7:14 De aceea Domnul insusi va va da un semn: Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Domnul Insusi va va da. Ahaz urma sa aiba un semn de la Domnul chiar fara voia lui, dar semnul urma sa fie dupa alegerea Domnului. Pentru incurajarea acelora care aveau sa ramana credinciosi in anii de criza care stateau inainte, Dumnezeu a considerat ca este potrivit sa le dea o asigurare ca va fi cu ei. Natiunea avea deja un asemenea semn in Sear-Iasub, fiul cel dintai al lui Isaia (vezi comentariul la v. 3; compara cu cap. 8,18), al carui nume insemna ,,[o] ramasita [se va] intoarce”, si a carui prezenta era o amintire constanta ca in apropiata invazie asiriana o ramasita va fi salvata.
Va. In ebraica, ,,va” este la plural. Reiese din v. 13 ca ,,va” de aici se refera la ,,casa lui David”, adica la casa regala a lui Iuda, al carui reprezentant viu era Ahaz. Reiese de asemenea din versetele 1 si 2 ca expresia ,,casa lui David” il vizeaza pe Ahaz insusi. Ca urmare, unii au luat pluralul ,,voi” din v. 14 ca o forma de adresare comparabila cu ,,noi” folosit in articolele redactionale si au tras concluzia ca ,,semnul” i-a fost dat, prin urmare, lui Ahaz personal, ca reprezentant in viata al ,,casei lui David” si in pozitia lui de rege si conducator al lui Iuda. Altii au sugerat ca pluralul ,,voi” se refera la Ahaz si urmasii sai pe tronul lui David.
Semn. Ebr. ’oth, un ,,semn”, ,,simbol”, ,,urma”, ,,memento”. In VT un ’oth poate sa fie si poate sa nu fie o minune. In esenta, asa cum a fost curcubeul legamantului (Geneza 9,12), Sabatul (Exod 31,13; Ezechiel 20,12.20), sangele mielului pascal pe usiorii usii (Exod 12,13) si cadelnitele lui Core, Datan si Abiram (Numeri 16,38), ’oth era un memento vizibil al unui adevar spiritual important. ,,Semnele” din Egipt (Exod 4,8; 7,3; Deuteronom 4,34; etc.) si cele date lui Ghedeon (Judecatori 6,17) si Ezechia (2Regi 20,8.9; Isaia 38,7.8) au fost semne miraculoase menite sa provoace cooperarea si sa inspire credinta. Fara exceptie, un ,,semn” consta dintr-un obiect sau o intamplare al carui scop era de a confirma, sau de a aminti adevarul spiritual sau mesajul profetic legat de el de catre Inspiratie. Elementul miraculos poate sa fie sau sa nu fie prezent. Face parte din insasi esenta unui ,,semn” ca el sa fie vizibil in mod literal pentru persoana sau persoanele carora le este dat, asa incat la randul lui ochiul credintei sa poata percepe vointa lui Dumnezeu si sa se prinda cu tarie de fagaduintele Lui. Ori de cate ori cineva cerea un ,,semn”, asa cum Dumnezeu Il invita pe Ahaz sa faca (Isaia 7,11), sau cand Dumnezeu Insusi alegea ,,semnul”, acesta era, fara exceptie, vizibil in mod literal pentru aceia carora le era adresat.
In legatura cu aceasta este important sa observam declaratia lui Isaia: ,,Eu si copiii, pe care mi i-a dat Domnul, suntem niste semne si niste minuni in Israel, din partea Domnului ostirilor” (cap. 8,18), o declaratie a carei semnificatie este lamurita de faptul ca apare in aceeasi secventa profetica ca si ,,semnul” fagaduit in cap. 7,14. Cele trei nume, Isaia, Sear-Iasub, Maher-Salal-Has-Baz – care inseamna respectiv: ,,Domnul va mantui”, ,,O ramasita se va intoarce” si ,,Grabeste de pradeaza, arunca-te asupra prazii” – toate vorbesc cu elocventa despre evenimente legate de iminentele si repetatele invazii asiriene in Iuda. Isaia si fiii lui erau ,,semne” randuite de Dumnezeu sa castige, daca era cu putinta, conlucrarea lui Ahaz si a lui Iuda in cursul anilor de criza care au insotit prabusirea si captivitatea regatului nordic, Israel.
