentru a arata ca un lucru s-a petrecut ,,intai” in sensul de a fi ,,inaintea” sau cu anticipare fata de altul (vezi cap. 6,42; 9,59; 21,9; etc.). Oricum ar fi aceasta, nu mai este cu putinta sa punem la indoiala ca Luca este corect cand afirma ca o inscriere sau supunere la impozit a intregului imperiu roman a avut loc sub Augustus. In felul acesta Luca este indreptatit ca istoric precis. Comentand la v. 2 The International Critical Commentary observa: ,,Acuratetea lui Luca este de asa natura ca ar trebui sa se prezinte dovezi foarte puternice inainte de a respinge vreo afirmatie ca fiind gresita”. Quirinius. [,,Cirenius”, KJV]. Sentius Saturninus era guvernator al provinciei romane Siria din anul 9 pana in anul 6 i.Hr. si a fost urmat de Quintilius Varus, care a functionat in slujba pana la un oarecare timp dupa moartea lui Irod in aprilie anul 4 i.Hr. Cirenius (Quirinus) detinea slujba acea in anul 6 d.Hr. (Iosif, Antichitati, xviii, 1,1), desi nu se stie cat de mult a servit mai inainte in Siria. Vezi p. 241. 2:3 Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui. Fiecare in cetatea sa. La romani era suficient ca fiecare om sa se inscrie in cetatea unde ar fi locuit la data aceea si nu in cetatea patriei sale stramosesti. Se stie ca obisnuita ,,inscriere” pe cetati nu era totdeauna urmata in provincii. De pilda, galii erau ,,inscrisi” pe triburi. Un decret existent, care autoriza un recensamant roman in Egipt, cerea ca romanii sa se inscrie in locul lor de origine (vezi bibliografia inscrisa la Deissmann, p. 265). Avand in vedere faptul ca genealogia tribala insemna atat de mult pentru iudei, se prea poate ca Irod cel Mare sa fi hotarat o ,,inscriere” pe semintii ca fiind cea mai buna procedura pentru regatul lui. In orice caz, amintirea acestui punct este o marturie indirecta, aratand pe Irod ca fiind acela prin care a fost executat decretul roman in Iudea si indreptatind credibilitatea relatarii lui Luca. 2:4 Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in Iudea, in cetatea lui David, numita Betleem, pentru ca era din casa si din semintia lui David, Iosif s-a suit si el. Inspiratia tace cu privire la faptul daca Iosif si Maria erau constienti de faptul ca profetia arata Betleemul ca locul unde trebuia sa se nasca Mesia (vezi la v. 5). Luca arata doar conformarea la decretul lui Augustus ca oferind motivul pentru calatorie. Cetatea lui David. Numita asa pentru ca cetatea aceasta era patria stramoseasca a lui David (vezi 1 Samuel 17,12.58) si el este cetateanul ei cel mai ilustru. Betleem. Vezi la Geneza 35,19; Matei 2,1. Orasul este la vreo 5 mile la sud de Ierusalim si, ca si Nazaretul, este locuit acum aproape exclusiv de crestini arabi. Numele lui modern este Beit Lahm. Din casa si din semintia. Desi enuntarea de aici se aplica exclusiv la Iosif este clar ca si Maria era ,,din casa si din semintia lui David” (vezi la Matei 1,16.18; Luca 1,27; cf. DA 44). 2:5 sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica lui, care era insarcinata. Impreuna cu Maria. Nu este aratat motivul pentru care Maria l-a insotit pe Iosif. Nici legea romana, nici cea iudaica nu-i cerea sa mearga. Potrivit cu legea romana, femeile trebuiau sa plateasca impozitul pe cap, dar nu era nevoie sa se prezinte in persoana. Se poate ca Maria, stiind ca nasterea copilului ei era aproape, stia de asemenea ca profetia arata Betleemul ca locul lui de nastere (Mica 5,2) si astfel l-a insotit intentionat pe Iosif. Se poate ca ei sa fi avut de gand sa se stabileasca in Betleem (vezi DA 66). Iarasi, s-ar putea ca mergerea ei sa fi fost dictata de Duhul Sfant. Faptul ca n-au putut gasi un loc de gazduit in Betleem ar putea sa lase sa se inteleaga ca ei nu detineau nici o proprietate acolo. In Luca 2,39 Nazaretul este numit ,,cetatea lor”. In Betleem, deci, amandoi erau straini, ,,fara casa”, nerecunoscuti si neonorati” (DA 44). Logodnica. [,,Sotia”, KJV]. Importante dovezi textuale pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestui cuvant. Probabil ca Maria nu ar fi calatorit cu Iosif daca nu erau casatoriti. Matei lasa sa se inteleaga ca Iosif s-a casatorit cu Maria imediat dupa ce angerul l-a instruit sa faca asa (cap. 1,24) si aceasta inainte de calatoria la Betleem (vezi la cap. 2,1). 2:6 Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. S-a implinit vremea. [,,S-au implinit zilele”, KJV]. Adica, in acord cu fagaduinta ingerului facuta Mariei (cap. 1,31). Aceasta era cam la sase luni dupa nasterea lui Ioan Botezatorul (cap. 1,36.39.56.57; vezi la cap. 1,39). Anul exact si anotimpul nasterii lui Hristos nu sunt cunoscute. Cu privire la an vezi p, 240-242 si cu privire la timpul din an vezi la cap. 1,57; 2,8. 2:7 Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. Fiul ei cel intai nascut. Gr. prototokos (vezi la Matei 1,18.25; cf. la Luca 1,35). Nu exista dovezi directe cu privire la faptul ca Maria a dat nastere la alti copii dupa nasterea lui Isus (vezi la Matei 1,25), desi faptul ca Isus, cand era pe cruce, a dat pe mama Sa in grija lui Ioan face sa para improbabil ca ea sa fi avut alti copii in viata la data aceea (vezi la Ioan 19,26). Scutece. Mai degraba, ,,bandaje de infasat”. La nastere, copiii evrei erau spalati in apa, frecati cu sare si infasati in ,,scutece” (vezi la Ezechiel 16,4). Acestea erau fasii de panza infasate lejer in jurul trupului si madularelor copilului. Potrivit cu obiceiul uzual, pruncul era pus diagonal pe o bucata patrata de panza, doua colturi fiind impaturite peste trup, unul peste picioarele lui si celalalt sub capul lui. Acestea erau tinute pe loc prin fasii infasurate lejer in jurul partii din afara. O iesle. Nu s-ar fi putut gasi un loc mai umil in care sa fie pus pruncul Isus; nimeni nu poate spune ca a avut un inceput mai putin promitator in viata. Saraci in bogatiile lumii (vezi la v. 24), Iosif si Maria erau totusi bogati in credinta. O traditie care si-a avut obarsia la cateva sute de ani mai tarziu indica locul nasterii ca fiind o pestera din vecinatatea Betleemului. Locul, insa, era ,,o cladire modesta” unde erau ,,adapostite” vitele (DA 44). Boul si magarul introdusi de obicei de artisti in tablourile nasterii sunt considerate ca sugerate de Isaia 1,3. Casa de poposire. Gr. kataluma, ,,loc de poposire” sau ,,han”. Probabil aici un mic han care consta de obicei din odai care dadeau intr-un pridvor acoperit ce inconjura o curte centrala. Calatorii puteau sta in una din odai sau ocupau cateva picioare patrate atribuite lor pe podeaua pridvorului acoperit. Animalele si bagajele calatorilor puteau fi pastrate in curte. Nu era loc. Pur si simplu pentru faptul ca hanul era deja plin de oaspeti. Nu este amestecat nici un gand de neospitalitate din partea hangiului. Probabil ca multi iudei care locuiau in Palestina la data aceasta erau descendenti din Iuda, Beniamin sau Levi. De aceea, posibilitatile de gazduire in toata Iudea erau fara indoiala folosite la limita. 2:8 In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor. Pastori. [Vestirea pastorilor, Luca 2,8-20. Vezi harta p. 214]. Acesti oameni simpli, dar evlaviosi, petreceau orele linistite ale noptii vorbind despre Mesia cel fagaduit si rugandu-se pentru venirea Lui (vezi DA 47). Ei erau aparent din randul micului numar de credinciosi care asteptau ,,mangaierea lui Israel” (v. 25) si ,,asteptau rascumpararea Ierusalimului” (Luca 2,38; vezi la Matei 1,18; Luca 2,25.26.38). Tocmai unor astfel de persoane cerul le transmite lumina si adevar. Numai aceia care ,,flamanzesc si inseteaza dupa neprihanire” pot astepta sa fie ,,saturati” (Matei 5,6). Numai aceia care cauta dupa lumina si adevar il vor gasi (vezi Matei 7,7; Evrei 9,28). Nu conteaza cat de smerita este pozitia noastra in viata, lucrul cel mai important este sa nutrim in inima noastra ,,acea fericita nadejde” (Tit 2,13). Conducatorii lui Israel, necredinciosi fata de insarcinarea lor, erau depasiti in favoare de un grup de pastori smeriti si evlaviosi. Chiar si atunci cand preotii si rabinii din Ierusalim au auzit relatarea vizitarii pastorilor de catre ingeri au refuzat sa creada. Spre deosebire de pastori, ei nu erau dispusi sa mearga la Betleem sa cerceteze si au stigmatizat vestea ca o pretentie neintemeiata (vezi DA 63). Stateau. Daca se urma obiceiul obisnuit, pastorii locuiau pe campii ziua si noaptea. Lucrul acesta lasa sa se inteleaga ca anotimpul era dupa ploile din aprilie si inainte de ploile din noiembrie (vezi vol. II, p. 108,110), anotimp in care oile erau de obicei tinute in camp liber. Iernile sunt reci si umede in regiunile muntoase ale Iudeii si, daca ar fi fost iarna, pastorii ar fi cautat un adapost de puternicele ploi ale iernii atat pentru ei, cat si pentru turmele lor. Luand in considerare toate dovezile cu privire la nasterea lui Hristos, s-ar parea ca plasarea nasterii in toamna anului ar corespunde cel mai bine sablonului contextului. Aceasta, insa, nu desfiinteaza posibilitatea ca nasterea sa fi avut loc in alt anotimp. Vezi la cap. 1,57. 