18:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
18:2 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
18:3 Sa nu faceti ce se face in tara Egiptului unde ati locuit, si sa nu faceti ce se face in tara Canaanului unde va duc Eu: sa nu va luati dupa obiceiurile lor.
Ce se face. Iesind din tara Egiptului, Israel trebuia sa lase in urma caile Egiptului. Ei se aflau pe calea spre Canaan, si acolo nedreptatea exista la fel. Ei trebuiau sa evite raul, oricare ar fi izvorul lui.
18:4 Sa impliniti poruncile Mele, si sa tineti legile Mele: sa le urmati. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Sa impliniti poruncile Mele. Aceasta era singura lor scapare. In mijlocul pacatului si al degradarii, in mijlocul unei natiuni necinstite si perverse, Dumnezeu doreste ca poporul Lui sa lumineze ca lumina a lumii (Filipeni 2,15).
Unii s-au mirat de ce a ingaduit Dumnezeu ca poporul Sau sa locuiasca in mijlocul unor conditii asemenea celor existente in Egipt si Canaan. Cu toate ca traisera in Egipt ei nu trebuiau sa se amestece cu egiptenii (vezi Ioan 17,15). Acest lucru este evident din faptul ca Dumnezeu a prevazut un loc separat pentru ei, tara Gosen. Daca si-ar fi pastrat locul, daca ar fi ascultat de sfatul lui Dumnezeu, ei ar fi ramas despartiti de relele care ii inconjurau. In loc sa faca asa, ei s-au amestecat cu egiptenii, au invatat caile lor si au ajuns corupti. Cei 40 de ani ai lor de peregrinaj au fost ani de educare, in timpul carora Dumnezeu a planuit ca ei sa uite caile Egiptului si sa invete caile Lui. Cand a venit timpul sa intre in tara Canaan, generatia care plecase din Egipt disparuse cu totul. In acest interval de timp, Dumnezeu le-a dat Legea Sa la Sinai. El le-a dat porunci pe care ,,omul care le va pazi, va trai prin ele”. El le-a aratat puterea Lui si priceperea Lui de a se ingriji de ei in toate imprejurarile. Toate acestea aveau drept scop sa intareasca credinta lor. Daca ei si-ar fi pus increderea in Dumnezeu, toate ar fi fost bune.
Dumnezeu a condus pe Israel in tara Canaanului, cunoscand ispitele care ii asteptau acolo. El ar fi putut face si altfel, dar in intelepciunea Lui a considerat El ca asa este cel mai bine. Cu toate acestea, ei nu trebuiau sa se amestece cu canaanitii, nici sa invete caile lor. Procesul ocuparii tarii Canaanului trebuia sa fie un proces gradat (Exod 23,29.30). In timpul procesului, ei urmau sa mai aiba ocazii pentru dezvoltarea caracterului, iar credinciosia lor fata de Dumnezeu trebuia sa fie pusa la proba. Daca Dumnezeu ar fi indepartat toate ispitirile imediat, n-ar mai fi putut avea loc nici o dezvoltare a caracterului.
Israel trebuia sa se ocupe numai atata teritoriu cat sa corespunda nevoilor imediate. Planul era ideal. El avea sa ocroteasca pe Israel si sa-i dea teritoriul necesar si, in acelasi timp, i-ar fi pazit de asocierea directa cu paganii si ar fi lasat un camp misionar tocmai la usa lor. Dar Israel n-a conlucrat cu Dumnezeu. Ei ,,n-au intrat” (Evrei 4,6).
18:5 Sa paziti legile si poruncile Mele: omul care le va implini, va trai prin ele. Eu sunt Domnul!
Verset ce nu a fost comentat.
18:6 Nici unul din voi sa nu se apropie de ruda lui de sange, ca sa-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul.
Sa nu se apropie. Unul din principalele pacate ale antichitatii era imoralitatea, iar tara Canaanului nu era scutita. Casatoria era prea putin pretuita si femeile erau tratate ca niste animale. Acest capitol prezinta un tablou adevarat al situatiei care era printre pagani (v.24-27), iar Dumnezeu avertizeaza pe Israel impotriva tuturor acestor obiceiuri. Faptul ca Dumnezeu a gasit necesar sa dea o astfel de avertizare, cu toate amanuntele ei, scoate in evidenta pericolul de care trebuiau sa se fereasca.
