1:35 Ingerul i-a raspuns: Duhul Sfant Se va pogori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Duhul Sfant. Vezi la Matei 1,18.20. Celsus a fost unul din cei dintai care a invinuit-o pe Maria ca a fost victima unei seductii.
Se va pogori peste tine. O expresie adesea folosita pentru a descrie primirea puterii Duhului Sfant (Judecatori 6,34; 1 Samuel 10,6; 16,13).
Puterea. Gr. dunamis, ,,putere”, ,,tarie” sau ,,capacitate” in contrast cu exousia, ,,putere” in sensul de ,,autoritate”. Dunamis este de obicei folosit in Evanghelii pentru a se referi la minunile lui Hristos (Matei 11,20-23; Marcu 9,39; etc.). Aici, ,,puterea Celui Prea Inalt”, este paralela cu ,,Duhul Sfant”, nu insemnand, totusi, ca Duhul Sfant este doar exprimarea puterii divine, ci ca El este persona prin care este exercitata puterea divina. Cuvintele ingerului erau exprimate in stil poetic ebraic, in care este ritm al ideilor si nu ritm si metru (vezi Luca 1,32.33.35 in RVS; vol. III, p. 23).
Fiul lui Dumnezeu. Aici ingerul Gabriel afirma adevarata divinitate a lui Isus Hristos, dar leaga acea dumnezeire de adevarata Lui natura omeneasca. Fiul Mariei urma sa fie Fiul lui Dumnezeu datorita faptului ca zamislirea urma sa aiba loc prin mijlocirea umbririi ,,puterii Celui Prea Inalt”.
Din textul acesta si din altele din Scripturi unii au tras concluzia ca titlul de Fiul al lui Dumnezeu a fost aplicat prima data lui Hristos la intrupare. Altii au ajuns la concluzia ca titlul descrie legatura dinainte de intrupare a lui Hristos fata de Tatal. Altii, la randul lor, considera termenul de Fiu al lui Dumnezeu ca fiind bine folosit cu privire la Hristos inainte de intrupare intr-un sens proleptic sau in legatura cu rolul Lui in planul de mantuire. Scriitorii si redactorii acestui comentariu nu gasesc ca Scripturile prezinta vreuna din vederile acestea in limbaj clar si fara de putinta de a da gres. In consecinta, a vorbi dogmatic despre aceasta chestiune ar insemna sa se afirme mai mult decat a descoperit inspiratia. Aici tacerea este de aur.
Numeroasele nume si titluri date lui Hristos in Scriptura sunt menite sa ajute mintea noastra sa inteleaga legatura Lui cu noi in diferite aspecte ale lucrarii Lui pentru mantuirea noastra. Sunt unii care aplica fara ezitare numele si titlurile descriptive ale lucrarii lui Hristos ca Mantuitor al acestei lumi la legaturile Lui absolute si eterne cu fiintele lipsite de pacate ale universului. A face asa ne-ar putea conduce la eroarea de a accepta graiul omenesc ca o exprimare cu totul corespunzatoare a tainei dumnezeiesti.
Scripturile indreapta atentia la inviere ca un eveniment care Ii confirma lui Isus titlul de ,,Fiu al lui Dumnezeu”. Psalmistul spunea: ,,Tu esti Fiul Meu. Astazi Te-am nascut” (Psalmii 2,7). Pavel citeaza aceasta ,,fagaduinta facuta parintilor” si adauga imediat ca ,,Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus” (Fapte 13,32.33; cf. Matei 28,18; Romani 1,4; Filipeni 2,8-10; Evrei 1,5-8).
Isus S-a referit rareori la Sine cu titlul de ,,Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 9,35-37; 10,36), desi El lasa sa se inteleaga adesea legatura dintre Tatal si Fiul (Matei 11,27; Luca 10,21; Ioan 5,18-23; 10,30; 14,28; etc.). Inainte de a cobori ,,de pe tronul universului” (vezi DA 23; PP 64) Hristos era ,,deopotriva cu Dumnezeu” (Filipeni 2,6), ,,una cu Tatal” (DA 19; vezi si Ioan10,30). La intrupare El S-a smerit de buna voie si a acceptat o pozitie subordonata Tatalui (Filipeni 2,7; Evrei 2,9). Diferite afirmatii din partea lui Hristos pe cand era aici pe pamant marturisesc despre predarea Lui voluntara si temporara a prerogativelor Dumnezeirii, desi nu si a naturii ei (Filipeni 2,6-8), ca atunci cand a zis ,,Tatal este mai mare decat Mine” (Ioan 14,28) sau ,,Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine” (Ioan 5,19). Vezi la Luca 2,49.
Tatal a atestat calitatea de Fiu a lui Hristos la nasterea Lui (Luca 1,35; Evrei 1,5.6), la botezul Sau (Luca 3,22), la schimbarea la fata (Luca 9,35) si iarasi la invierea Lui (Psalmii 2,7; Fapte 13,32.33; Romani 1,4). Ioan Botezatorul, de asemenea, a dat marturie cu privire la El ca ,,Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,34) si cei doisprezece au ajuns sa-L recunoasca in felul acesta (Matei 14,33; 16,16). Chiar si duhurile rele admiteau ca este Fiul lui Dumnezeu (Marcu 3,11; 5,7). Dupa vindecarea omului nascut orb, Hristos a marturisit inaintea conducatorilor ca El era ,,Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 10,35-37). Tocmai admiterea din partea Sa a faptului ca era intr-adevar ,,Fiul lui Dumnezeu” a adus in cele din urma condamnarea si moartea Sa (Luca 22,70.71).
Hristos Se referea la Dumnezeu ca fiind ,,Tatal Meu” (Matei 16,17). El doreste ca noi sa ne deprindem sa cunoastem pe Dumnezeu ca ,,Tatal nostru” (Matei 6,9) si sa intelegem cum gandeste Dumnezeu despre noi (vezi la Matei 6,9). Hristos ne invata sa ne adresam Lui [lui Dumnezeu] folosind un nume nou. El ne da prilejul de a-L numi pe vesnicul Dumnezeu ,,Tatal nostru” ca ,,un semn de iubire si de incredere a noastra in El si ca un zalog al grijii Lui fata de noi si a legaturii noastre cu El” (COL 141, 142; vezi si 388).
Cu privire la Hristos, Dumnezeu zice: ,,Eu ii voi fi Tata si El imi va fi Fiu” (Evrei 1,5). Si cu privire la cel care prin credinta este adoptat in familia cereasca a ,,Tatalui nostru”, Dumnezeu zice iarasi: ,,Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu” (Apocalipsa 21,7). Acela care este cu adevarat ,,nascut din Dumnezeu” (1 Ioan5,18) ,,biruieste lumea” (v. 4) asa cum a facut Hristos si ,,nu pacatuieste” (v. 18). Obiectivul grandios al planului de mantuire este de a aduce ,,pe multi fii la slava” (Evrei 2,10; cf. 1 Ioan 3,1.2. Vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Matei 16,16-20; Marcu 2,10; Luca 2,49.