25 decembrie a ajuns sa fie tinuta ca zi a nasterii lui Hristos numai in secolul al IV-lea al erei crestine. Potrivit cu calendarul iulian, aceasta era data solstitiului de iarna, cand soarele se intorcea spre nord. In tarile pagane sezonul acesta era marcat prin celebrari festive, cunoscute la romani ca saturnalia, tinute in onoarea renasterii diferitelor zeitati solare. Nasterea lui Hristos a fost asociata pentru prima data cu aceasta sarbatoare pagana in biserica apuseana. Faceau de straja. Literal, ,,strajuind straji”, pluralul indicand probabil ca pastorii faceau straja cu schimbul. Campurile acestea erau chiar acelea unde David pazise turmele tatalui sau (vezi DA 47). In vecinatatea Betleemului erau ,,turnul Eder”, literal ,,turnul turmei”, (vezi la Geneza 35,21; cf. Mica 4,8). Potrivit traditiei, aici erau adunate turmele destinate jertfei de la Templul din Ierusalim. Se poate ca pastorii carora li s-au aratat ingerii sa fi ,,facut de straja” la turmele deja puse deoparte pentru scopul acesta. 2:9 Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Un inger. [,,Ingerul”, KJV]. Mai degraba, ,,un inger”. Aceasta misiune importanta putea fi incredintata in modul cel mai corespunzator conducatorului ostirii ingeresti, Gabriel (vezi DA 780, vezi la cap. 1,19). S-a infatisat inaintea lor. [,,A statut langa ei”, KJV]. Poate ingerul era putin ridicat in aer deasupra pastorilor. Este posibil ca cel dintai semn dat pastorilor despre venirea lui sa fi fost aratarea lui imediat in fata lor. Slava. Gr. doxa, aici in primul rand ,,splendoare”, poate ceva comparabil cu aceea manifestata mai tarziu pe muntele schimbarii la fata (cap. 9,31). Vezi la Romani 3,23. S-au infricosat foarte tare. Adica, ,,ei s-au temut foarte mult”, asa cum s-ar simti omul cand perdeaua dintre oameni si lumea invizibila este data la o parte. In timpurile VT oamenii carora li s-au aratat ingeri, au considerat uneori ca ingerul era un vestitor al mortii (Judecatori 6,22; 13,21.22). Ingerul acesta a venit ca sa vesteasca eliberare si bucurie (vezi Luca 2,10). 2:10 Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: Nu va temeti. Vezi la cap. 1,13. Va aduc o veste buna. Gr. euaggelizo, ,,a proclama vesti bune” sau ,,a anunta vesti bune”. Cuvintele noastre ,,evanghelist”, ,,a evangheliza” si ,,evanghelism” sunt derivate din acest cuvant grec. Tocmai in sensul acesta scriitorii Evangheliilor sunt numiti ,,evanghelisti”. De la inceputul inceputurilor lui crestinismul a anuntat ,,vesti bune” sau ,,stiri bune”, ,,vestile bune” sau ,,Evanghelia” iubirii rascumparatoare, a mantuirii. Pentru tot norodul. Potrivit cu insarcinarea apostolica, ucenicii urmau sa ,,faca ucenici din toate Neamurile [,,sa invete toate natiunile”] cu Evanghelia mantuirii (Matei 28,19). 2:11 astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Cetatea lui David. Vezi la v. 4. Hristos S-a nascut la timpul cuvenit (vezi Galateni 4,4) la locul cuvenit (vezi la Mica 5,2). Mantuitor. Gr. Soter, un titlu continand aceeasi idee ca si numele personal ,,Isus”. Vezi la Matei 11,21. Hristos, Domnul. Nemaifiind imbracat in slava cerului, ci in ,,scutece” (v. 7.12), copilul Mariei era totusi ,,Hristos, Domnul” (cf. Evrei 1,6). Titlul identifica pe Hristos cu ,,Domnul” din timpurile VT (vezi PP 366; DA 52; vezi la Luca 1,76) si ar fi fost echivalent cu expresia Mesia Iehova (vezi la Matei 1,1; vezi vol. I, p. 172). 2:12 Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle. Semnul. [,,Un semn”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,semnul”. Asa cum este folosit in Scripturi, un ,,semn” nu este in mod necesar ceva miraculos (vezi la Isaia 7,14). ,,Semnul” dat pastorilor era un mijloc de identificare. Infatisarea Pruncului din Betleem urma sa fie opusul a ceea ce ar fi asteptat pastorii, avand in vedere ideile lor inaltate cu privire la Mesia. Scutece. Vezi la v. 7. 2:13 Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, si zicand: Deodata. O multime nenumarata de ingeri se adunasera pe dealurile Betleemului, asteptand vestirea angelica a nasterii Mantuitorului. Oaste. Gr. stratia, ,,armata”, ,,oaste” sau ,,ceata” un termen militar obisnuit, aici referindu-se la sirurile oastei ingeresti (vezi la Psalmii 24,10; Iosua 5,14). 2:14 Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui. Slava lui Dumnezeu. Planul mantuirii si-a avut obarsia in Dumnezeu si este potrivit ca atat ingerii, cat si oamenii sa-I aduca slava si lauda. In cantarea aceasta a ingerilor ,,slava” este poetic echilibrata cu ,,pace”, ,,Dumnezeu” cu ,,oamenii” si ,,locurile prea inalte” cu ,,pamant”. Planul mantuirii impaca pe Dumnezeu cu oamenii, aducand in felul acesta oamenilor pace si lui Dumnezeu slava. Pacea poate veni cand voia lui Dumnezeu este facuta ,,pe pamant, precum in cer” (Matei 6,10). Pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui. [,,Pace, bunavointa fata de oameni”, KJV; ,,Pace, intre oameni binevenire”, G. Gal.]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,pace intre oameni de bunavoie”, adica, oameni care sunt bine dispusi fata de Dumnezeu si fata de semenii lor (vezi la Mica 6,8; Matei 22,36-40). Potrivit cu manuscrisele pe care se bazeaza KJV, referirea este la ,,bunavointa” exprimata a lui Dumnezeu fata de oameni, potrivit cu altele este la ,,bunavointa” efectiva a lui Dumnezeu lucrand in oameni. Hristos este ,,bunavointa” lui Dumnezeu intrupata. El este ,,Domnul Pacii” (Isaia 9,6). Acela care a proclamat: ,,Va las pacea, va dau pacea Mea. Sa nu vi se tulbure inima nici sa nu vi se inspaimante” (Ioan 14,27). Drept urmare a venirii Sale, este privilegiul nostru sa avem ,,pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5,1). ,,El este pacea noastra” (Efeseni 2,14). ,,Pacea lui Dumnezeu” ne va ,,pazi inimile si gandurile in Hristos Isus” (Filipeni 4,7). 2:15 Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: Haidem sa mergem pana la Betleem, si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul. S-a intamplat. Vezi la cap. 1,8. Sa mergem. Nu fusese lasata nici o indoiala in mintea pastorilor cu privire la adevarul soliei lui Gabriel. Ei au actionat de indata. Credinta lor este in contrast cu ezitarea lui Zaharia (vezi la cap. 1,18.20). 2:16 S-au dus in graba, si au gasit pe Maria, pe Iosif, si pruncul culcat in iesle. In graba. Pastorii n-au putut fi multumiti pana n-au vazut ei insisi ,,semnul” fagaduit care confirma cuvintele ingerului. 2:17 Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Au istorisit. [,,Au facut cunoscut”, KJV]. Nu era mai mult cu putinta pentru pastori sa ascunda lumina care fusese revarsata in inima lor de cum era cu putinta pentru soare sa inceteze sa lumineze. Vestea cea buna era prea buna pentru a fi pastrata pentru ei insisi. Ocazional, vestea vizitei ingerilor a ajuns la urechile preotilor, batranilor si rabinilor din Ierusalim – dar ei au tratat-o ca fiind nevrednica de luat in seama (DA 62). Acesti conducatori credeau in mod sigur ca Dumnezeu n-ar fi putut sa-i treaca cu vederea pe ei, invatatorii religiosi ai natiunii, in favoarea unei cete necioplite de pastori dispretuiti (vezi la Matei 2,4). Toti aceia care gasesc pe Hristos nascut din nou in inimile lor astazi, ca si pastorii din Betleem, vor face cunoscut vestea cea buna altora. 2:18 Toti cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Verset ce nu a fost comentat. 2:19 Maria pastra toate cuvintele acelea, si se gandea la ele in inima ei. Pastra. Forta textului grecesc denota ca Maria a staruit in pastra lucrurile acestea in inima ei, adica ea a pastrat vii intamplarile acestea in memoria ei. Totusi, spre deosebire de pastori, ea nu a pornit sa spuna tuturor celor pe care ii intalnea despre lucrurile minunate care i se intamplasera. Se gandea la ele. Literal, ,,le strangea laolalta”. Maria cugeta la diferitele incidente legate de nasterea lui Hristos comparand pe fiecare cu celelalte pentru a intelege mai bine importanta tuturor. Ea nu numai ca isi reamintea in chip viu cuvintele lui Gabriel, dar le compara cu relatarea pastorilor. 2:20 Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera, si care erau intocmai cum li se spusese. Verset ce nu a fost comentat. 2:21 Cand a venit ziua a opta, in care trebuia taiat imprejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de inger inainte ca sa fi fost El zamislit in pantece. Ziua a opta. [Taierea imprejur, Luca 2,21.] Adica, in ziua a opta, inclusiv ziua nasterii (vezi la cap. 1,59). Taiat imprejur. [,,Circumcizia”, KJV]. Pentru Avraam ,,semnul taierii imprejur” era ,,o pecete” a ,,neprihanirii” [,,dreptatii”] pe care o avea prin ,,credinta” (Romani 4,11). Circumcizia reprezenta admiterea la privilegiile si raspunderile legaturii de legamant; era un angajament de ascultare. Acum, Hristos, Autorul legamantului si al semnului lui vizibil, ritualul circumciziei (PP 373, 396), se supune ritualului si in felul acesta ajunge supus conditiilor legamantului reprezentat prin el. El a fost nascut ,,sub Lege” (Galateni 4,4) si S-a supus cerintelor ei. I-au pus numele Isus. Vezi la Matei 1,1. Copiilor de parte barbateasca li se dadeau nume la data circumciziei (vezi Luca 1,59-66). Ingerul Gabriel ii informase atat pe Maria, cat si pe Iosif ca numele copilului urma sa fie Isus (Matei 1,21; Luca 1,31). 