Fecioara. Ebr. ’almah. Cuvantul acesta, la singular si la plural, apare numai de noua ori in VT (Geneza 24,43; Exod 2,8; 1Cronici 15,20; Psalmi 46, in introducere; 68,25; Proverbe 30,19; Cantarea Cantarilor 1,3; 6,8; Isaia 7,14), niciodata intr-un context care sa dezvaluie sensul sau precis. Aceasta incertitudine a dat nastere la diferente de pareri in ce priveste faptul daca ’almah trebuie sa fie tradus ,,fecioara” sau ,,femeie tanara”. Au fost facute incercari elaborate de a se dovedi ca el inseamna exclusiv una sau alta, insa dovezile prezentate pana acum in ambele directii nu au fost suficiente pentru a-i convinge pe toti invatatii ebraisti. Lexicografii ebraici sunt de acord ca ’almah deriva de la radacina ’alam, ,,a fi matur [din punct de vedere sexual]” si ca cuvantul ’almah denota o ,,femeie tanara”, implicand capacitatea de a naste copii. Atat ’almah cat si ’elem, forma masculina a cuvantului, denota clar maturitatea fizica, dar nu avem o dovada absoluta ca ele implica virginitatea sau, dimpotriva, pozitia de casatorit. Putem observa, totusi, ca in Cantarea Cantarilor 6,8.9 ,,virginele”, ’alamoth (pluralul de la ’almah) sunt puse laolalta cu ,,reginele” si ,,tiitoarele” in contrast cu o tanara ,,neprihanita”. Potrivit limbii ebraice ’almah din Isaia 7,14 poate sa fi nascut deja (vezi mai jos ,,va ramane insarcinata”), iar daca ea inca era o virgina cand Isaia a vorbit, am fi atunci confruntati cu inca o nastere miraculoasa similara cu cea a lui Isus, lucru care ar crea o profunda problema teologica. Pentru mai multe informatii, vezi Problems in Bible Translation,
p. 152-157.
Termenul ebraic specific pentru virginitate aste bethulah, care inseamna strict ,,virgina” si nimic altceva in cele 50 de ocazii cand apare in Vechiul Testament. In uzanta biblica, o bethulah era, prin definitie, o femeie la varsta de casatorie, fie tanara sau batrana, desi probabil tanara, care nu se impreunase cu vreun barbat. Nici macar o singura data cuvantul ’almah nu este folosit cu referire la virginitate, asa cum este folosit bethulah si formele lui. Bethulah nu are echivalent masculin inrudit, dar este adesea cuplat cu bachur, ,,tanar ales” sau ,,tanar deosebit”. Bachur si bethulah zugravesc idealurile ebraice cele mai inalte de barbat tanar si de femeie tanara, dupa cum ’elem si ’almah denota maturitatea fizica. Fara nici o exceptie, acolo unde se face referire la integritate morala si virginitate, sunt folosite bachur si bethulah; ’elem si bethulah nu sunt niciodata folosite astfel.
