Printable ModeEvrei, 10
|
10:1 In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe, care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie. Legea. Cuvantul acesta este folosit aici cu acelasi sens ca in cap. 7,11, pentru a descrie sistemul legilor instituite la Sinai. Termenul este aproape echivalent cu expresia ,,intaiul legamant”, asa cum o foloseste autorul (vezi cap. 8,7). ,,Legea”, sau ,,intaiul legamant”, reprezenta sistemul instituit la Sinai si care a fost valabil in timpul Vechiului Testament. Umbra. O umbra arata doar trasaturile generale ale originalului. Prin urmare, nu ar trebui ca cineva sa se astepte la o asemanare prea mare intre umbra si obiectul care arunca umbra. Cuvantul acesta este pus in contrast cu ,,chipul” (eikon), un cuvant care sugereaza o reprezentare mult mai fidela (vezi 2 Corinteni 4,4; Apocalipsa 13,14). Bunurilor viitoare. Adica acela care vor aparea o data cu venirea realitatii. Infatisarea adevarata. Sau ,,chiar infatisarea”. Vezi mai sus, la ,,umbra”. Niciodata. Este scoasa in evidenta incapacitatea ,,legii” de ,,a face desavarsiti”. Aceleasi jertfe. [,,Acele jertfe”]. Este vorba in deosebi de sacrificiile Zilei Ispasirii, desi s-ar potrivi si pentru jertfele zilnice. Motivul pentru care se vorbeste aici de sacrificiile anuale pare sa fie faptul ca acestea erau savarsite de marele preot, iar Isus este prezentat in aceasta carte ca Mare Preot al legamantului mai nou si mai bun (cap. 8,1; 9,11). Vezi cap. 9,25.26, unde lucrarea lui Hristos este din nou pusa in contrast cu cea savarsita in Ziua Ispasirii de catre marelui preot de pe pamant. Neincetat. [,,Continuu”, KJV]. Gr. eis to dienekes, ,,pururea”, ,,tot timpul”, ,,neincetat”. Comentatorii nu au ajuns la un acord daca acest adverb sta pe langa verbul ,,se aduc” sau pe langa verbul ,,sa faca (desavarsiti)”. Ambele variante ofera un inteles clar, dar ultima pare sa fie favorizata de v. 14, unde se spune despre jertfa unica a lui Hristos ca ,,a facut desavarsiti pentru totdeauna [eis to dienekes] pe cei ce sunt sfintiti.” Vechile sacrificii aveau o valoare temporara, educativa si nu avea deloc menirea de a-i face desavarsiti pe credinciosi. Trebuia ca ele sa fie repetate pana cand avea sa soseasca realitatea, jertfa unica a lui Hristos, o data pentru totdeauna. Desavarsiti. Vezi cap. 7,18.19; 9,9; 10,14. Cei ce se apropie. Adica cei care iau parte la serviciile Zilei Ispasirii. 10:2 Altfel, n-ar fi incetat ele oare sa fie aduse, daca cei ce le aduceau, fiind curatiti odata, n-ar mai fi trebuit sa mai aiba cunostinta de pacate? N-ar fi incetat ele oare sa fie aduse? Adica ar fi incetat daca ar fi putut implini ceea ce a facut jertfa lui Hristos, care a desavarsit pentru totdeauna (v. 14). Hristos a rezolvat problema pacatului o data pentru totdeauna. Nu era nevoie ca jertfa Lui sa fie repetata (vezi cap. 9,25.26). Fiind curatiti o data. Curatirea aceasta a avut loc doar atunci cand ,,Hristos… S-a adus pe Sine Insusi Jertfa” (cap. 9,14). Numai atunci a fost adusa iertarea pentru pacatele savarsite sub primul legamant (cap. 9,15). Sa mai aiba cunostinta. In cel mai bun caz credinciosul din Vechiul Testament putea, prin credinta, sa priveasca inainte catre timpul cand avea sa fie adusa adevarata jertfa pentru pacat. Daca nu avea credinta, inchinarea lui era moarta si cu adevarat formala. 