2:22 Si, cand s-au implinit zilele pentru curatirea lor, dupa Legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L infatiseze inaintea Domnului, Curatirea lor. [,,Curatirea ei” KJV]. [Infatisarea la Templu, Luca 2,22-38. Vezi harta p. 215]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,curatirea lor”. Cuvantul ,,lor” ar putea sa se refere la Isus si Maria sau la Iosif si Maria. Daca cuvantul ,,lor” cuprinde pe Isus, este probabil in sensul ca dedicarea Lui in Templu era strans legata de curatirea ei. Daca cuprinde pe Iosif, este probabil in sensul ca, in calitate de cap al familiei, el purta raspunderea pentru implinirea de catre Maria a cerintelor rituale. Pare cat se poate de natural ca pronumele ,,lor” si ,,ei” (cuprinzand pe Iosif) sa se refere la aceleasi persoane. Codul levitic stipula ca timpul ,,necuratiei” mamei pentru un copil de parte barbateasca era de 40 de zile, pentru un copil de parte femeiasca de 80 de zile (vezi la Levitic 12). In cursul acestui timp ea trebuia sa ramana acasa si nu trebuia sa participe la slujbele religioase publice. Mama si nu copilul avea nevoie de ,,curatire”. Atat mama, cat si copilul urmau sa se infatiseze la Templu pentru ,,curatirea” uneia si prezentarea celuilalt. Acest dublu scop a fost ceea ce a dus pe Iosif, Maria si pe Isus la Ierusalim cu prilejul acesta, la o distanta de aproape 5 mile. Vizita aceasta a avut loc, evident, inainte de vizita magilor, deoarece dupa aceea Iosif si Maria nu ar fi indraznit sa viziteze Ierusalimul. In plus, au parasit Betleemul pentru a merge in Egipt, aproape imediat dupa vizita magilor (vezi Matei 1,12-15). Dupa Legea lui Moise. Fiind nascut ,,sub Lege” (Galateni 4,4), Hristos a ascultat de legile pe care El Insusi le daduse lui Moise cu 1500 de ani mai inainte (PP 366, 373; vezi la Luca 2,21). Ca loctiitor al omului era necesar ca Hristos sa ,,Se conformeze la lege in toate amanuntele” (DA 50). Este interesant de observat ca termenul ,,lege” apare de cinci ori in capitolul acesta (v. 22.23.24.27.39) si numai de patru ori in restul cartii lui Luca. Sa-L infatiseze. Fiecare copil intai nascut de parte barbateasca trebuia sa fie consacrat Domnului. Lucrul acesta se facea ca o recunoastere a fagaduintei lui Dumnezeu de a da pe Intaiul Sau nascut pentru a-l rascumpara pe om si ca amintire si din recunostinta pentru eliberarea intailor nascuti de pe vremea exodului (vezi la Exod 13,2.12; Numeri 3,12.13). Intaiul nascut trebuia sa fie rascumparat printr-o plata in bani, suma stipulata fiind 5 sicli (Numeri 18: 15.16). Suma aceasta reprezenta aproximativ 20 de dinari romani sau echivalentul salariului de 20 de zile pentru un muncitor (vezi p. 49). 2:23 dupa cum este scris in Legea Domnului: Orice intai nascut de partea barbateasca va fi inchinat Domnului, Este scris. Vezi Exod 13,2.12.15. Orice intai nascut de parte barbateasca. Vezi la v. 22. 2:24 si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, dupa cum este poruncit in Legea Domnului. Jertfa. Pentru ,,curatirea” Mariei (vezi la v. 22). Turturele. Un soi de porumbei. Daca Iosif si Maria ar fi fost in imprejurari mai prospere, ei ar fi adus un miel ca ardere de tot (vezi Levitic 12,6). In schimb, ei au adus jertfa saracului, o pasare fiind pentru arderea de tot si cealalta ca jertfa pentru pacat (vezi Levitic 12,8; vezi la Levitic 1,14; 5,7). 2:25 Si iata ca in Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viata sfanta, si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era peste el. Simeon. O traditie care identifica pe acest sfant batran cu Rabi Simeon, fiu al lui Hilel si tata al lui Gamaliel, este neintemeiata. Rabi Simeon a devenit presedinte al Sinedriului in anul 13 d.Hr., la 17 sau 18 ani dupa nasterea lui Isus. Dar Simeon din Luca 2 era evident ca ajunsese la batranete (v. 26.29), asa cum se deduce din faptul ca i se daduse asigurarea ca urma sa traiasca sa-L vada pe Mesia. Fara prihana si cu frica de Dumnezeu. [,,Drept si evlavios”, KJV]. Simeon era ,,evlavios” sau pios cu inima cu privire la datoriile lui fata de Dumnezeu si ,,drept” in purtarea lui fata de semenii sai (vezi la Mica 6,8; Matei 22,36-40). Astepta. Simeon pare ca facea parte din grupa umililor si evlaviosilor cercetatori ai Scripturilor, ca Zaharia si Elisabeta (cap. 1,6. 67), Iosif (Matei 1,19), Maria (Luca 1,28), pastorii (DA 47), Ana (Luca 2,37), magii (Matei 2,11; DA 59), Iosif din Arimatea (Marcu 15,43) si cativa altii (Luca 2,38). Acestor credinciosi care asteptau pe Mesia cerul le-a facut cunoscuta aratarea lui Mesia (cf. Evrei 9,28). Este privilegiul nostru astazi sa asteptam ,,fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos” (Tit 2,13). Mangaierea lui Israel. Expresia aceasta facea parte dintr-o formula de rugaciune iudaica comuna: ,,Fie sa vad mangaierea lui Israel”, insemnand: ,,Fie sa vad pe Mesia”. Expresia ,,mangaierea lui Israel” reflecta diferite profetii mesianice care vorbesc despre ,,mangaierea” nadejdii mesianice (vezi Isaia 12,1; 40,1; 49,13; 51,3; 61,2; 66,13; etc.). 2:26 Duhul Sfant il instiintase ca nu va muri inainte ca sa vada pe Hristosul Domnului. Nu va muri. [,,Nu va vedea moartea”, KJV]. In fiecare veac cei evlaviosi au cultivat nadejdea ca vor trai sa vada implinirea nadejdii mesianice. Dumnezeu a intentionat ca aceasta nadejde sa arda pururi cu putere in inima celor credinciosi ai Sai deoarece, mai mult decat orice altceva, nadejdea aceasta face pe oameni sa-si sfinteasca viata (vezi 1 Ioan 3,2.3). Totusi, cei evlaviosi din vremea lui Simeon aveau asigurarea din profetii ca generatia lor Il va vedea pe Mesia. Hristosul Domnului. Sau ,,Unsul Domnului” (vezi la Matei 1,1), un titlul iudaic precrestin pentru Mesia. 2:27 El a venit in Templu, manat de Duhul. Si, cand au adus parintii inauntru pe Pruncul Isus, ca sa implineasca cu privire la El ce poruncea Legea, A venit la Templu, manat de Duhul. Fiind ,,fara prihana si cu frica lui Dumnezeu” (v. 25), Simeon umblase in lumina cu care cerul ii luminase pana atunci cararea si ochii lui erau deschisi pentru a vedea o noua lumina. Cat de deosebit stateau lucrurile cu preotul care L-a tinut momentan pe pruncul Isus in bratele sale (vezi DA 52)! Ca si multi din colegii sai preoti, el studiase in zadar Scripturile (vezi DA 30), in primul rand datorita lipsei de bunavointa de a trai dupa principiile descoperite acolo (vezi Osea 4,6). Drept urmare, ochii lui spirituali erau cu totul orbi cand a fost adus fata in fata cu Lumina vietii (vezi Ioan 1,7-11). Intrucat nu se folosise de lumina deja descoperita el era nepregatit pentru mai multa lumina. 2:28 Simeon L-a luat in brate, a binecuvantat pe Dumnezeu, si a zis: A binecuvantat pe Dumnezeu. Sau, ,,a laudat pe Dumnezeu”, ca in cap. 1,64. Cu privire la intelesul VT al expresiei ,,a binecuvanta pe Dumnezeu” vezi la Psalmii 63,4. 2:29 Acum, slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau. Slobozeste. Simeon isi atinsese tinta. Traise sa-L vada pe Cel asteptat. Nu mai exista o alta dorinta sau cerere din partea lui si era gata pentru eliberarea din slujba pe care o aducea moartea. Vezi la v. 26. In pace. Simeon a implinit dorinta inimii sale cand, prin credinta, a vazut in pruncul Isus implinirea fagaduintelor mesianice ale VT. In inima tuturor oamenilor exista un gol care nu poate fi umplut, un dor care nu poate fi satisfacut decat de Isus. Noi, ca si Simeon, n-ar trebui sa avem pace, pana cand n-am vazut prin credinta pe ,,Hristosul Domnului”. Stapane. [,,Doamne”, KJV]. Gr. despotes, insemnand ,,stapan absolut”. Cuvantul despotes in sine nu dadea nici o indicatie daca ,,stapanul absolut” era bun sau rau. Totusi, a pune putere absoluta in mainile oricarei fiinte omenesti este un lucru primejdios. Caracterul cuiva este curand aratat in folosirea unei astfel de puteri, extinderea nelegiuirii lui fiind descoperita de gradul abuzarii lui de putere. Natura omeneasca fiind ceea ce este, puterea absoluta de obicei tinde sa scoata la iveala raul care este intr-un om si nu binele; din care cauza cuvintele ,,despot”, ,,despotic” si ,,despotism” derivate de la despotes, denota folosirea tiranica, rea a puterii. Dar folosirea lui despotes cu referire la Dumnezeu prezinta o idee diferita. Dumnezeu in calitatea de ,,Carmuitor absolut” reflecta in guvernarea Sa desavarsirea absoluta a propriului Sau caracter. Despotes nu este folosit prea des cu privire la Domnul (Fapte 4,24; Iuda 4; Apocalipsa 6,10); mai degraba este folosit cu privire la ,,stapanul” de sclavi (1 Timotei 6,1.2; 2 Timotei 2,21; Tit 2,9; 1 Petru 2,18). Cuvantul NT obisnuit pentru Domn este kurios, care denota un superior fara specificarea gradului de superioritate. Adesea kurios era folosit simplu ca un titlu de respect asa cum folosim noi astazi pe ,,domn”. In v. 29.30, Simeon vorbeste despre ceea ce Mesia inseamna pentru el personal; in v. 31.32, gandurile lui se indreapta spre ceea ce Mesia inseamna pentru toti oamenii. 2:30 Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta, Mantuirea. Gr. soterion (vezi la v. 11). In LXX-a soterion, este folosit adesea pentru ebr. shelem, ,,jertfa de multumire” sau ,,jertfa de pace” (vezi vol. I, p. 700). 