Isaia vorbeste despre Dumnezeu ca bucurandu-Se de poporul Sau asa ,,cum se uneste un tanar [bachur] cu o fecioara [bethulah]” (Isaia 62,5). Este extrem de semnificativ ca Sionul, ca un tip al poporului lui Dumnezeu, o ,,fecioara curata”, parthenos (2Corinteni 11,2) este pomenit in 2Regi 19,21; Isaia 37,22; 62,5; Ieremia 14,17; 31,4; Plangerile 1,15; etc., ca o bethulah – insa niciodata ca o ’almah. De fapt, poporul lui Dumnezeu nu este numit nicaieri in limbaj figurat ’almah; El nu va fi multumit cu nimic mai putin decat cu o biserica descrisa ca o bethulah. Dumnezeu nu este atat de preocupat de varsta, cat de caracter. Isaia foloseste pe bethulah in total de cinci ori (capitolele 23,4.12; 37,22; 47,1; 62,5), si daca ar fi intentionat ca ,,tanara femeie” din cap. 7,14 sa fie considerata ,,virgina” in sensul strict al cuvantului, era de asteptat ca el sa-l foloseasca si aici tot pe bethulah. Totusi, citand Isaia 7,14, Matei foloseste cuvantul parthenos, care inseamna strict ,,fecioara”. In ce priveste motivele lui pentru a proceda astfel, vezi comentariul la Matei 1,23.
Contextul lui Isaia 7,14, impreuna cu lucrurile anterior relatate cu privire la cuvintele traduse ,,semn” si ,,fecioara”, da certitudinea ca prezicerea facuta aici a avut o aplicatie imediata in cadrul imprejurarilor istorice prezentate in capitol. Referirea lui Matei la prezicere face la fel de sigur faptul ca prezicerea aceasta arata si in viitor catre Mesia. Multe profetii din Vechiul Testament au o dubla aplicatie ca si aceasta, intai la viitorul mai apropiat si apoi la viitorul mai indepartat (vezi comentariul la Deuteronom 18,15).
In naratiunea lui Isaia 7 nu se mai spune nimic cu privire la identitatea ,,tinerei femei” la care se refera Isaia aici. Totusi, in ebraica ea este numita ,,tanara femeie”, indicand o anumita tanara. Daca ea era de fata cu acea ocazie sau daca Ahaz sau Isaia ii cunosteau identitatea la momentul respectiv este, totusi, incert (vezi Gramatica ebraica a lui Gesenius, § 126; comp. Amos 5,19, unde in loc de ,,un leu” in ebraica se spune ,,leul”, adica acel leu care alerga dupa omul care fugea). Pe baza tacerii cap. 7 cu privire la identitatea, ,,tinerei femei” amintite in v. 14, unii sugereaza ca prezicerea si-a gasit implinirea intr-o persoana necunoscuta noua, insa bine cunoscuta atat de Ahaz, cat si de Isaia. Pe temeiul credintei ca ,,semnul” cerut trebuie sa fie miraculos in natura si ca cuvantul ’almah inseamna strict ,,fecioara” si nu doar ,,tanara femeie”, unii au sugerat ca implinirea literala a prezicerii in zilele lui Isaia necesita ca mama fiului fagaduit sa fie, ca si Maria, o fecioara in sensul strict al cuvantului. Practic, ar fi cu totul posibil ca Dumnezeu sa faca acest lucru daca ar vrea. Dar, un atare copil ar fi reprezentat, ca si Hristos, o unire a naturii divine cu cea umana, si in felul acesta l-ar lipsi pe Hristos de pozitia Lui unica de Fiul divin-uman al lui Dumnezeu.
Tinand cont de faptul ca Ahaz era un barbat tanar, de 21 de ani la data aceasta (2Regi 16,1.2; vezi Vol. II, p. 77), altii au sugerat ca aceasta ,,tanara femeie” se poate sa fi fost propria lui sotie, sau vreo alta tanara femeie din anturajul regal, prezenta la acea ocazie. Altii mai sugereaza ca Isaia se refera la propria lui sotie, ,,proorocita” din cap. 8,3, care poate ca l-a insotit in misiunea lui de a-l intalni pe regele Ahaz (vezi comentariul la cap. 8,3). Faptul ca lucrarea profetica a lui Isaia a continuat vreme de o jumatate de secol sau mai bine dupa aceasta intamplare, petrecuta pe la inceputul lucrarii lui (PK 382; vezi capitolele 1,1; 6,1), da certitudinea ca el insusi era pe atunci un barbat tanar si ca sotia lui putea fi numita pe drept cuvant la momentul acela ,,tanara femeie”.
