1:17 Va merge inaintea lui Dumnezeu, in duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor la copii, si pe cei neascultatori la umblarea in intelepciunea celor neprihaniti, ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El.
Va merge inaintea lui. Asa cum este in mod specific profetizat de Isaia (vezi la Isaia 40,3-5) si Maleahi (vezi la Maleahi 3,1). Aceasta este sarcina atribuita bisericii ramasitei de astazi.
In v. 16,17 exista un giuvaer de adevar inspirat care se gaseste pe jumatate ascuns. In v. 16 Luca afirma ca Ioan va intoarce pe multi copii ai lui Israel la ,,Domnul” si apoi urmeaza imediat cu comentariul: ,,El [Ioan Botezatorul] va merge inaintea lui [evident Mesia, dar si ,,Domnul Dumnezeul lor” din v. 16]. In mod lamurit, desi poate criptic, Luca atrage aici atentia la divinitatea lui Mesia.
Duhul si puterea lui Ilie. Curajul neinfricat al lui Ilie in zile de apostazie si criza (vezi 1 Regi 17,1; 18,1-19.36-40) facuse din profet un simbol al reformatiunii temeinice si loialitatii depline fata de Dumnezeu. Acum era nevoie de o lucrare asemanatoare pentru a intoarce inimile oamenilor la credinta parintilor lor (vezi Ioan 8,56; 1 Petru 1,10.11). Lucrarea lui Ioan Botezatorul ca inainte mergator al lui Mesia fusese facuta un subiect de relatare profetica (vezi Isaia 40,1-11; Maleahi 3,1; 4,5.6), asa cum stiau aceia care studiau Scripturile. Chiar si carturarii recunosteau ca ,,trebuie sa vina Ilie” inainte de venirea lui Mesia (Matei 17,10; Marcu 9,11.12). Solia lui era o solie de reforma si pocainta (vezi Matei 3,1-10). Ioan ii semana lui Ilie, nu numai in lucrarea pe care urma sa o faca si in neinfricarea cu care avea sa proclame adevarul (vezi 1 Regi 21,17-24; Matei 3,7-10), dar chiar si in felul sau de vietuire si in infatisarea lui exterioara generala (vezi Matei 3,4; vezi la 2 Regi 1,8). Amandoi profetii au suferit persecutie ( vezi 1 Regi 18,10; 19,2; Matei 14,10).
Profetiile cu privire la inainte mergatorul lui Mesia au fost implinite atat de impresionant in Ioan Botezatorul incat atat poporul de rand, cat si conducatorii lor au recunoscut asemanarea lui Ioan cu Ilie (vezi Ioan 1,19-21). Chiar si dupa moartea lui Ioan preotii, carturarii si batranii nu indrazneau sa tagaduiasca faptul ca Ioan era profet (Matei 21,24-27; Marcu 11,29-33; Luca 20,3-7). Si nici Irod cel fara inima n-a indraznit sa-i ia viata lui Ioan pana cand imprejurarile aparent l-au constrans sa faca asa ceva (Matei 14,3-11; Marcu 6,17-28; DA 222). Ioan a tagaduit ca el era Ilie in persoana (Ioan 1,21), dar Isus a afirmat ca Ioan a venit ca implinire a profetiilor despre venirea lui Ilie (Matei 11,9-14; 17,10-13). Lucrul acesta a fost pe deplin inteles de ucenici (Matei 17,13).
Exact lucrarea savarsita de Ilie si de Ioan Botezatorul este necesara astazi. In zilele acestea de stricaciune morala si de orbire spirituala este nevoie de glasuri care sa proclame fara teama oamenilor de pe pamant venirea Domnului. Chemarea timpului de fata este pentru barbati si femei care-si vor randui viata asa cum au facut Ioan si Ilie de pe vremuri si care vor invita pe altii sa faca la fel. Este necesara o lucrare de reforma zeloasa, nu numai in afara de biserica, dar si inauntrul ei. Dumnezeu invita pe toti aceia care vor sa-L iubeasca si sa-I serveasca sa mearga in ,,duhul si puterea lui Ilie” (3 T 61,62).