2:31 pe care ai pregatit-o sa fie, inaintea tuturor popoarelor, Pregatit-o. Sau ,,facut-o gata”. Tuturor popoarelor. [,,Toti oamenii”, KJV]. Literal, ,,toate popoarele”. Luca ia din nou nota de chemarea universala a soliei Evangheliei (vezi vol. IV, p. 28-30). 2:32 lumina care sa lumineze neamurile, si slava poporului Tau Israel. Lumina. [,,O lumina”, KJV]. Vezi la cap. 1,78.79. Sa lumineze. Literal, ,,pentru o descoperire”. ,,Valul care invaluie toate popoarele” (Isaia 25,7) urma sa fie indepartat (Isaia 60,1-3). Neamurile. Din cele mai timpurii vremuri poporul evreu a fost instruit cu privire la rolul randuit lui ca reprezentant al adevaratului Dumnezeu inaintea natiunilor pamantului. Faptul acesta vizibil era clar expus in prima fagaduinta facuta lui Avraam (Geneza 12,3) si mai tarziu repetata lui Isaac (Geneza 26,4) si lui Iacov (Geneza 28,14). Acelasi adevar a fost mai clar vestit lui Israel cand poporul a iesit din Egipt si se pregatea sa intre in Tara Fagaduita (vezi Deuteronom 4,6-8; 28,10; etc.). Din generatie in generatie profetii au tinut totdeauna inaintea poporului intinderea mondiala a sarcinii lor sacre (vezi Psalmii 98,3; Isaia 42,6; 49,6; 53,10; 56,6.7; 60,1-3; 61,9; 62,2; Zaharia 2,11; 8,22; etc.). Hristos a aratat de repetate ori ca misiunea Lui cuprindea Neamurile, ca si pe iudei (vezi Matei 12,18.21; Ioan 13,32; etc.). Vezi vol. IV, p. 26-30. Slava. Iudeilor le fusesera date privilegii care depaseau cu mult pe acelea ale oricaror altor popoare pentru ca sa poata deveni reprezentantii pregatiti ai adevaratului Dumnezeu (vezi vol. IV, p. 28-30). Alegerea cerului nu s-a oprit asupra lor pentru faptul ca erau mai intelepti sau mai buni decat alte natiuni, ci pentru ca Dumnezeu a considerat potrivit sa faca din ei ambasadorii Sai speciali ai luminii si adevarului (vezi Deuteronom 7,7.8). Parintele lor, Avraam, era un sarguincios cautator al adevarului si astfel s-a supus calauzirii lui Dumnezeu. Domnul este totdeauna gata sa lucreze cu aceia care sunt dispusi sa fie calauziti de El. Avantajul special al iudeilor ca natiune consta mai ales din faptul ca ei urmau sa fie primitorii, pastratorii si vestitorii adevarului (vezi Romani 3,1.2; 9,4.5). Poporului. Gr. laos, un termen pe care scriitorii NT il aplica in mod consistent la propriul lor popor, fie la iudei fie la cei impreuna cu ei credinciosi crestini. Cuvantul ,,Neamuri” este ethnos, ,,o multime care traieste laolalta”, de unde ,,natiune”. In NT ethnos este consistent tradus ,,natiune” sau ,,neam”. 2:33 Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. Tatal. [,,Iosif”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,tata”. Exprimarea aceasta nu implica in mod necesar o tagaduire a nasterii din fecioara, fapt pe care Luca l-a afirmat clar si fara echivoc (Luca 1,26-35; cf. Matei 1,18-25). In cazul acesta, Luca se poate sa se fi gandit la Iosif in sensul legal si popular, dar cu siguranta, nu in sensul literal si fizic (vezi la Matei 1,21.24). Ca sot al Mariei, Iosif a devenit, intr-un anumit sens real, tatal lui Isus din clipa in care Isus S-a nascut. De aici inainte, sau cel putin de la data inregistrarii la Templu, in limbajul obisnuit al vremii, Iosif a fost privit ca atare (vezi Luca 3,23; 4,22; Ioan 6,42). Cea dintai din datoriile lui Iosif in rolul sau de parinte legal al lui Isus a fost numirea copilului (vezi Matei 1,21). Mai tarziu, prin indrumare divina, Iosif a activat in rolul acesta (vezi Matei 2,13.19-22). Nu este nicidecum necorespunzator sa vorbim despre Iosif ca tatal lui Isus si sensul acesta este evident din faptul ca Maria insasi foloseste termenul acesta (Luca 2,48). De asemenea in v. 27, Luca cuprinde pe Iosif ca unul din ,,parintii” lui Isus, cu siguranta nu intr-un sens literal, ci intr-un sens corespunzator, popular (vezi DA 82). Se mirau. Nu intr-un sens de surpriza, deoarece ingerul deja se aratase atat lui Iosif (Matei 1,20), cat si Mariei (Luca 1,26.27) cu o solie asemanatoare. In plus Elisabeta se adresase Mariei cu cuvinte evident inspirate (v. 41-45). De asemenea, Iosif si Maria auzisera relatarea pastorilor (cap. 2,20). Uimirea lor crestea cu fiecare dovada succesiva a mesianitatii copilului Isus, asa cum inspiratia facea tot mai clar sarcina incredintata Lui de Tatal Sau din cer. Poate, de asemenea, ei erau surprinsi de faptul ca un strain sa recunoasca marele secret. 2:34 Simeon i-a binecuvantat, si a zis Mariei, mama Lui: Iata, Copilul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel, si sa fie un semn, care va starni impotrivire. Au zis Mariei. S-ar parea ca Simeon, prin inspiratie, a inteles faptul nasterii din fecioara. El pare sa-l fi ignorat cu totul pe Iosif. Prabusirea si ridicarea. Hristos vorbea despre Sine ca ,,piatra pe care au lepadat-o zidarii” (Matei 21,42; vezi la Psalmii 118,22). ,,Noi trebuie sa cadem pe Stanca si sa fim zdrobiti inainte de a putea fi inaltati in Hristos” (DA 57). Hristos este marele magnet al veacurilor care atrage la Sine pe cei umili si zdrobiti cu inima. Unii, ca Matei, Zacheu si Maria Magdalena – considerati in general ca ,,vamesi si pacatosi” – se simteau in mod curios atrasi de catre Medicul care le putea reface vietile zdrobite. Altii, ca si carturarii si Fariseii, care considerau ca nu au nevoie de Medicul ceresc, erau alungati de la Mantuitorul de propria lor stricaciune a duhului. Semn. Gr. semeion, ,,semn”, ,,dovada” sau ,,amintire”. Ca reprezentant al cerului, Hristos este simbolul mantuirii. El este un semn viu sau o marturie vie a iubirii Tatalui cu privire la care misiunea Lui pe pamant ofera dovezi ce nu pot fi respinse (vezi Ioan 3,16; DA 19) 2:35 Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi. Chiar sufletul tau. Ca si alti iudei, Maria astepta fara indoiala ca Isus sa domneasca glorios pe tronul pamantesc al lui David (cf. cap. 1,32). Asteptarea aceasta, impartasita chiar si de ucenicii lui Hristos, putea numai sa faca si mai amara dezamagirea crucii. Dar Dumnezeu, in indurarea Lui, ia dat aceasta instiintare cu privire la ceea ce avea de asteptat. Sabie. Gr. rhomphaia, folosit pentru a descrie o sabie mare, de felul lungii sabii trace. Rhomphaia trebuie sa fie deosebita de cuvantul obisnuit din NT pentru sabie machaira, un cuvant care descria sabia scurta romana. Rhomphaia apare in LXX-a pentru sabia lui Goliat. Probabil, rhomphaia era o arma mai puternica decat machaira si este folosita aici in sens figurat pentru a descrie intristarea care a strapuns inima Mariei la cruce (vezi Ioan 19,25; DA 744, 752). Aceasta, prima prezicere din NT a patimilor lui Hristos, reflecta profetiile din Isaia 52,14; 53,12. Aceste cuvinte misterioase ale lui Simon trebuie sa fi trecut peste constiinta Mariei ca o prevestire aducatoare de fiori reci si de ingrijorare cu privire la lucrurile viitoare. In plus, faptul ca declaratia lui Simeon era adresata Mariei pare sa lase sa se inteleaga ca Iosif nu va fi martor la scena de pe Calvar. Descopere. [,,Dea la iveala”, KJV1. Literal, ,,descopere” sau ,,dezvaluie”. 2:36 Mai era acolo si o prorocita, Ana, fata lui Fanuel, din semintia lui Aser. Ea era foarte inaintata in varsta, si traise cu barbatul ei sapte ani dupa fecioria ei. Ana. Gr. Hanna, de la evr. Channah, ,,Ana” (vezi la 1 Samuel 1,2). Aceasta sfanta inaintata in varsta poarta acelasi nume ca si mama lui Samuel, intemeietorul scolilor profetilor. Potrivit cu evangheliile apocrife si o traditie adoptata mai tarziu de biserica, Maria fusese crescuta in Templu sub paza si indrumarea Anei, care se presupunea ca era mama ei. Aceasta este simpla fictiune. Nu exista nimic aici care sa arate ca cele doua femei s-ar fi intalnit mai inainte. Continua prezenta a Anei in Templu vorbeste in chip elocvent despre iubirea cu care L-a servit pe Domnul. Amanuntul biografic pe care il prezinta Luca, vorbind despre un personaj biblic obscur cum este Ana, marturiseste despre calitatea istorica a raportului sau. Proorocita. Darul profetiei a fost acordat din cand in cand unor femei evlavioase, ca si unor barbati. Intre profetese erau femei ca Maria (Exod 15,20), Debora (Judecatori 4,4), sotia lui Isaia (Isaia 8,3), Hulda (2 Regi 22,14), precum si cele patru fecioare ale lui Filip (Fapte 21,9). Foarte inaintata in varsta. Literal, ,,inaintata in multe zile”. Ana era cel putin de 84 de ani (vezi la v. 37) si mai probabil cu mult peste 100 de ani. 2:37 Ramasa vaduva, si fiind in varsta de optzeci si patru ani, Ana nu se departa de Templu, si zi si noapte slujea lui Dumnezeu cu post si cu rugaciuni. Optzeci si patru de ani. Este oarecum nesigur din textul grec daca expresia tradusa ,,optzeci si patru de ani” trebuie sa fie inteleasa ca se aplica la varsta Anei sau la durata vaduviei ei. Comentatorii sunt aproape egal impartiti asupra acestei probleme. Unele traduceri aplica perioada la varsta ei (RVS) si altele la vaduvia ei (ca Moffat). Exprimarea KJV ,,o vaduva de aproape optzeci si patru de ani”, reflecta oarecum frazeologia ambigua a originalului. Amanuntele date si formularea folosita par sa arate ca cei 84 de ani trebuie sa se refere la perioada vaduviei Anei. Daca Ana s-a casatorit la varsta timpurie de 15 ani si a fost casatorita 7 ani, ar fi fost atunci in varsta de 106 ani. Aceasta in nici un caz nu ar fi fost ceva imposibil, desi varsta ei ar fi facut-o ,,foarte inaintata in varsta”. Nu se departa. Unii au inteles ca aceasta insemna ca Anei, ca pensionara a Templului, i se daduse o odaie in vecinatatea curtilor Templului, poate impreuna cu alte vaduve si, in schimb, ea isi devota timpul ei pentru invatarea femeilor tinere care veneau la Templu pentru invatatura religioasa. Nu se stie daca exista un astfel de procedeu pe vremea lui Hristos. Altii cred ca ,,nu se departa de Templu” la fel cum ucenicii dupa inaltare ,,tot timpul stateau in Templu si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu” (vezi Luca 25,53; Fapte 2,46). Este evident ca in acest caz din urma Luca nu vrea sa spuna locuire in Templu, ci mai degraba participare regulata la serviciile religioase de la Templu, plus marturisirea inaintea oamenilor care veneau acolo (vezi Fapte 3,1; 5,12.20.21.25.42; etc.). Zi si noapte. Probabil o referire la orele de cult de dimineata si de seara. Oricare ar fi fost cazul cu locuinta ei (vezi cele mai dinainte), este evident ca Ana participa cu credinciosie la orele de cult de dimineata si de seara. Viata ei era absorbita de slujirea lui Dumnezeu; ea nu avea alte interese care sa-i abata atentia. O astfel de viata o elogiaza Pavel ca fiind foarte corespunzatoare pentru cineva care este ,,vaduva cu adevarat” (vezi 1 Timotei 5,5). 