10:3 Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe; Aducerea aminte. Sacrificiile anuale aminteau mereu de faptul ca adevaratul sacrificiu pentru pacat inca nu fusese adus. 10:4 caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele. Este cu neputinta. Incapacitatea sangelui animalelor de a ierta pacatul a fost deja scoasa in evidenta (vezi cap. 9,9–14). 10:5 De aceea, cand intra in lume, El zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; Cand intra. Adica in momentul intruparii. Versetul acesta declara ca, la intrarea Sa in lume, Hristos a rostit cuvintele din Psalmi 40,6–8. Preexistenta lui Hristos este implicita. Nici jertfa, nici prinos. Afirmatia ca Dumnezeu nu dorea aceste lucruri pare sa faca referire la aducerea acestor jertfe numai ca o implinire a cerintelor rituale, fara o adevarata evlavie si consacrare a inimii. Hristos a fost Acela care a instituit sistemul ceremonial. Folosit corect, acesta ar fi adus binecuvantare inchinatorului constiincios. Dar Dumnezeu nu gasea nici o placere in jertfele credinciosului nesincer (vezi 1 Samuel 15,22; Osea 6,6). Mi-ai pregatit un trup. Aceste cuvinte sunt luate din LXX. In ce priveste exprimarea din ebraica si insemnatatea ei, vezi Psalmi 40,6. Scriitorul acestei epistole cunostea, cu siguranta, ambele versiuni si a ales-o pe cea din LXX. Formularea in LXX contine un adevar insemnat, iar folosirea din partea autorului a acestei versiuni inseamna o aprobare a adevarului prezentat aici, fara a insemna neaparat ca el este de acord ca traducerea LXX este fidela a versiunii ebraice. In ce priveste sensul pe care autorul il da cuvantului ,,trup”, vezi v. 10. 10:6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. N-ai primit. [,,N-ai avut placere”, KJV]. Vezi v. 5. Inchinatorul nesincer credea ca lui Dumnezeu ii faceau placere sacrificiile formale. 10:7 Atunci am zis: Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule! Sulul cartii. Vezi Psalmi 40,7. Vin. Mai degraba ,,am venit”. Se pare ca acest cuvant este un raspuns imediat la o situatie care cerea un remediu. Sa fac voia Ta. In contextul original expresia aceasta descrie ascultarea de voia lui Dumnezeu. Autorul cartii foloseste cuvintele acestea pentru a arata ca sacrificiul lui Hristos a implinit voia lui Dumnezeu, aducand ispasirea, pe care sacrificiile de animale nu puteau sa o ofere. Scriitorul va dezvolta in continuare ideea aceasta. 10:8 Dupa ce a zis intai: Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat, (lucruri aduse toate dupa Lege), Dupa ce a zis. [,,Cand a zis, deasupra”, KJV]. Literal, ,,mai sus, cand a zis”. Se face referire la citatele din v. 5 si 6. Ele sunt repetate in mare in v. 8 si 9. Nici jertfe, nici prinoase. [,,Jertfe si daruri”, KJV]. Vezi v. 5 si 6. Dupa Lege. Sau ,,potrivit legii”. In ce priveste Legea la care se face referire aici, vezi v. 1. 10:9 apoi zice: Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule. El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. Sa fac voia Ta. Vezi v. 7. El desfiinteaza astfel pe cel dintai. Autorul a citat mai intai pasajul din Psalmi (v. 5–7), apoi a repetat partile care erau semnificative pentru ce vroia el sa zica (v. 8, 9), iar acum face aplicatia. El foloseste pasajul acesta pentru a dovedi ca vechiul sistem a fost desfiintat cand Hristos a venit sa faca voia lui Dumnezeu, adica sa aduca o jertfa eficienta. Desfiintarea celui vechi este dovedita prin afirmatia ca Dumnezeu nu avea nici o placere fata de sacrificiile aduse de lege. Stabilirea celui nou este dovedita prin afirmatia ca Hristos a indeplinit voia lui Dumnezeu prin adevaratul sacrificiu. Vezi cap. 8,13. Evreilor crestini le era greu sa inteleaga faptul ca vechiul sistem era perimat. Aici autorul le arata ca lucrul acesta era prezis in Vechiul Testament, scriere socotite sfanta de catre cei care traiau sub vechiul sistem. 