Va ramane insarcinata. Verbul ebraic este la timpul perfect, ceea ce de obicei denota o actiune terminata, si normal ar trebui sa fie tradus ,,a ramas insarcinata”. Totusi, profetii au folosit adesea timpul perfect pentru a denota o actiune viitoare. Ei erau atat de increzatori cu privire la implinirea prezicerilor lor, incat vorbeau despre lucruri viitoare ca fiind deja implinite (vezi Vol. I, p. 27). Pe temeiul acesta ,,va ramanea insarcinata” ar fi o traducere mai exacta. Este imposibil sa determinam care traducere reflecta mai exact intentia Inspiratiei, dar multi considera ca cea mai naturala interpretare a expresiei ebraice arata ca conceptia copilului semn avusese deja loc la data cand Isaia vorbea. Succesiunea timpurilor in v. 14 pare sa ceara aceasta. Aceia care considera ca ,,tanara femeie” este sotia lui Ahaz sau o alta tanara femeie din familia regala, sugereaza ca prezicerea aceasta constituia un ,,semn” pentru Ahaz prin faptul ca Isaia, probabil, nu avea de unde sa stie ca conceptia avusese loc si ca nici unul dintre ei nu putea, la data aceea, sa cunoasca sexul copilului nenascut. Insa este important sa tinem minte ca nu este catusi de putin necesar ca ,,semnul” sa fie miraculos in caracter (vezi comentariul de mai sus de la v. 14 la ,,Semn”).
Ii va pune numele. Textul ebraic general acceptat spune literal ,,ea ii va pune numele”, cu toate ca intr-o serie de manuscrise gasim ,,tu ii vei pune numele”. Potrivit cu varianta din urma, copilul inca nenascut urma sa fie un membru al familiei regale, iar mama lui fie sotia lui Ahaz, fie o alta tanara a carei odrasla era prerogativa lui Ahaz sa o numeasca. Totusi, varianta ,,ea ii va pune numele” este mai probabil corecta.
Emanuel. Ebr. ’Immanu ’El, literal: ,,Dumnezeu cu noi” si insemnand ,,Dumnezeu [este] cu noi”, adica asa cum lamureste contextul, ca sa ne elibereze de vrajmasii nostri. Pentru semnificatia mesianica a numelui, vezi comentariul la Matei 1,23. Ca si numele Isaia, care inseamna ,,Domnul va mantui [pe Iuda]”, Sear-Iasub (v. 3), ,,[o] ramasita [se va] intoarce”, adica Iuda nu va cadea o data cu regatul nordic, si ,,Maher-Salal-Has-Baz”, ,,Grabeste de pradeaza, arunca-te asupra prazii”, numele Emanuel era un nume simbol, randuit de Dumnezeu sa marturiseasca despre scopul Sau pentru Iuda la data aceea si despre natura evenimentelor care urmau sa aiba loc in curand. Vezi mai departe la cap. 8,1-3.8.10. Semnul Emanuel urma sa marturiseasca despre prezenta lui Dumnezeu cu poporul Sau, pentru a calauzi, a ocroti si a binecuvanta. In timp ce alte natiuni au fost infrante, Iuda urma sa fie sustinuta; in timp ce Israel avea sa piara, Iuda avea sa traiasca. Cand Sanherib a venit contra tarii lui Iuda pentru a o distruge, Ezechia, fiul lui Ahaz, a gasit fara indoiala in cuvintele lui Isaia cu privire la Emanuel un izvor de incredere si de tarie. In solia lui de incurajare catre locuitorii Ierusalimului, Ezechia ii asigura: ,,Cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta si va lupta pentru noi” (2Cronici 32,7.8).