2:38 A venit si ea in acelasi ceas, si a inceput sa laude pe Dumnezeu, si sa vorbeasca despre Isus tuturor celor ce asteptau mantuirea Ierusalimului. Ceas. [,,Clipa”, KJV]. Mai degraba, ,,ceas” si anume, cand vorbea Simeon. Auzind marturia inspirata a lui Simeon cu privire la Isus, insasi inima Anei a fost miscata de putere de intelegere inspirata pentru a vedea in copilul Isus pe Mesia cel fagaduit (vezi DA 55; cf. Matei 16,17). In felul acesta, la dedicare doi martori inspirati au confirmat ceea ce Maria si Iosif stiau deja despre copil. Sa lude. [,,Sa multumeasca”, KVJ]. Cuvantul ,,si ea” a fost adaugat de traducatori. Verbul grec folosit aici lasa sa se inteleaga multumiri sau lauda ,,inapoiata” ca apreciere pentru darul sau favoarea primita. Este clar, deci ca Luca se refera la lauda Anei numai ca o expresie a bucuriei la vederea lui Mesia. Sa vorbeasca. Potrivit cu forta timpului grec, ,,vorbea intr-una”. Pana aici vorbise despre profetiile care aratau catre venirea lui Mesia; acum putea vorbi din proprie experienta ca Mesia venise. Tuturor celor ce asteptau. Expresia aceasta criptica descopera faptul ca exista o grupa de oameni mica, dar zeloasa, care studia profetiile si isi dadea seama ca ,,implinirea vremii sosise” (Galateni 4,4; cf. Daniel 9,24-27; DA 34, 35; vezi la Luca 2,25). In Ierusalim. Dovezi textuale importante (cf. p. 146) pot fi de asemenea citate pentru exprimarea ,,din Ierusalim” (comparati aceasta cu ,,mangaierea lui Israel”, v. 25). 2:39 Dupa ce au implinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif si Maria s-au intors in Galilea, in cetatea lor Nazaret. Au implinit tot. [Intoarcerea la Nazaret, Luca 2,39.40 = Matei 2,19-23. Comentariu major: Matei si Luca. Vezi harta p. 215]. Isus Se nascuse ,,sub Lege” (Galateni 4,4) ca iudeu si de aceea a implinit toate cerintele ,,Legii Domnului”, asa cum sunt numite aici legile levitice cu privire la curatire si infatisare (Luca 2,22-24). Desi date lui Israel prin mijlocirea lui Moise, legile isi aveau obarsia in Dumnezeu (vezi Deuteronom 5,31-33). Numai Cele Zece Porunci fusesera date direct de Dumnezeu poporului (vezi Deuteronom 5,22). S-au intors. Luca nu pomeneste vizita magilor sau fuga in Egipt, care au precedat revenirea in Galileea (vezi Matei 1,1-23). O omitere similara a amanuntelor naratiunii apare in Fapte 9,26, unde Luca lasa sa se inteleaga ca Saul a mers imediat de la Damasc la Ierusalim. Dar este evident din Galateni 1,17.18 ca a fost un interval de trei ani inainte ca Pavel sa se reintoarca la Ierusalim. Reiese ca vizita magilor a avut loc dupa dedicarea la Templu, deoarece ar parea de necrezut ca Iosif sa duca pe Maria si pe Iosif la Ierusalim dupa ce fusese avertizat sa fuga in Egipt pentru a scapa de Irod. Cand familia s-a intors la Nazaret, Irod era mort si fiul sau Arhelau domnea in locul lui (vezi Matei 2,19-23). Arhelau a domnit din anul 4 i.Hr. pana in anul 6 d.Hr. De aceea reintoarcerea la Nazaret trebuie sa fi avut loc in cuprinsul acestui interval de timp, probabil la scurt timp dupa inceputul domniei lui Arhelau. Nazaret. Vezi la Matei 2,23. 2:40 Iar Pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El. Pruncul crestea. Pasajul acesta cuprinde copilaria lui Isus, pana cand a fost de 12 ani (v. 42), intrucat v. 51,52 cuprind tineretea si inceputul varstei de barbat. Dezvoltarea naturii si personalitatii lui Isus Hristos a avut loc repede, in mod normal, cu exceptia faptului ca niciodata nu a cedat pacatului. El a trait asa cum ar fi trait un copil si un tanar normal, in cercul familiei. El a trecut prin anii acestia asa cum o face fiecare fiinta omeneasca, in ce priveste cresterea fizica, mintala, spirituala si sociala (vezi la v. 52), cu exceptia ca nici un viciu nu a intinat procesul cresterii. Acest proces de crestere atesta clar adevarata natura omeneasca a lui Isus, dupa cum desavarsirea Lui atesta divinitatea Lui. Se intarea. Aceleasi doua expresii ,,crestea” si ,,se intarea” sunt folosite cu privire la dezvoltarea lui Ioan Botezatorul (cap. 1,80). Atat Ioan, cat si Isus erau bine dezvoltati. In duh. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) omiterea acestor cuvinte. Expresia se refera la dezvoltarea unei personalitati simetrice. Plin de intelepciune. Procesul dezvoltarii mintale tinea pas cu cresterea fizica. Rezumata in expresia aceasta este dezvoltarea intelectuala, morala si spirituala a copilului (vezi la v. 52). Harul. Sau ,,favoarea”, adica aprobarea lui Dumnezeu (vezi la v. 52). Comparati marturia directa a Tatalui la botezul lui Hristos (cap. 3,22). 2:41 Parintii lui Isus se duceau la Ierusalim in fiecare an, la praznicul Pastelor. Parintii lui. [Prima vizita de Paste, Luca 2,41-50. Vezi harta p. 215; diagrama p. 227.]. Referirea de aici la Iosif ca unul din parintii lui Isus nu implica nicidecum o tagaduire a nasterii din fecioara, relatata deja atat de explicit de Luca (cap. 1,31-35). In cursul copilariei Isus a acceptat si S-a folosit de grija si protectia parinteasca a lui Iosif (vezi la Matei 1,24) si chiar si ca tanar a continuat sa-i fie ,,supus” asa cum ar trebuie sa fie oricare tanar tatalui sau (vezi Luca 2,51). In v. 48 Maria vorbeste lui Isus de Iosif, numindu-l ,,tatal tau”. Se duceau la Ierusalim. Timpul in textul grec arata ca Iosif si Maria aveau deprinderea sa mearga la Ierusalim cu scopul de a participa anual al festivitatile religioase tinute acolo (vezi la Luca 23,2). In cazul lui Iosif, participarea la cele trei mari sarbatori era ceruta de lege (vezi la Exod 23,14-17; Deuteronom 16,16). Faptul ca Maria il insotea in mod obisnuit marturiseste despre devotamentul ei pentru cele spirituale, deoarece participarea din partea femeilor, desi recomandata, nu era ceruta in mod obligatoriu. Pastelor. Cea dintai din cele trei sarbatori anuale, celelalte fiind Ziua Cinzecimii si Corturile (vezi la Exod 23,14-17; Levitic 23,2). Comentand, asa cum o facea, eliberarea evreilor de sub apasarea Egiptului, sarbatoarea Pastelui era o amintire impresionanta a seriei de evenimente dramatice prin care Dumnezeu facuse pe Israel o natiune independenta. Importanta Pastelui pentru poporul evreu este atestata de faptul ca ei participau de obicei la festivalul acesta chiar daca era le era imposibil sa fie la Ierusalim pentru celelalte. Era punctul culminant al anului religios, deoarece fara evenimentele pe care el le comemora, ei ar fi ramas in sclavia egipteana. Nu numai atat, dar Pastele preinchipuia pe Mesia (vezi 1 Corinteni 5,7) nadejdea venirii caruia a tinut natiunea legata laolalta si a pastrat-o din generatie in generatie. 2:42 Cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul praznicului. De doisprezece ani. Potrivit cu metoda iudaica de calculare Isus ar fi fost socotit de 12 ani la data ajungerii la cea dea XI-a zi de nastere (vezi la Geneza 5,32; Matei 2,16) si ar fi fost de ,,doisprezece ani” pana la a XII-a zi de nastere al Lui. La completarea celui de-al XII-lea an un baiat iudeu era confirmat ca ,,fiu al Legii” (DA 75) si devenea personal obligat sa tina diferitele randuieli religioase. Anul al XII-lea marca trecerea de la copilarie la tinerete. La varsta de trei ani, baietilor iudei le era data haina cu canafi prescrisa de Legea lui Moise (vezi la Numeri 15,38-41; Deuteronom 22,12) si la varsta de cinci ani se astepta ca ei sa memoreze parti din Lege. La sfarsitul celui de-al XII-lea an se socotea ca trebuie sa poarte tefilin, sau filacterii (vezi la Exod 13,9), la orele de rugaciune –asa cum se cerea de traditia rabinica, desi nu de Legea lui Moise. Isus nu s-a conformat niciodata la traditia aceasta (vezi DA 84; cf. Matei 23,5). Potrivit cu Misna (Aboth 5,21, ed. Socino a Talmudului, p. 75). Baietii evrei deveneau personal raspunzatori pentru tinerea poruncilor la varsta de 13 ani, adica la implinirea celui de-al XII-lea an. Daca nasterea lui Isus a avut loc in toamna anului 5 i.Hr., asa cum pare probabil (vezi p.241), al XII-lea an al Lui, potrivit calculului iudaic, ar fi din toamna anului 7 d.Hr. pana in toamna anului 8 d.Hr. si cel dintai Paste al Lui ar fi acela al anului urmator, anul 9 d.Hr. Vezi diagrama I, p. 227. S-au suit. Vezi la v. 41. Pe vremea lui Hristos, iudeii care calatoreau in Galileea si Iudea evitau, daca era cu putinta, calea directa prin Samaria, din cauza ostilitatii dintre iudei si samariteni (vezi DA 487). Este posibil, deci, ca Isus si parintii Sai sa fi facut calatoria aceasta pe valea Iordanului care oferea un alt drum. Fiind acum ,,de doisprezece ani”, Isus a luat parte la Paste pentru prima data. Aceasta a fost probabil si cea dintai calatorie la Ierusalim dupa cu dedicare si deci prima vedere a Templului (vezi DA 78). Dupa obiceiul. Conformarea credincioasa la toate cerintele Legii era caracteristica pentru Iosif si Maria (vezi la Matei 1,19; Luca 2,21-24). 