10:10 Prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna. Prin aceasta ,,voie”. Se poate ca aceste cuvinte sa insemne fie ca prin implinirea acestei vointe in sacrificiul desavarsit al lui Hristos, noi suntem sfintiti, fie ca, in aceasta ,,voie”, adica moartea lui Hristos, este prevazuta sfintirea noastra (compara cu 1 Tesaloniceni 4,3). Am fost sfintiti. [,,Suntem sfinti”, KJV]. Versiunea greaca accentueaza ideea ca noi am fost sfintiti si ca acum ne aflam intr-o stare de sfintire. Aici ea nu este vazuta ca un proces continuu (pentru aspectul acesta, vezi Romani 6,19), ci ca o intorsatura de la pacat la sfintenie si ca o continuare in starea aceasta. Intelesul aceasta este gasit peste tot. In alta parte Pavel li se adreseaza credinciosilor din Corint ca unora care ,,au fost sfintiti in Hristos Isus” (vezi 1 Corinteni 1,2). El le reaminteste apoi ca au ,,fost sfintiti” (1 Corinteni 6, 11). Jertfa trupului. Aici este aplicatia propozitiei ,,ci Mi-ai pregatit un trup” (vezi v. 5). Hristos a luat un trup uman, in care a fost jertfit (vezi cap. 2,14). Prin jertfirea trupului Sau, oamenii au capatat sfintirea. Isus Hristos ,,a fost facut… pentru noi, intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare” (1 Corinteni 1,30). O data pentru totdeauna. Nu era nevoie ca sacrificiul sa fie repetat. El indeplinea curatirea necesara pentru pacat (cap. 9,14). El nu era, ca sacrificiile legii, doar o umbra. 10:11 Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi, si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge pacatele, Face. Se pare ca acestui cuvant i se ofera un accent deosebit. El sugereaza o actiune neincheiata. Prin contrast, Hristos ,,S-a asezat” (v. 12), insemnand ca lucrarea Lui, in ceea ce priveste jertfa Sa, s-a sfarsit. Natura continua a sacrificiilor preotesti este accentuata in continuare prin cuvintele ,,in fiecare zi” si ,,de multe ori”. Sa stearga pacatele. [,,Sa indeparteze pacatele”, KJV]. Vezi v. 4. 10:12 El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, El. [,,Omul acesta”, KJV]. Mai bine, ,,Acesta”. In greaca nu exista cuvant pentru ,,om”. Natura umana a lui Isus nu este negata, ci doar neexprimata.. O singura. In contrast cu multele jertfe aduse de preotii de pe pamant (v. 11). S-a asezat. Verbul acesta sugereaza o actiune incheiata (vezi v. 11). Pentru totdeauna. Gr. eis to dienekes (vezi v. 1). Traducerea ,,pentru totdeauna” pare cea mai potrivita aici. Foloasele acelei singure jertfe aveau o valoare permanenta. La dreapta lui Dumnezeu. Vezi cap. 1,3. 10:13 si asteapta de acum ca vrajmasii Lui sa-I fie facuti asternut al picioarelor Lui. Asteapta. Hristos este prezentat aici ca asteptand momentul triumfului final asupra tuturor vrajmasilor Sai. De acum. [,,De acum inainte”, KJV]. Gr. to loipon, ,,de acum incolo”, ,,in viitor”. Ca vrajmasii Lui. [,,Pana cand vrajmasii Lui”, KJV]. O aluzie la Psalmi 110,1 (vezi Evrei 1,13; compara cu 1 Corinteni 15,24–28). 10:14 Caci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti. O singura jertfa. Ideea acestor cuvinte este de mai multe ori scoasa in evidenta in acest capitol (vezi v. 10, 12). A facut desavarsiti. Acea singura jertfa a lui Hristos a indeplinit ceea ce nu puteau sa faca jertfele neincetate aduse de preoti, adica sa curete constiinta (vezi cap. 9,9.14; 10,2). Cand pacatosul accepta prin credinta avantajele acelui singur sacrificiu, atunci el este primit de Dumnezeu, fiind considerat desavarsit, deoarece Hristos sta in locul sau (vezi Romani 5,1; compara cu SC 62). Pentru totdeauna. Gr. eis to dienekes (vezi v. 1). Nu inseamna ca omul o data mantuit nu poate cadea din har, caci autorul acestei epistole a negat deja o asemenea propunere (vezi cap. 6,4–6). Prin aceasta expresie se accentueaza eficacitatea neintrerupta a sacrificiului unic al lui Hristos (vezi cap. 10,10.12). Sunt sfintiti. In greaca forma verbului folosit aici este diferita de forma tradusa ,,am fost sfinti” in v. 10 (vezi comentariul de acolo). Aici traducerea ideala ar fi ,,sunt in curs de a fi sfintiti”. Totusi, forma aceasta nu implica in mod necesar ca autorul vorbeste de sfintire ca un proces care se continua. Nu e probabil ca el sa foloseasca acelasi cuvant cu sensuri atat de diferite, intr-o legatura contextuala atat de apropiata. Aici expresia ,,sunt in curs de a fi sfintiti” descrie probabil afluxul continuu de noi credinciosi in biserica crestina. 10:15 Lucrul acesta ni-l adevereste si Duhul sfant. Caci, dupa ce a zis: Duhul Sfant. Marturia Scripturii e prezentata aici ca marturia Duhului Sfant (vezi 2 Petru 1,21). A zis. [,,A spus mai inainte”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea cuvintelor ,,mai inainte”. In v. 15–17 apare o oarecare dificultate. Explicatia cea mai simpla este ca v.15 si 16 sunt afirmatia la care face referire propozitia ,,dupa ce a zis”. Atunci v. 17 devine concluzia propozitiei. Daca adaugam niste cuvinte, ca de pilda ,,atunci el zice”, pentru a introduce v. 17, legatura sugerata devine clara. Accentul pasajului cade asupra iertarii pacatelor (v. 17, 18). Versetul 16 este introdus numai pentru a arata ca noul legamant este cel care ofera acest avantaj. 10:16 Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor, si le voi scrie in mintea lor, Iata legamantul. Vezi cap. 8,10. Exprimarea difera de cea din cap. 8,10. Poate ca autorul citeaza din memorie sau poate ca doar selecteaza din profetia lui Ieremia ideile care sunt suficiente pentru ce vrea el sa sublinieze aici. 10:17 adauga: Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor. Nu-Mi voi mai aduce aminte. Vezi cap. 8,12. Acum pacatele puteau fi iertate, deoarece jertfa pentru ele fusese adusa, lucru care nu era adevarat sub vechiul legamant (vezi cap. 10,2). 10:18 Dar acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat. Iertare. Gr. aphesis (vezi cap. 9,22). Nu mai este nevoie de jertfa. [,,Nu mai sunt jertfe”, KJV]. Vezi v. 1 si 2. 