16:32 Ispasirea sa fie facuta de preotul care a primit ungerea si care a fost inchinat in slujba Domnului, ca sa urmeze tatalui sau in slujba preotiei; sa se imbrace cu vesmintele de in, cu vesmintele sfintite.
Care a fost inchinat. Preotia si slujba trebuiau sa continue dupa moartea lui Aaron. Atunci trebuia sa fie uns un alt preot si consacrat pentru slujba preoteasca, ca sa-si puna vesmintele de in si sa conduca slujba.
Leviticul 16 este unul dintre marile capitole ale Bibliei. In el, Planul Mantuirii este descoperit minunat si impresionant, iar unele dintre lucrurile adanci ale lui Dumnezeu sunt descoperite in cele 34 de versete. Adancimea intelesului descoperit in ceremoniile descrise proclama un autor divin. Mintea este exercitata la maximum in incercarea de a intelege invataturile lui.
Note suplimentare pentru capitolul 16
Pentru a putea intelege serviciile Zilei de Ispasire sunt necesare unele cunostinte despre cladirea in care avea loc ritualul de la Sanctuar, precum si oarecare cunostinte despre lucrurile din jurul lui. Pentru o descriere generala, vezi comentariul pentru Exod 26,1, iar pentru o descriere amanuntita, comentariile pentru Exod 25 la 40.
Cortul Intalnirii care a fost construit la inceput de Moise era un cort cu peretii laterali de lemn (vezi Exod 26,15-26). Acoperisul consta din patru straturi de material, cel interior fiind din fire fine de in, celelalte din diferite feluri de piei (vezi Exod 26,1-14). Cortul insusi era aproximativ de 13,34 m lungime si aproximativ de 4,45 m latime, cu o ingradire exterioara numita curte, aproximativ de 52,4 m lungime si aproximativ de 26,2 m latime (vezi comentariul pentru Exod 27,9-18).
Cladirea era impartita in doua despartituri, prima si cea mai mare numita Sfanta, si a doua Sfanta Sfintelor. Cele doua despartituri erau separate de o perdea bogata. Deoarece cladirea nu avea ferestre, lumina era obtinuta artificial prin sfesnicul cu sapte brate din prima despartitura, care dadea lumina suficienta pentru ca preotii spre sa-si poata indeplini acolo slujba.
In prima despartitura erau trei obiecte de mobila: masa pentru punerea inainte a painilor, sfesnicul si altarul tamaierii. Intrand in cladire prin partea din fata, care era spre rasarit, in spatele incaperii se putea vedea altarul tamaierii. La dreapta era masa pentru punerea inainte a painii, iar la stanga sfesnicul. Pe masa erau turtele de paine si recipientele pentru jertfele de bautura. Mai erau si farfurii, linguri si cesti folosite la slujba. Sfesnicul era din aur curat, cupele sau lampile lui erau facute asemenea migdalele.
Obiectul cel mai important din aceasta incapere era altarul tamaierii. Acesta era inalt aproximativ de 88,9 cm si in partea de sus patrat cu latura de aproximativ 44,45 cm. El era acoperit cu aur, iar la partea de sus avea o coroana de aur de jur imprejur. Pe acest altar preotul punea vasul cu carbuni aprinsi luati de pe altarul arderilor de tot si ardea tamaia. Cand punea tamaia pe carbuni, fumul se inalta si, deoarece perdeaua nu ajungea pana la varful cladirii, tamaia nu umplea numai prima despartitura, ci patrundea si in a doua. In felul acesta, desi altarul era in Sfanta, el slujea si pentru Sfanta Sfintelor.
In a doua despartitura era numai chivotul, o lada lunga de aproximativ 99,5 cm si lata si inalta de aproximativ 66 cm. Capacul chivotului era numit tronul harului, pe care se facea ispasirea in Ziua de Ispasire. De jur imprejurul tronului harului era o coroana de aur asemanatoare cu aceea de pe altarul tamaierii. Inauntrul chivotului era Legea scrisa pe doua table de piatra cu insusi degetul lui Dumnezeu.
Deasupra tronului harului erau doi heruvimi din aur. Aici Dumnezeu vorbea cu poporul Sau (Exod 25,22).
In curte, afara din cort, era ligheanul, un bazin mare din bronz, avand apa pentru scaldat. In acest lighean preotii trebuiau sa-si spele mainile si picioarele inainte de a intra in Sanctuar sau de a incepe slujba (Exod 30,17-21; 38,8).
In curte, la rasarit de lighean, mai era altarul arderilor de tot, care slujea celui mai important scop pentru toate jertfele. Altarul avea o inaltime de aproximativ 1,33 m care avea nevoie de o bordura de jur imprejur, pe care preotul putea sa stea cand slujea la altar. Aceasta mai facea ca poporul sa-l vada cand slujea la altar. Partea de sus a altarului era un patrat cu latura de 2,22 m. Era facut din lemn acoperit cu arama. Mai tarziu, altarul acesta a fost mult marit spre a corespunde marelui numar de inchinatori. Pe acest altar erau arse jertfele. De aici si numele lui de altarul pentru arderile de tot. Tot aici era arsa si grasimea jertfelor, precum si anumite parti ale altor jertfe. La cele patru colturi ale altarului erau niste iesituri asemenea unor coarne cunoscute sub numele de ,,coarnele altarului”. La anumite jertfe, preotii atingeau coarnele altarului cu sange. La altele, sangele era stropit de jur imprejurul altarului. Restul de sange care nu era folosit la slujba era varsat pe pamant la piciorul altarului.Comentariile lui Ellen G. White
2 MH 437
7,8 PP 355
8, 10 GC 419
13,14 4T 124
14 GC 419
15 PP 355
16 GC 419; PP 355
17 GC 428; MH 437
19 GC 419; PP 355
21 GC 658; PP 356
21,22 EW 178; GC 419; PP 355
22 GC 485
29-34 GC 400