2:43 Apoi, dupa ce au trecut zilele praznicului, pe cand se intorceau acasa, baiatul Isus a ramas in Ierusalim. Parintii Lui n-au bagat de seama lucrul acesta. Dupa ce au trecut zilele. [,,Implinit zilele”, KJV]. Mielul Pascal era de obicei injunghiat tarziu in dupa-amiaza zilei de 14 Nisan si mancat dupa apusul soarelui in aceeasi noapte, pe 15 (vezi nota aditionala la Matei 26, nota 1). Ziua de 15 era si ziua intai a sarbatorii azimilor, care continua pana la data de 21, zilele de 15 si de 21 Nisan fiind sarbatorite ca sabate indiferent de zilele saptamanii in care ar fi putut sa cada (vezi la Exod 12,16; Levitic 23,6.7).In ziua a XVI–a era prezentat Domnului snopul de leganat. Ceremoniile zilelor din 14 pana in 16 ale sarbatorii erau considerate ca fiind cele mai importante, iar pe data de 17 cei care venisera la Ierusalim sa ia parte la sarbatoare aveau ingaduinta sa se reintoarca acasa daca ar fi ales sa faca asa. O imprejurare narata de Luca (v. 46) a determinat pe multi comentatori sa considere ca Maria si Iosif au plecat la data aceasta. Totusi, devotiunea cu care ei tineau cerintele legii rituale (vezi la v. 41.42) ar parea sa-i fi facut sa ramana pentru durata intregii sarbatori si nu numai pentru timpul minim cerut de rabini. Vezi diagrame p. 233. Baiatul. [,,Copilul”, KJV]. Gr. pais, ,,baiat” sau ,,tinerel”. In v. 40 cuvantul tradus ,,copil” deriva de la paidion, forma diminutiva a lui pais. Isus a ramas. [,,Isus a zabovit”, KJV]. Natura ascultatoare a lui Hristos, chiar ca un copil, dadea lui Iosif si Mariei toate motivele de incredere in El; ,,mintea sclipitoare si receptiva” a Lui, distinsa prin ,,meditatie si intelepciune care depaseau anii Sai” (DA 68,69), faceau ca ascultarea Lui sa nu fie oarba, ci inteligenta. Chiar ca si copil, Isus era totdeauna atent si anticipa nevoile parintilor Sai (DA 80). Totdeauna parea sa stie ce are de facut si era credincios in implinirea indatoririlor acestora, iar cu prilejul acesta Maria si Iosif au luat ca de la sine inteles ca El va face asa cum facuse si in trecut. Cu prilejul acestei vizite la Ierusalim, Isus Si-a dat seama pentru prima data ca El era intr-un sens unic Fiul lui Dumnezeu (vezi DA 75, 78) si implicatiile misiunii Sale pamantesti au inceput sa se clarifice mintii Sale. El dorea o mai clara intelegere a naturii lucrarii incredintate Lui si a zabovit in Templu, casa de pe pamant a Tatalui Sau ceresc (vezi Ioan 2,16) pentru a comunica mai departe cu El. Perioada tineretii este randuita de Dumnezeu spre a fi timpul cand copiii sa se deprinda sa gandeasca singuri si sa accepte raspunderea pentru alegerile lor. Cand sunt mai tineri, in mod necesar depind in cea mai mare masura de parintii lor in problemele acestea, dar cand perioada tineretii se apropie de sfarsit, este de asteaptat ca ei sa-si fi asumat rolul maturitatii. De la inceput de tot, parintii ar trebui sa caute sa dezvolte in copiii lor capacitatea de a alege in mod inteligent si sa simta raspundere personala. Dar, pe masura ce copilaria trece pe nesimtite in tinerete, ar trebui sa fie scopul parintilor sa cultive cat mai repede cu putinta progres in directia aceasta cand copilul este calificat pentru a accepta raspunderile maturitatii. Tinerilor ar trebuie sa li se ingaduie sa faca propriile lor alegeri si sa actioneze independent de parintii lor de indata ce ei demonstreaza capacitatea de a face lucrul acesta in mod inteligent. Sunt putine privelisti mai patetice decat un tanar ajuns la hotarele maturitatii si inca legat de parintii sai prin limitarile de alegere si actiune care corespund copilariei. Nici o alta persoana nu este mai putin pregatita ca ei sa-si asume raspunderile care insotesc maturitatea. In acelasi timp, tineretul ar trebui sa fie invatat sa aprecieze si sa ia in considerare in mod serios sfatul si indemnul parintilor lor si in decursul vietii sa traga folos din intelepciunea si experienta altora (vezi la v. 51). Parintii Lui. [,,Iosif si mama Lui”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,parintii Lui” (vezi la v. 41). 2:44 Au crezut ca este cu tovarasii lor de calatorie, si au mers cale de o zi, si L-au cautat printre rudele si cunoscutii lor. Au crezut. [ ,,Presupunand”, KJV]. Isus nu daduse niciodata parintilor Sai vreun motiv temeinic de ingrijorare. Ei presupuneau ca El cunostea planurile lor de a se reintoarce cu ,,tovarasii lor de calatorie” si ca El cunostea timpul propus pentru plecare. Tovarasii lor de calatorie. Gr. sunodia, ,,o ceata de calatori”, sau ,,o caravana” de la sun, ,,impreuna cu” si hodos, ,,drum” sau ,,cale”. Pentru tovarasie si protectie aceia care luau parte la diferitele sarbatori anuale la Ierusalim calatoreau de obicei in grupuri mari. Adesea, toti cei care mergeau dintr-un sat sau oras planuiau sa mearga impreuna intr-o caravana. In imbulzeala plecarii unei caravane mari ar fi fost dificil pentru Iosif si Maria sa verifice pe langa toate rudele si toti prietenii pentru a sti unde se gasea Isus. In plus, intrucat se obisnuia ca femeile sa calatoreasca in grup inaintea barbatilor, este posibil ca Iosif si Maria sa fi fost separati la scurt timp dupa ce au plecat la drum si fiecare presupunea ca Isus era cu celalalt. Au mers cale de o zi. Calatoria de inapoiere la Nazaret ar fi luat unui grup ca acesta in cel mai bun caz cateva zile (vezi la v. 42). Prima zi de calatorie, daca luau drumul Iordanului, i-ar fi dus, probabil, nu mai departe de Ierihon, la o distanta de 17 mile de Ierusalim. L-au cautat. Ei au cautat staruitor si cu amanuntul. Ne putem inchipui nelinistea sporita a lui Iosif si a Mariei cand au inceput cautarea tarziu in timpul zilei, dupa ce mersera ,,cale de o zi” si au continuat sa mearga de la ruda la ruda si de la prieten la prieten prin toata tabara caravanei. O astfel de cercetare trebuie sa fi durat pana tarziu in noapte. Dar straduintele lor erau zadarnice. Isus nu era de gasit nicaieri. 2:45 Dar nu L-au gasit, si s-au intors la Ierusalim sa-L caute. Verset ce nu a fost comentat. 2:46 Dupa trei zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si punandu-le intrebari. Dupa trei zile. Adica, de la data de cand observasera de intaia data ca Isus nu era in grupa lor. Fara indoiala Iosif si Maria s-au sculat devreme a doua zi dimineata pentru a face drumul inapoi la Ierusalim, inima lor fiind plina de prevestiri rele, deoarece isi aduceau aminte de incercarile disperate ale lui Irod de a-I lua viata. Daca s-ar fi oprit la Ierihon (vezi la v. 44) ar fi fost acum necesar sa urce pe drumul de costisa catre Ierusalim, o ascensiune de peste 3000 de picioare. Dupa ce au facut drumul inapoi la Ierusalim, ei au folosit putinele ceasuri ramase din aceasta ,,a doua zi” cautandu-si Fiul. Dar in zadar! Cercetarea acestei zile a fost tot atat de lipsita de rod ca si aceea a orelor de la sfarsitul zilei anterioare. Ziua urmatoare si-au reluat sarcina. Intristarea si necazul lor s-au prefacut in veselie si bucurie cand au auzit glasul lui Isus printre inchinatorii de la Templu. Potrivit calculului iudaic, in felul acesta ar fi fost ,,a treia” zi in care L-au gasit pe Isus in Templu (vezi DA 81). Prin acest sistem de calculare inclusiv, cea dintai zi si cea din urma zi a unei perioade de timp sunt incluse in calcularea timpului trecut (vezi p. 248-250). Templu. Gr. hieron, intregul complex al Templului, cuprinzand curtile sau salile locurilor sfinte care inconjurau Templul. Cladirea propriu-zisa a Templului insusi este de obicei denumita prin grecescul naos. O scoala rabinica era condusa pe una din terasele sau in una din salile din cuprinsul zonei Templului, mai ales in sezoanele de sarbatori. Sezand. Pozitia unui ucenic. Comparati Fapte 22,3. Invatatorilor. [,,Doctorilor”, KJV]. Literal, ,,invatatorilor”, adica a rabinilor si a carturarilor cunoscatori ai scrierilor sacre si a traditiei orale (vezi p. 55). Remarcabil printre ,,invatatorii” [,,doctorii”] generatiei precedente fusese Hilel cel Batran, fondatorul unei influente scoli de gandire iudaica. Nu mai putin distins era Samai, un profesor mai conservator al legii iudaice. ,,Invatatorii” [,,doctorii”] distinsi pe vremea lui Hristos erau Gamaliel, profesorul