La inceput, Dumnezeu a creat pe om si pe femeie, stabilind conditii ideale pentru fericirea si confortul omului. Planul lui Dumnezeu ar fi pastrat caminul, natiunea si castitatea ambelor sexe. Casatoria nu este necinstita, ea nu este pacatoasa, ceva care sa fie evitat, cum ar vrea unii sa ne faca sa credem. Ea a fost intocmita chiar de Dumnezeu si este onorabila (Evrei 13,4). Ea este o intocmire divina tot atat cat este si Sabatul si, asemenea Sabatului, trebuie sa fie pastrata in mare cinste. Dupa cum Sabatul cere respect si sfintenie, tot asa cere si casatoria. Amandoua pot fi profanate, sau amandoua pot fi o binecuvantare. Tema acestui capitol este respectul fata de trup si functiunile sale, si respectul fata de trupul altora.
18:7 Sa nu descoperi goliciunea tatalui tau, nici goliciunea mamei tale. Ti-este mama: sa nu-i descoperi goliciunea.
Verset ce nu a fost comentat.
18:8 Sa nu descoperi goliciunea nevestei tatalui tau. Este goliciunea tatalui tau.
Verset ce nu a fost comentat.
18:9 Sa nu descoperi goliciunea surorii tale, fata tatalui tau, sau fata mamei tale, nascuta in casa sau afara din casa.
Verset ce nu a fost comentat.
18:10 Sa nu descoperi goliciunea fetei fiului tau sau a fetei tale. Caci este goliciunea ta.
Verset ce nu a fost comentat.
18:11 Sa nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatalui tau, nascuta din tatal tau. Ti-este sora.
Verset ce nu a fost comentat.
18:12 Sa nu descoperi goliciunea surorii tatalui tau. Este ruda de aproape cu tatal tau.
Verset ce nu a fost comentat.
18:13 Sa nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este ruda de aproape cu mama ta.
Verset ce nu a fost comentat.
18:14 Sa nu descoperi goliciunea fratelui tatalui tau. Sa nu te apropii de nevasta lui. Ti-este matusa.
Verset ce nu a fost comentat.
18:15 Sa nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tau: sa nu-i descoperi goliciunea.
Verset ce nu a fost comentat.
18:16 Sa nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tau. Este goliciunea fratelui tau.
Verset ce nu a fost comentat.
18:17 Sa nu descoperi goliciunea unei femei si a fetei ei. Sa nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca sa le descoperi goliciunea. Iti sunt rude de aproape: este o nelegiuire.
Verset ce nu a fost comentat.
18:18 Sa nu iei pe sora nevestei tale, ca sa-i faci in necaz, descoperindu-i goliciunea alaturi de nevasta ta, cat timp ea este inca in viata.
Verset ce nu a fost comentat.
18:19 Sa nu te apropii de o femeie in timpul necuratiei ei, cand este la soroc, ca sa-i descoperi goliciunea.
Verset ce nu a fost comentat.
18:20 Sa nu te impreuni cu nevasta semenului tau, ca sa te pangaresti cu ea.
Verset ce nu a fost comentat.
18:21 Sa nu dai pe nici unul din copiii tai ca sa fie adus jertfa lui Moloh, si sa nu pangaresti Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul.
Lui Moloh. Ritualul obscur paganesc descris prin expresia ,,adus jertfa lui Moloh” este amintit aici pentru prima oara. Alte declaratii care se ocupa cu aceeasi practica se afla in Levitic 20,2-5; 2 Regi 23,10 si Ieremia 32,35. ,,Milcom” din versetele 5 si 33 din acelasi capitol si din 2 Regi 23,13.
Dar cine este Moloh? Generatii de teologi au fost incurcati de acest cuvant. Unii considera ca Moloh (molek) este zeul Mekal canaanit, despre care marturisesc inscriptiile, si ca ultimele doua consoane au ajuns sa se schimbe intre ele. Totusi, multi comentatori dau urmatoarea interpretare: Cuvantul ,,Molah” (molek) are in ebraica aceleasi consoane ca si cuvantul ,,rege” (melek). In ebraica veche se scriau numai consoanele, in acest caz mlk. Introducerea de vocale diferite a dat nastere la un cuvant diferit. De aceea, dupa parerea acestor comentatori, care reflecta vechea traditie iudaica, ,,Moloh” nu era numele unei zeitati, ci indica spre oricare zeu, care putea fi numit ,,rege”, in acelasi sens in care Dumnezeu era numit ,,rege” de catre evrei (vezi Psalmi 5,2; 10,16; etc.). Ei au acceptat si traditia iudaica ca vechii evrei au rezervat titlul de melek, ,,rege”, pentru Dumnezeul cel adevarat si au pronuntat grupa consonantica de litere, mlk, cand era aplicata la zeii canaaniti, cu vocalele, ,,o” si ,,e”, asa cum se afla in cuvantul boscheth ”rusine”, creand astfel cuvantul molek. Titlul acesta pentru un zeu pagan voia sa insemne ,,rege-rusine”, in contrast cu melek, adevaratul Rege al cerului si al pamantului. Aceasta explicatie a cuvantului ,,Moloh” a fost puternic sustinuta in cercurile teologice.
