1:28 Ingerul a intrat la ea, si a zis: Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!
Plecaciune. [,,Salutare”, KJV; ,,Bucura-te”, G. Gal.]. Gr. chaire, o forma veche de salutare (vezi Matei 28,9) care exprima stima si buna vointa. Cuvantul tradus in felul acesta este forma imperativa a verbului chairo, ,,a se bucura” sau ,,a fi vesel”. Forma aceasta de salutare ar putea fi comparata cu salutarea: ,,Pace voua!” (Luca 24,36; etc.), o forma obisnuita de salutare in Orientul de astazi, ca si din vechime.
Mare har. [,,Foarte favorizata”, KJV]. Literal, ,,inzestrata cu har”. Expresia aceasta prezinta pe Maria ca primitoare de favoare divina sau de har, nu datatoare de asa ceva. Expresia latina, plena gratia, din Vulgata, este redata ,,plina de har” de Wyclife, Tyndale si de diferiti traducatori catolici. Dar expresia aceasta maltrateaza enuntarea ingerului daca este considerata ca lasa sa se inteleaga ca Maria de aici inainte era datatoare de har divin si nu primitoare a lui. Gabriel nu a inzestrat-o cu merit personal pe care sa-l acorde altora. Este clar ca ingerul nu a acordat Mariei nimic mai mult decat este la indemana tuturor credinciosilor crestini din folosirea aceluiasi cuvant grec in Efeseni 1,6 unde Pavel afirma despre har ca Tatal ,,ni l-a dat” (literal, ,,ne-a inzestrat cu har”) in Prea Iubitul Lui [Hristos] – nu in Maria, lucru plin de insemnatate. Mariei i se facuse ,,mare har” [era ,,foarte favorizata”] numai, asa cum explica ingerul, pentru ca Domnul era cu ea. Ea capatase ,,indurare inaintea lui Dumnezeu” (Luca 1,30) si era, literal, ,,inzestrata cu har”.
Maria nu este numita nicaieri ,,fericita” decat de Elisabeta (v. 42) si de o femeie al carei nume nu este aratat (cap. 11,27), iar la cuvintele acesteia din urma Isus a obiectat personal (v. 28). El a tratat totdeauna pe mama Sa cu politete si respect (vezi la Ioan 2,4), dar niciodata nu a inaltat-o mai presus de altii care L-au ascultat si au crezut in El (Matei 12,48.49). La cruce El nu S-a referit la ea ca ,,Mama lui Dumnezeu” si nici macar ca ,,mama”. El i s-a adresat pur si simplu cu ,,femeie”, un titlu de respect (vezi la Ioan 19,26). Nici Pavel, nici vreun alt scriitor NT nu-i atribuie vreun merit extraordinar sau vreo influenta asupra lui Dumnezeu.
Inaltarea catolica a Mariei nu are temei in Scriptura, ci este intemeiata cu totul pe legendele fantastice ale Evangheliilor apocrife, carora chiar si catolicii insisi le tagaduiesc un loc in canonul sacru. In primele secole crestine legendele acestea au fost contopite cu mituri pagane despre ,,regina cerului” orientala (vezi Ieremia 7,18; 44,17.18; etc.) consoarta zeilor si Magna Mater sau Marea Mama a Asiei Mici. Conceptia catolica despre Maria ca ,,Mama lui Dumnezeu” nu este mai mult decat zeitatea pagana feminina imbracata in terminologie crestina, facuta dogma la Conciliul din Efes in anul 431 d.Hr., in Efes, care intamplator era cetatea de locuit a Dianei, gr. Artemis, totusi nu zeita virgina greaca Artemis, ci o zeita mama asiatica uneori identificata cu ,,Marea Mama”. Potrivit cu traditia, Maria a petrecut ultimii ei ani la Efes, in casa apostolului Ioan.
Cuvintele salutarii ingerului au fost pervertite de Biserica catolica intr-o rugaciune adresata Mariei ca mijlocitor. Potrivit cu Enciclopedia Catolica, ea este alcatuita din cuvintele ingerului: 1) cu adaugarea (inainte de 1184) a cuvintelor de incepere a salutarii inspirate a Elisabetei adresata Mariei, aflate in v. 42; 2) si adaugarea in plus (la 1493) a unei cereri de rugaciune 3) si de o adaugare ceva mai tarzie 4) facuta in 1495 si cuprinsa in Catehismul Conciliului de la Trent, cu intreaga forma recunoscuta oficial in Breviarul Roman din 1568. In felul acesta interpretat artificial, Ave Maria zice dupa cum urmeaza:
[1] ,,Salutare, Maria, plina de har, Domnul este cu tine;
[2] Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, Isus.
[3] Sfanta Maria, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii,
[4] acum si in ceasul mortii noastre. Amin”.
Este cu tine. Cuvantul ,,este” a fost adaugat de traducatori intrucat adesea, in limba greaca, el este subinteles si nu exprimat. Poate ,,fie cu tine” este mai de preferat decat ,,este cu tine”. Aceasta era o forma obisnuita de salutare in timpurile VT (vezi Judecatori 6,12; Rut 2,4).
Binecuvantata esti intre femei. Pot fi citate importante dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestei propozitii. Ea este, totusi, atestata in v. 42 (vezi la v. 42).