lui Saul (vezi Fapte 22,3), Simeon, fiul si succesorul lui Hilel, Nicodim (vezi la Ioan 3,1.10) si posibil Iosif din Arimatea (vezi la Matei 27,57). Unul sau mai multi din barbatii acestia, cunoscuti a fi profesori activi ai vremii, s-ar putea sa fi fost de fata cu prilejul acesta. Era ceva obisnuit, mai ales in zilele de Sabat si de sarbatori, ca acesti barbati sa fie gasiti sezand pe banci, pe terasa Templului, cu elevii asezati pe pamant in jurul lor. Unii comentatori au sugerat ca mentionarea ,,invatatorilor” aici lasa sa se inteleaga ca sarbatoarea azimilor era inca in curs si ca Iosif si Maria plecasera mai devreme, asa cum era permis de obicei (vezi la Luca 2,43). Ascultandu-i. Adica, ascultand la talcuirile Scripturii si traditiei din partea lor, la intrebarile lor si la raspunsurile lor la intrebari. Modul rabinic obisnuit de a da invataturi era cu ajutorul intrebarilor, raspunsurilor si discutiilor. Punandu-le intrebari. Adica, ca un invatacel sincer si respectuos. Maria si Iosif nadajduisera ca, la aceasta vizita la Ierusalim, Isus va veni in contact cu respectatii si invatatii rabini, ca sa Se deprinda sa-i respecte si in felul acesta sa se conformeze cerintelor rabinice. Totusi, in curand a devenit evident ca intelegerea lui Isus din profetii o depasea pe aceea a rabinilor. Intrebarile Lui inteligente le deschideau ochii fata de adevaruri trecute cu vederea cu privire la misiunea lui Mesia si a implinirilor contemporane care dovedeau ca aratarea lui Mesia era aproape (vezi DA 78,80; cf. 30,55,212,234,257). Printre aceste evenimente era fara indoiala acela din anul 6 d.Hr. cand domnitorul local, Arhelau, a fost demis si Iudea a fost organizata pentru prima data ca o provincie guvernata direct de un procurator roman supus guvernului Siriei. Sub imperii straine succesive Iudea se considerase un stat supus, dar cu ,,conducere nationala” de principi si preoti iudei (Zorobabel, Ezra, Neemia si mari preoti ulteriori), de preotii-regi Macabeici si chiar sub Roma, de regele local Irod. Acum aceasta noua actiune ar fi trebuit sa determine pe multi sa-si dea seama ca pe temeiul cuvantului sigur al profetiei Mesia trebuia sa se arate curand. Cu ani de zile mai inainte profetul scrisese: ,,Toiagul de carmuire nu se va departa de Iuda si nici un datator de lege dintre picioarele sale, pana va veni Silo” (vezi la Geneza 49,10; vezi DA 34, 103,104). 2:47 Toti care-L auzeau, ramaneau uimiti de priceperea si raspunsurile Lui. Uimiti. Acesti conducatori religiosi nu puteau sa-si explice faptul ca un copil care, dupa cate stiau ei, nu invatase in scolile rabinilor (vezi DA 80; vezi la Ioan 7,15) sa aiba profunda intelegere a profetiilor asa cum, evident, o avea Isus. Dumnezeu fusese invatatorul Lui, prin preceptele Mariei, prin studierea personala de catre Isus a sulurilor, profetilor si acum prin directa imprimare a adevarului asupra inimii Sale cand medita in curtile Templului (vezi DA 70,78). In contrast, invatatura rabinilor tindea sa intunece mai degraba decat sa clarifice adevarul – sa incurajeze ignoranta si nu sa dea cunostinte (vezi DA 69). Priceperea. Adica, a Scripturilor, mai ales a profetiilor care atrageau atentia la venirea lui Mesia, misiunea lui Israel fata de natiuni si statornicirea imparatiei mesianice. Intelegerea din partea Lui a Cuvantului lui Dumnezeu nu era intunecata de explicatiile sinuoase si ratacitoare care alcatuiau depozitul rabinilor si batranilor. Isus cunostea de aproape nu numai litera, dar si spiritul Scripturilor. El nu tinea seama de interpretarile rabinice. Nici un fel de erori nu-I intunecau gandirea. Raspunsurile Lui. Acesti venerabili invatatori Il asaltau pe Isus cu intrebari intr-un efort de a sonda adancimea intelegerii din partea Lui a Scripturilor si erau intrigati de raspunsurile lui logice si clare, care erau toate bazate pe Scripturi. Daca un tinerel ,,neinvatat” Isus poseda o intelegere atat de profunda a Legii si a profetilor, se gandeau invatatorii lui Israel, ce ar fi devenit El daca ar fost deplin instruit de ei? Ca un maestru, dandu-si seama de posibilitatile latente intr-o voce necultivata, dar natural frumoasa, fara indoiala ca ei vedeau in Isus cel mai mare invatator pe care-l cunoscuse vreodata Israel. 2:48 Cand L-au vazut parintii Lui, au ramas inmarmuriti; si mama Lui I-a zis: Fiule, pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iata ca tatal Tau si eu Te-am cautat cu ingrijorare. Cand L-au vazut. Maria si Iosif au fost ,,mirati” de acea parte a convorbirii dintre Isus si invatatorii Legii pe care o auzisera. Dar mai mult decat atat, ei au fost uimiti de infatisarea lui Isus. ,,Pe fata Lui era o lumina de care se minunau. Divinitatea strafulgera prin faptura omeneasca” (DA 81) pentru intaia data, ca marturie despre adevarul ca Fiul Omului nu era altul decat Fiul lui Dumnezeu (vezi la Matei 1,1; Nota aditionala la Ioan 1). Pentru ce ne-ai facut asa? [,,Te-ai purtat asa cu noi?”, KJV] Literal, ne-ai facut asa?”. Tatal Tau si eu. Pentru ultima data in naratiunea Evangheliei Iosif este numit ,,tatal” lui Isus. Acum cand Isus Isi dadea seama de legatura Sa cu Tatal Sau ceresc, este potrivit ca ,,tatal” Sau pamantesc sa dispara din tabloul Evangheliei (vezi la v. 51). Tacerea Scripturilor cu privire la Iosif de la data aceasta inainte sugereaza ca el nu a supravietuit sa vada inceputul lucrarii publice a lui Hristos (vezi DA 145). Pentru referirea la Iosif ca ,,tata” al lui Isus, vezi la v. 33. 2:49 El le-a zis: De ce M-ati cautat? Oare nu stiati ca trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu? De ce? Cuvintele lui Isus nu oglindesc resentiment pentru faptul ca parintii Lui erau ingrijorati de El, ci surpriza inocenta ca ei au trebuit sa treaca prin greutati si neliniste pentru a-L gasi. Pentru ce a trebuit sa aiba ei un timp atat de dificil pentru a-L gasi pe Fiul lor? Unde s-ar fi asteptat ei sa-L gaseasca in alta parte in Ierusalim, decat in Templu? Ei cunosteau interesul si devotamentul Lui pentru cele religioase. Si pentru ce ar fi trebuit ei sa se ,,intristeze” si sa se ,,ingrijoreze” pentru El? Le daduse El vreodata ocazie de ingrijorare? El doar ramasese in Templu cand ei plecasera. Acolo Il lasasera (vezi DA 78) si unde s-ar fi putut astepta sa-L regaseasca. In plus, El nu fugise de ei; ei plecasera fara El. Vina era de partea parintilor Sai si ei n-ar fi trebuit sa-L mustre pe El. Totusi, constienta lui Isus in ce priveste legatura Lui cu Tatal Sau ceresc nu i-a slabit simtamantul de datorie fata de parintii Sai pamantesti (vezi v. 51). Nu stiati? Nu cunosteati? Dar ,,ei n-au inteles” (v. 50). Trebuie sa fiu. Literal, ,,este necesar ca eu sa fiu” sau ,,mi se cuvine sa fiu”. Nu fusese Isus totdeauna credincios la datorie? Nu-si indeplinise El totdeauna cu credinciosie sarcinile incredintate? Ca copil, Isus era deja constient de destinul pe care avea sa-l urmeze, nu voia Sa, ci voia Tatalui Sau din cer (vezi Matei 7,2; 26,39; Ioan 4,34). Cele ale Tatalui Meu. [,,Treburile Tatalui Meu”, KJV]. Literal, ,,in [lucrurile] Tatalui meu” o expresie care se putea referi fie la ,,treburile” Tatalui Sau, fie la ,,casa Tatalui Sau” (RVS). Maria se referise la Iosif ca ,,tatal” lui Isus (v. 48), Isus nu tagaduieste direct legatura aceea, dar afirma lamurit ca Dumnezeu din cer este Tatal Lui. Pentru prima data in viata Lui, Isus intelege si proclama calitatea Lui divina de Fiu. Este demn de observat ca acestea, cele dintai cuvinte relatate ale lui Isus, afirma divinitatea Sa. In propria Lui inima se nascuse o intelegere a tainei misiunii Sale pe pamant (DA 82), dar parintii Lui ,,n-au inteles spusele Lui” (v. 50). Inainte ca Hristos sa vina pe acest pamant planul vietii Sale ,,a stat in fata Lui, desavarsit in toate amanuntele” (DA 147). Ca si timpul fixat la intrupare (Galateni 4,4; DA 31), ,,fiecare eveniment din lucrarea Lui isi avea timpul randuit” (DA 451). Cu toate acestea, cand a venit pe pamant a fost calauzit pas cu pas, cand umbla printre oameni, de voia Tatalui, desfasurata inaintea Sa zi de zi (DA 147). In privinta unui comentariu asupra vietii de rugaciune a lui Isus, calea pe care calauzirea divina era facuta o realitate in viata Lui, vezi la Marcu 1,35; 3,13. De repetate ori Isus a exprimat gandul: ,,Inca nu mi-a venit ceasul” (Ioan 7,6-8), dar la ultimul Pasti El a spus: ,,Vremea Mea este aproape” (Matei 26,18). Este privilegiul nostru sa traim zilnic o viata supusa Tatalui, asa cum a trait Hristos si sa fim calauziti in implinirea partii randuita noua in marele Sau plan (DA 209; vezi Ioan 15,10). In decursul zilelor vesniciei Domnul Isus era egal cu Tatal (vezi la Ioan 1,1-3), dar la data intruparii El a acceptat un rol subordonat Tatalui (vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Luca 1,31.35; Ioan 1,14). Acum la varsta de 12 ani El a devenit constient pentru prima data de calitatea Lui de Fiu al Tatalui ceresc si de rolul Sau ca om intre oameni. 