3:11 Am jurat dar in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea!
Mania. Gr. orge (vezi Romani 1,18; 2,8). In ce priveste ,,mania” sau ,,furia” lui Dumnezeu, vezi 2 Regi 13,3.
Nu vor intra. Dumnezeu ii fagaduise lui Avraam ca urmasii lui se vor intoarce in Canaan ,,in al patrulea neam” (Geneza 15,16). Unicul Lui scop urmarit prin scoaterea poporului evreu din Egipt a fost de a-i conduce in tara pe care le-o fagaduise. Dar pentru ca au refuzat cu incapatanare sa invete lectiile necesare inainte ca sa poata intra in Canaan, Dumnezeu n-a avut alta alternativa decat sa-i lase in voia propriilor cai. Ar fi fost zadarnic ca El sa le dea tara fagaduita, deoarece, tinand cont de cele savarsite in pustie, ar fi zadarnicit chiar scopul pe care El il urmarea dandu-le tara aceea. Dumnezeu avusese indelunga rabdare cu poporul, si nu mai ramase nimic de facut pentru ei. Compara fagaduinta lui Dumnezeu de a le da ,,odihna” (Exodul 33,14) cu nesocotirea poruncii divine la Cades (Numeri 14,31).
Odihna. Gr. katapausis, ,,odihna [definitiva]”, ,,[loc de] odihna”. Sensul de baza al cuvantului katapausis este oprirea din munca sau din alta activitate, impreuna cu starea de inactivitate care urmeaza. Katapausis apare in total de opt ori in cap. 3 si 4 (cap. 3,11.18; 4,1.3 [de doua ori].5.10.11), iar verbul inrudit, katapauo, de trei ori (cap. 4,4.8.10 [,,s-a odihnit”]). De fiecare data katapausis este folosit pentru o ,,odihna” anumita, ,,odihna” lui Dumnezeu. Acolo unde apare in LXX katapausis este de obicei traducerea cuvantului ebraic menuchah, ,,loc de odihna”, ,,odihna”, de la nuach, ,,a se aseza”, ,,a ramane [intr-un loc]”, ,,a se odihni” dupa o activitate anterioara. In LXX katapausis este folosit cu privire la ramanerea permanenta a chivotului in Canaan, dupa ratacirile prin pustie (Numeri 10,36) si cu privire la mostenirea lui Israel in Canaan, dupa cei 430 de ani de calatorie (Deuteronom 12,9). Verbul inrudit, katapauo, este de obicei traducerea cuvintelor ebraice nuach sau a lui shabath, ambele insemnand ,,a se odihni”. In Geneza 2,2.3; Exodul 34,21; 31,17, katapauo este folosit de cinci ori cu privire la ,,odihna” de Sabat. Ca si katapausis, katapauo reprezinta incetarea oricarui fel de activitate si poate cuprinde si ,,odihna” care vine apoi. Vezi Evrei 4,9.
Este necesara o atentie deosebita cu privire la cele patru aplicatii diferite ale cuvintelor katapausis si katapauo, pentru o intelegere a argumentatie desfasurata in cap. 3 si 4.
1. 1. In cap. 3,11.18; 4,3.5, se face referire la fagaduinta ocuparii tarii Canaan de catre generatia de israeliti care fusesera eliberati din Egipt. Fagaduinta aceasta nu a fost implinita din cauza rebeliunii de la Cades-Barnea (vezi cap. 3,7–11). Faptul ca generatia respectiva nu a intrat in acest aspect al ,,odihnei” este evident din pasaje ca Deuteronom 3,18.20; Iosua 21,44; 23,1.
2. Este evident, totusi, ca intrarea lui Israel in Canaan este numai un aspect al ,,odihnei” pe care Dumnezeu o pregatise pentru poporul Sau. O data stabiliti in tara fagaduita, Dumnezeu intentiona sa-i califice, ca natiune, sa fie solii Sai alesi pentru mantuirea lumii (vezi Vol. IV, pp. 26–30). Dar, sute de ani mai tarziu, ei nu intrasera inca in acest aspect al ,,odihnei” lui Dumnezeu (Evrei 4,7.8); de fapt ei n-au intrat niciodata in ea (vezi Vol. IV, pp. 30–34). De-a lungul istoriei sale, Israel a comis de repetate ori aceeasi greseala ca cea facuta de generatia al carei timp de proba, ca grup, s-a sfarsit la Cades. In felul acesta, Dumnezeu a pus capat posibilitatii lor, ca natiune, de a intra in ,,odihna” Lui spirituala, asa cum oprise mai inainte generatia de la Cades de a intra in Canaan (Vol. IV, p. 33). Ei si-au pierdut rolul de popor ales (vezi Matei 21,43).