Inimile parintilor. Contextul de aici si din Maleahi 4,5.6. sugereaza ca este folosita o vorbire figurata. Solia lui Gabriel a fost data in forma literara a poeziei ebraice in care ritmul ideilor este folosit in loc de metru (vezi vol. III, p. 17-28). Copiii lui Israel trebuiau sa fie intorsi la ,,Domnul Dumnezeul lor”, Parintele lor ceresc (Luca 1,16), cei ,,neascultatori” la ,,intelepciunea celor neprihaniti [,,drepti]” (v. 17). Lucrarea lui Ioan era de a intoarce inimile copiilor neascultatori ai lui Israel din generatia lui la intelepciunea dreptului lor Parinte din cer prin intoarcerea atentiei la experientele ,,parintilor” lor (vezi 1 Corinteni 10,11). Aceasta era exact lucrarea pe care o savarsise Ilie (vezi 1 Regi 18,36.37). Ca descendenti spirituali ai parintelui nostru Avraam (Galateni 3,29) noi ar trebui, ca si el, sa ne intoarcem in credinta inimile la Dumnezeu (Evrei 11,8-13.39.40) si sa ne aducem pururi aminte de calea pe care El a condus pe ,,parinti” in veacurile trecute (vezi LS 196).
Declaratia lui Maleahi, citata aici de Luca, a fost de asemenea explicata literal, ca aplicanduse la raspunderea parinteasca de a creste pe copii ,,in mustrarea si invatatura Domnului” (Efeseni 6,4). Unul din primele rezultate ale adevaratei convertiri este intarirea legaturilor familiei. Adevarata reforma totdeauna face asa ceva. Caminul este cu siguranta cuprins in lucrarea de reforma descrisa aici ca fiind un aspect important de facut ,,ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El.” Vezi la v. 15.
Intelepciunea. Gr. phronesis, ,,o hotarare [de a face asa si asa]”, ,,intelegere”, ,,intentie”. ,,Intelepciunea” de care vorbeste ingerul este de natura sa conduca pe om sa se intoarca de la neascultare la ascultare, de la nedreptate la dreptate. Transformarea aceasta are loc nu atat de mult ca rezultat al cunostintelor intelectuale, ci printr-o schimbare a conceptiilor (vezi Romani 12,2) care insoteste o schimbare a inimii (vezi Ezechiel 11,19; 18,31; 36,26). Numai cand un om Il iubeste pe Dumnezeu el vrea sa asculte de Dumnezeu (Ioan 14,15; 15,10). Numai cand afectiunile sunt fixate la ,,cele de sus” (Coloseni 3,2) adevarata ,,intelepciune” stapaneste inima si viata.
Un norod bine pregatit. Oamenii din zilele lui Noe n-au fost pregatiti pentru potop (cap. 17,27) si nici oamenii din Sodoma pentru prapadul care a venit peste cetatea aceea. Copiii lui Israel care au parasit Egiptul nu erau pregatiti sa intre in tara fagaduita (Evrei 3,19). Oamenii din zilele lui Hristos nu erau pregatiti sa-L intampine si de aceea ,,nu L-au primit” (vezi Ioan 1,11). Totusi, in mare masura datorita lucrarii lui Ioan Botezatorul, unii erau gata sa-L primeasca. La fel, noi suntem sfatuiti sa fim ,,gata” (Matei 24,44), deoarece aceia care sunt ,,gata” vor merge cu Hristos la nunta (Matei 25,10). Tocmai crestinul care pastreaza nadejdea revenirii Domnului arzand cu putere in inima sa va fi ,,bine pregatit pentru” Domnul cand vine (vezi Evrei 9,28; 2 Petru 3,11.12; 1 Ioan 3,3).