2:50 Dar ei n-au inteles spusele Lui. Ei n-au inteles. ,,Nu stiati?” Isus isi intrebase parintii, dar ,,ei n-au inteles” tagaduirea Lui subinteleasa a lui Iosif si afirmarea lui Dumnezeu ca Tata al Lui. Maria, ,,cunoscu ca El a tagaduit rudenia lui cu Iosif si a declarat calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu” (DA 82), dar ea nu a prins deplina importanta a cuvintelor Lui, mai ales asa cum se aplicau la lucrarea vietii Lui. Incepand de la data aceasta cursul actiunii Lui a fost o taina pentru parintii Sai (DA 89). Cuvantul ,,ei” se refera aici fara indoiala la Maria si la Iosif. Daca nici ,,ei” n-au inteles, acelasi lucru ar fi cu siguranta adevarat cu privire la invatatorii Legii si la alte persoane de fata. 2:51 Apoi S-a pogorat impreuna cu ei, a venit la Nazaret, si le era supus. Mama Sa pastra toate cuvintele acestea in inima ei. Supus. [Tineretea si barbatia tanara, Luca 2,51.52. Vezi harta p. 215; diagrama p. 227]. Sau ,,ascultator” fata de ei. Desi tagaduind clar situatia de fiu fata de Iosif, Isus i s-a supus respectuos, asa cum s-ar astepta ca un fiu sa se supuna tatalui sau atata vreme cat ramane sub acoperisul parintesc. Cu 18 ani inainte de a parasi caminul, Isus Si-a dat seama ca era Fiul lui Dumnezeu, totusi in timpul celor 18 ani el a ramas supus ca un fiu celor care erau ocrotitorii Lui parintesti. Ca Fiu al lui Dumnezeu El S-ar fi putut considera scutit de jurisdictia parinteasca, dar ca pilda pentru toti tinerii El era ,,ascultator” de parintii Lui omenesti. Este deci evident ca raspunsul lui Isus din v. 49 nu era in nici un sens o repudiere a autoritatii lui Iosif si a Mariei. In cursul acestor 18 ani, Isus a ajuns sa fie cunoscut de catre cetatenii Sai ca ,,dulgherul” din Nazaret (Marcu 6,3) si ca ,,fiul dulgherului” (Matei 13,55). Candva, in decursul acestor 18 ani, Iosif a murit, deoarece la incheierea acestei perioade de timp despre atelier se vorbeste ca fiind ,,atelierul de dulgherie care fusese al lui Iosif” (DA 108; cf. 145). Luca 2,51 este ultima referire biblica indirecta la Iosif in naratiunea vietii lui Hristos (vezi la v. 48). Pastra. Gr. diatereo, ,,a pastra cu grija”. Maria tinea aceste ,,cuvinte” sau ,,lucruri” si le pastra vii in memoria ei (vezi la v. 19). 2:52 Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Isus crestea. Copilaria si tineretea lui Isus au fost ani de dezvoltare armonioasa a puterilor Sale fizice, mintale si spirituale (vezi Ed 13). Tinta catre care El aspira era de a reflecta perfect caracterul Tatalui Sau din cer. Aici era natura omeneasca perfecta, modelata dupa chipul lui Dumnezeu. Treizeci de ani de pregatire staruitoare au precedat o scurta lucrare de trei ani si jumatate. Afirmatia din v. 40 se refera mai ales la copilaria lui Isus si aceea din v. 52 in primul rand la tineretea Lui. Afirmatii asemanatoare sunt facute cu privire la tineretea lui Samuel (1 Samuel 2,26) si aceea a lui Ioan Botezatorul (Luca 1,80). Legendele superstitioase cu privire la copilaria si tineretea lui Isus care sunt relatate in Evangheliile apocrife ale primelor secole crestine stau in straniu contrast cu demnitatea si frumusetea simpla si cu puterea constrangatoare a naratiunii biblice. Pentru ilustrarea acestor relatari legendare vezi lucrarea apocrifa, 1 Copilarie, 7,1-35; 13,1-13; 15,1-7; 16,1-16; 18,1-19). Se pare ca Isus nu a savarsit minuni inainte de timpul cand a inceput lucrarea Sa publica (cf. DA 72, 74,92). Intelepciune. Gr. sophia, ,,inteligenta cuprinzatoare si deplina”; adica distinctie mintala in sensul cel mai inalt si cel mai deplin (vezi la cap. 1,17). Sophia cuprinde nu numai cunostinta dar si capacitatea si judecata de a aplica acea cunostinta la imprejurarile si situatiile vietii. Pentru o corecta intelegere a modului in care Hristos a facut fata problemelor vietii este important sa stim ca El nu S-a nascut si nu fost inzestrat in mod supranatural cu cunostinte, intelegere si intelepciune – El a ,,sporit”, a ,,crescut” in intelepciune. ,,Fiecare copil poate castiga cunostinte ca si Isus” (DA 70). Statura. Isus a practicat cel mai inalt tip de exercitii folositoare, singurele care pot da adevarata tarie fizica si dezvolta pe deplin facultatile. Aceasta L-a format pentru a purta partea Sa din poverile vietii; aceasta era un folos pentru Sine si o binecuvantare pentru altii (DA 72). Era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu. De la prima ivire a inteligentei Isus a crescut fara incetare in har spiritual si in cunostinta adevarului. El a crescut in tarie si intelegere morala in decursul orelor pe care le-a petrecut singur in natura – mai ales acelea din zorii diminetii – meditand, cercetand Scripturile si cautand pe Tatal Sau in rugaciune (vezi DA 90). In Nazaret, proverbial pentru nelegiuirea lui, chiar si in generatia aceea stricata El a fost mereu expus la ispita si trebuia sa fie fara incetare cu luare aminte pentru a-Si pastra curatenia si caracterul (DA 71,116). La incheierea anilor Sai de pregatire Tatal a marturisit despre El: ,,Tu esti Fiul Meu prea iubit, in Tine Imi gasesc placerea” (cap. 3,22). El era un exemplul viu de ceea ce inseamna a fi desavarsit ,,dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit (Matei 5,48; DA 72). Pentru comentariul mai amanuntit cu privire la felul in care Isus a intampinat ispita si a biruit vezi la Matei 4,1-11; 26,38-41; Luca 2,40; Evrei 2,17; EGW material suplimentar la Luca 2,40). Oamenilor. [,,Omului”, KJV]. In ce priveste personalitatea, Isus era cunoscut ca avand o dispozitie placuta (DA 68, 254), o rabdare pe care nimic nu o putea tulbura (DA 68, 69), simpatie si gingasie (DA 74), modestie si delicatete tinereasca (DA 80). Din copilarie, unicul Lui scop in viata a fost sa-i faca pe altii fericiti (DA 70, 90, 92) si mainile Lui gata sa lucreze erau pururi pregatite sa le serveasca (DA 86). El isi indeplinea cu credinciosie datoriile de fiu, frate, prieten si cetatean (DA 72, 82). Perfecta dezvoltare de caracter a lui Isus de la pruncie la barbatie, fara de pacat, este, poate, faptul cel mai uimitor din intreaga Lui viata. Acesta uluieste imaginatia. Si avand in vedere asigurarile ca El nu S-a bucurat de ocazii pe care Dumnezeu nu este dispus sa le ofere si pentru copiii nostri (DA 70), putem intreba cu folos: ,,Cum se poate face asa ceva?” (cf. Ioan 3,9). In primul rand ,,Isus a acceptat natura omeneasca atunci cand omenirea fusese slabita de patru mii de ani de pacat. Ca si fiecare copil al lui Adam, El a acceptat rezultatele lucrarii marii legi a ereditatii” (DA 49). I s-a ingaduit ,,sa intampine primejdia vietii la fel cu fiecare suflet omenesc, sa dea lupta asa cum fiecare copil al neamului omenesc trebuie sa o duca, cu riscul infrangerii si al pierderii vesnice” (DA 49). In al doilea rand, copilul Isus nu a fost inzestrat in mod supranatural cu intelepciune mai presus de a altor copii normali. El gandea, vorbea si actiona cu intelepciunea unui copil (DA 70, 71; COL 83). In al treilea rand, mediul in care a crescut Isus – nelegiuirea proverbiala a Nazaretului – L-a supus ,,la toate conflictele pe care le avem noi de intampinat” (DA 71; cf. 116) si cu toate acestea, chiar si in copilarie si in tinerete, viata Lui nu a fost intinata de nici un singur gand rau sau fapta rea (DA 88). In cea mai mare masura caracterul este determinat de invatatura si exemplul parintilor. Cand copiii sunt privilegiati sa vada in viata parintilor o oglindire a gingasiei, dreptatii si rabdarii lui Dumnezeu, ei ajung sa-L cunoasca asa cum este (PP 308). Cultivarea iubirii pentru parintii pamantesti, a increderii in ei si a ascultarii de ei pregateste pe copii pentru a-L iubi pe Parintele lor ceresc, a se increde in El si a asculta de El (vezi PK 245; 4T 337; vezi la Matei 1,16). Daca parintii vor veni astazi umili la Mantuitorul, gata sa fie calauziti de El in educarea copiilor lor, le este fagaduit har indestulator pentru a modela caracterul copiilor lor asa cum a facut Maria pentru copilul Isus (vezi DA 69; cf. 512). Parintii care ar vrea sa vada caracterul lui Isus reflectat in copiii lor se vor folosi de bogatia de sfat inspirat care le sta la indemana asupra acestui subiect important si-l vor aplica cu sarguinta si rabdare in cercul familiei (vezi COL 80-89, 325-365; DA 68-74, 84-92; MH 349 – 394). Ca si Avraam, ei vor ,,porunci” copiilor lor si casei lor (vezi la Geneza 18,19) cu bunatate, rabdare si intelegere (vezi Efeseni 6,4; Coloseni 3,21) – totusi cu fermitate (vezi la Proverbele 13,24; 19,18). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–3, 7 DA 44 1–20 DA 43–49 7–11 DA 47 8, 9 MH 477 10 Ev 387 10, 11 DA 231; Te 284 10–14 GC 314; ML 363 12–14 EW 153 14 AA 579; DA 48, 308, 803; GC 46; GW 283, 469; PP 65; Te 284; 6T 421; 8T 139 18–20 DA 48 21–38 DA 50–58 22, 24 DA 50 25 GC 315 25, 26 DA 55 29–32 CT 446; DA 55; FE 448 32 DA 465; GC 315 34 DA 231 34, 35 DA 55, 56; 4T 55 35 DA 145 36, 38 DA 55, 231 39, 40 PP 592 40 AH 290, 507; CG 187, 205, 345; COL 83; CT 141, 147, 178; DA 68; Ed 78; FE 392, 418, 438, 443; MH 400; ML 298; MYP 78; 8T, 223 41, 42 DA 75 41–51 DA 75–83 42–47 6T 75 43–45 DA 80 46, 47 Ev 140; FE 400 46–49 DA 81 48, 49 GW 111; MH 19 49 COL 283; DA 146, 486; FE 392 51 FE 142, 393; 3T 566; 5T 42 51, 52 FE 438; ML 299 52 AH 290, 297; CG 187, 205; COL 83; CT 141, 260, 446; DA 68, 74; FE 392, 400, 448; MH 349; ML 298; 1T 339 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: