Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Luca

Luca 16:1


16:1 Isus a mai spus ucenicilor Sai: Un om bogat avea un ispravnic, care a fost parat la el ca-i risipeste averea.

Isus a mai spus. [Ispravnicul necredincios, Luca 16: 1-18. Despre parabole vezi p. 203–207] Nu se da nici o informatie specifica despre timpul, locul sau imprejurarile in care au fost date parabolele si instructiunile din cap. 16. Totusi, cuvintele de inceput ale capitolului, lasa sa se inteleaga clar ca aceasta a avut la loc scurt timp dupa evenimentele cap. 15, poate cu aceeasi ocazie. Era numai cu cateva luni inainte de incheierea lucrarii lui Hristos, probabil prin ianuarie sau februarie, anul 31 d.Hr., iar locul era Perea, regiunea de dincolo de Iordan (vezi la cap. 15,1).

Ucenicilor Sai. Asa cum a fost atat de deseori cazul (vezi la Matei 5,1.2), Isus adresa intai invatatura Sa ucenicilor chiar si daca altii erau de fata. Ca si in Luca 15 (vezi v. 2) cu prilejul acesta erau de fata Farisei (cap. 16,14) si Isus le-a vorbit si lor direct (v. 15; vezi la v. 9). Erau si vamesi in cercul ascultatorilor si parabola avea un inteles deosebit pentru ei. Multi dintre ei erau fara indoiala ,,bogati”.

Un om bogat. Numai Luca relateaza parabola aceasta, asa cum este adevarat cu privire la mare parte din relatarea lucrarii pereene (vezi la Matei 19,1.2; Luca 9,51). Parabola aceasta si aceea care urmeaza, omul bogat si Lazar, se ocupa de folosirea ocaziilor prezente in vederea vietii viitoare (Luca 16,25-31), indeosebi cu folosirea lucrurilor materiale ale vietii acesteia. Cea dintai parabola a acestui capitol era in mod deosebit adresata ucenicilor, in timp ce a doua a fost spusa mai ales pentru folosul Fariseilor. Cea dintai ilustreaza un principiu vital al ispravniciei intelepte – folosirea chibzuita si sarguincioasa a ocaziilor prezente. A doua abordeaza problema ispravniciei din punct de vedere negativ, asa cum fac parabolele cu prietenul care a venit in miezul noptii ( cap. 11,5-10) si judecatorul nedrept (cap. 18,1-18).

In prima parabola Isus ii invita pe oameni sa-si mute gandurile de la lucrurile timpului de fata la acelea ale vesniciei (COL 366). Printre vamesi fusese un caz asemanator cu nu cu mult timp inainte (COL 368) si vamesii din audienta ar fi fost in mod deosebit impresionati ascultand naratiunea intamplarii din partea lui Isus.

Comentatorii gasesc in general ca aceasta parabola este dificil de explicat mai ales din cauza aparentei laude acordata ispravnicului necinstit din povestire (vezi v. 8). Dificultatile acestea se datoreaza incercarii de a atribui o insemnatate fiecarui amanunt al parabolei, ca de pilda, sugestia ca ,,omul bogat” Il reprezinta pe Dumnezeu. Dar parabola aceasta nu trebuie sa fie interpretata alegoric. Exista un principiu fundamental in interpretarea parabolelor ca nu trebuie sa se faca nici o incercare de a scoate vreun inteles special din fiecare amanunt. Pentru principiile interpretarii vezi

p. 203, 204. Isus intentiona ca aceasta parabola sa ilustreze un adevar specific, acela pe care El il arata in v. 8-14.

Un ispravnic. Un administrator al treburilor unei gospodarii sau ale unei mosii. Asa cum lamureste contextul, acest ,,ispravnic” era un om liber si nu sclav asezat intr-un grad superior, asa cum erau unii ,,ispravnici”. Daca ar fi fost sclav, perspectiva lui ar fi fost sclavia la vreun alt stapan si in felul acesta nu ar fi fost preocupat sa-si castige intretinerea dupa ce i s-ar fi luat ispravnicia; in plus, daca era sclav, nu ar fi fost liber sa-si aduca la indeplinire planul pe care si-l propunea (v. 4).

Risipeste. [,,Risipire”, KJV]. Potrivit cu textul grec, ispravnicul inca mai risipea bunurile stapanului sau. De fapt, el era acuzat ca jefuia in mod sistematic pe stapanul sau (vezi COL 366, 367) si acuzatiile pareau sa fie destul de bine intemeiate pentru a duce la demiterea lui chiar inainte de a fi avut ocazia sa dea seama de ispravnicia lui (v. 2). ,,Risipirea” se poate sa fi fost datorata in parte incompetentei sau neglijentei, desi istetimea ispravnicului (v. 4-8) lasa sa se inteleaga ca era destul de priceput cand trebuia sa se ocupe de propriile sale interese.