In 1935, O. Eissfeldt a publicat descoperirile sale cu privire la anumite inscriptii punice ale Cartaginei din Africa de Nord din perioada de la 400-150 i.Hr. in care termenii ,,molk de oaie” si ,,molk de barbat” sunt folosite spre a descrie animale sau oameni pentru jertfa (Molk als Opferbegriff im Punischen und Hebraischen und das Ende des Gottes Moloch). Deoarece limba punica este strans inrudita cu ebraica, Eissfeldt a explicat cuvantul ebraic molek ca insemnand ,,juruinta” sau ,,fagaduinta”. Astfel ca textele biblice traduse obisnuit prin ,,sa treaca prin foc in cinstea lui Moloh”, ar trebui redate ,,ca o juruinta”, adica implinirea unei fagaduinte fata de un zeu pagan.
Multi comentatori au inchinat sa accepte explicatia lui Eissfeldt. Totusi recentele sapaturi de la Mari, din Mesopotamia au furnizat texte in care G. Dossin a gasit un zeu numit Muluc, caruia i se aducea inchinare in regiunea Eufratului Mijlociu in secolul al XVIII-lea d.Hr. (Revue d’Asszriologie, vol. 35 [1938] p. 178, n 1). Zeii Sevarfaim, Adramelec (atestat in inscriptiile din Mesopotamia ca Adad-milki) si Anamelec, carora li se jertfeau copii in foc (2 Regi 17,31) se pare ca aveau o oarecare legatura cu zeul Muluc, dupa cum arata ultima parte a numelui lor.
In lumina acestei ultime dovezi, se pare ca Moloh a fost un zeu pagan deosebit, unul caruia i se jertfeau copii arsi prin foc, astfel ca traducerea veche ,,sa treaca prin foc in cinstea lui Moloh” poate fi considerata ca este corecta. Totusi numele acestui zeu a fost aplicat mai tarziu ca termen tehnic pentru jertfe de animale si oameni, asa cum rezulta din inscriptiile punice din Cartagina.
18:22 Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o uraciune.
Verset ce nu a fost comentat.
18:23 Sa nu te culci cu o vita, ca sa te pangaresti cu ea. Femeia sa nu se apropie de o vita, ca sa curveasca cu ea. Este o mare miselie.
Verset ce nu a fost comentat.
18:24 Sa nu va spurcati cu nici unul din aceste lucruri, caci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastra.
Sa nu va spurcati. Neamurile din jurul lui Israel erau vinovate de toate pacatele enumerate aici, si din cauza aceasta ele trebuiau sa fie dezmostenite. De aceea, Israel trebuia sa evite o vinovatie asemanatoare, sau sa fie izgonit. Solia data aici este o dovada despre pericolul iminent care ii confrunta.
18:25 Tara a fost spurcata prin ele; Eu ii voi pedepsi faradelegea, si pamantul va varsa din gura lui pe locuitorii lui.
Verset ce nu a fost comentat.
18:26 Paziti dar legile si poruncile Mele, si nu faceti nici una din aceste spurcaciuni, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
18:27 Caci toate aceste spurcaciuni le-au facut oamenii din tara aceasta, care au fost inaintea voastra in ea; si astfel tara a fost pangarita.
Verset ce nu a fost comentat.
18:28 Luati seama ca nu cumva sa va verse si pe voi tara din gura ei, daca o spurcati, cum a varsat pe neamurile care erau in ea inaintea voastra.
Sa nu va verse. De la qo’ ,,a voma” (vezi Levitic 18,25; Iona 2,10). Israel detinea titlul de proprietate asupra Tarii Fagaduintei numai pe temeiul legamantului. Cand au calcat legamantul, ei au pierdut dreptul de a ramane in Canaan. Ei aveau sa fie ,,smulsi din tara” si risipiti (Deutronom 28,63.64). Sub simbolul unei ,,vite de vie”, Isaia prezinta pe Israel ,,sadit” intr-o ,,campie foarte manoasa”. Dar via ,,a facut struguri salbatici”, Dumnezeu a hotarat sa lase pustie intreaga tara (Isaia 5,1-7).
18:29 Caci toti cei ce vor face vreuna din aceste spurcaciuni, vor fi nimiciti din mijlocul poporului lor.
Verset ce nu a fost comentat.
18:30 Paziti poruncile Mele, si nu faceti nici unul din obiceiurile urate care se faceau inaintea voastra, ca sa nu va spurcati cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Eu sunt Domnul. Capitolul sfarseste asa cum a inceput, cu aceasta afirmatie destinata sa le aduca aminte de sfintenia lui Dumnezeu si al nivelului inalt pe care il prezinta inaintea lor. Comentariile lui Ellen G. White
5 PP 372
26,27 1T 280