Invitatia reinnoita a lui Dumnezeu, in timpul domniei lui David, de a intra in acest aspect spiritual al ,,odihnei” Sale este o dovada ca esecul lui Israel de a face lucrul acesta pe vremea lui Iosua si dupa aceea, nu desfiintase inca – pe vremea lui David – scopul Sau pentru Israel ca natiune. In plus, reinnoirea invitatiei pe vremea lui David este dovada ca Iosua nu-i daduse lui Israel ,,odihna” spirituala (cap. 4,8).
2. 3. In cap. 4,4 (vezi comentariul de acolo) odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea a saptamanii creatiunii este folosita ca ilustratie pentru ,,odihna” in care Dumnezeu ar vrea sa intre crestinii.
3. 4. In cap. 4,1.3.10.11 termenii katapauo si katapausis se refera la incetarea crestinului de a mai pacatui si de a incerca sa-si castige mantuirea prin propriile sale merite. Vezi invitatia personala a lui Hristos: ,,Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna” (vezi Matei 11,28).
Firul rationamentului din cap. 3 si 4, concentrat in cuvantul ,,odihna”, este in mare parte urmatorul:
1. 1. Planul original al lui Dumnezeu a fost de ca Moise sa-i conduca pe israeliti in ,,odihna” Canaanului, dar nici Moise si nici generatia care parasise Egiptul nu au intrat in Canaan.
2. 2. Iosua insa a condus noua generatie in Canaan, dar din cauza necredintei lor nu i-a putut conduce la ,,odihna” spirituala.
3. 3. Pe vremea lui David Dumnezeu i-a adresat din poporului invitatia de a intra in ,,odihna” Sa spirituala (vezi Vol. IV, p. 31). Dar, pe timpul NT, era evident faptul ca Israel, ca natiune, nu intrase in ,,odihna” lui Dumnezeu.
4. 4. Cu toate acestea invitatia lui Dumnezeu nu s-a perimat din neindeplinirea conditiilor impuse, deoarece atunci cand Se hotaraste sa ajunga la o tinta, Dumnezeu o va realiza in cele din urma, in ciuda nedesavarsirii umane (vezi cap. 4,3.4).
5. 5. Asadar, deoarece poporul lui Dumnezeu inca nu a intrat in ,,odihna” Sa, ,,ramane dar o odihna… pentru poporul lui Dumnezeu” (cap. 4,9).
6. 6. Daca se vor apropia ,,cu deplina incredere de scaunul harului” (cap. 4,16), unde Hristos slujeste ca ,,Apostol si Marele Preot al marturisirii noastre” (cap. 3,1; vezi cap. 4,14.15), crestinii vor gasi pe Cineva care poate sa aiba ,,mila de slabiciunile” lor (cap. 4,15), vor capata ,,indurare” si vor gasi ,,har” pentru ca sa fie ,,ajutati la vreme de nevoie” (v. 16). Facand asa, ei vor intra in ,,odihna” spirituala a lui Dumnezeu, ,,odihna” sufletului, pe care El a prevazut-o pentru pacatosii care se pocaiesc. In felul acesta, lamureste scriitorul, experienta in care Israel nu a izbutit sa intre devine privilegiul crestinului sincer de azi (cap. 3,13.15).
7.,,Sa luam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din noi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu… Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare” (cap. 4,1.11). Credinta este cheia pentru intrarea in ,,odihna” lui Dumnezeu (cap. 4,2; vezi cap.3, 18.19; 4,6.11), iar noi trebuie ,,sa luam aminte” ca nu cumva sa avem ,,o inima rea si necredincioasa” (cap. 3,12).
Sub preotia levitica oamenii trebuiau sa savarseasca anumite ,,lucrari” menite sa-i ajute sa inteleaga si sa aprecieze planul de mantuire in Hristos Isus. Dar sub slujirea lui Hristos ca Mare Preot oamenii trebuie sa mearga direct la Hristos, fara mijlocirea vreunui preot de pe pamant. In Hristos ei gasesc ,,odihna”, fara a indeplini cerintele sistemului ceremonial sau ale oricarui alt sistem. In cap. 3 si 4 scriitorul staruie pe langa fratii iudeo-crestini sa se opreasca de la aceste ,,lucrari” fara folos si sa intre in ,,odihna” credintei in meritele ispasitoare si in slujirea Marelui nostru Preot din cer. Compara cu Isaia 30,15; Ieremia 6,16; Matei 11,29.