10:19 Astfel dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul prea sfant, Astfel dar, … fiindca … avem. [,,Avand deci”, KJV]. Aici incepe o sectiune noua. Scriitorul rezuma pe scurt ceea ce a stabilit deja, si anume ca prin Isus Hristos avem acces direct la Dumnezeu, si trage invataturi practice pentru evreii crestini. Sectiunea aceasta practica continua pana la sfarsitul epistolei. Fratilor. Vezi cap. 3, 1. Este prima data cand apare aceasta forma de adresare, dupa cap. 3,12. Prin sangele lui Isus. Nu ca marele preot pamantesc, cu sangele animalelor, care nu puteau sa ierte pacate (v. 4), ci prin sangele jertfei aduse de Hristos o data pentru totdeauna. Intrare. [,,Sa intram”, KJV]. Sub vechiul legamant acest privilegiu ii era acordat doar marelui preot, si aceasta numai o data pe an (cap. 9,7.25). Acum fiecare credincios are intrarea libera ,,in Locul prea sfant”. 10:20 pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinauntru, adica trupul Sau: Noua. Este noua in sensul ca nu existase si mai inainte. Vechiul legamant nu prevazuse o astfel de cale. Mai este noua in sensul ca nu se invecheste niciodata, e mereu eficace. Vie. Hristos ,,traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei” (cap. 7,25). Calea cea noua are in centru o persoana care este pururea vie. Hristos este ,,calea, adevarul si viata” (Ioan 14,6). Toate acestea vin in contrast cu sacrificiile moarte ale vechiului legamant. Ne-a deschis. Gr. egkainizo, ,,a inaugura”, ,,a dedica”. Calea a fost inaugurata [,,deschisa”] prin moartea lui Hristos. Perdeaua. Gr. katapetasma (vezi cap. 6, 19). Inainte comentatorii credeau in general ca perdeaua de aici reprezinta intrarea prin care ne apropiem de Dumnezeu. Totusi, se pare ca ,,perdeaua” este folosita aici in sensul de ceva care ascunde prezenta divina. Aceasta interpretare pare sa fie mai potrivita cu simbolismul din cap. 6,19, cat si cu semnificatia sfasierii perdelei la moartea lui Hristos (vezi Matei 27,51). Aceasta sfasiere insemna nu numai ca sistemul sacrificiilor se terminase, dar si ca ,,este pregatita o cale noua si vie” (DA 757). Adica, trupul Sau. ,,Trupul” inseamna aici natura umana a lui Isus (vezi cap. 5,7). Cuvantul acesta poate include toata viata Sa pe acest pamant, inclusiv jertfa Lui. Se naste urmatoarea intrebare: Este cuvantul ,,trupul” apozitie pentru substantivul ,,perdeaua”, sau pentru substantivul ,,calea”? Din punct de vedere gramatical, in original sunt posibile ambele variante, desi a doua pare mai naturala. Totusi prima alternativa ofera o interpretarea mai simpla. Exista adepti ai ambelor pareri. Daca ,,trupul” este apozitie pentru ,,calea”, atunci intruparea lui Hristos, viata si moartea Lui sunt calea pe care a deschis-o El prin perdea, pentru a intra in prezenta lui Dumnezeu. Versetul 20 este atunci doar o amplificare a v. 19, unde ,,sangele lui Isus” este considerat mijlocul prin care avem intrarea in ,,Locul prea sfant”. Daca ,,trupul” este apozitie pentru ,,perdeaua”, atunci sensul este ca trecerea lui Hristos prin experienta intruparii a facut cu putinta intrarea noastra in ,,Locul prea sfant” (v. 19). Daca nu este fortata prea mult, nu exista nici o dificultate in legatura cu interpretarea aceasta. Trebuie evitate alte comparatii intre cuvintele ,,trup” si ,,perdea”, ca de pilda ca Hristos, dupa ce S-a inaltat, S-a dezbracat de natura Sa umana (vezi Ioan 1,14), sau ca natura umana a lui Hristos a actionat ca o bariera, tagaduindu-le oamenilor accesul la Dumnezeu. Indiferent de sensul acestui text, intelesul general este clar. Cele mai multe dificultati ale acest pasaj sunt rezultatul incercarii de a intelege mai mult decat a intentionat autorul sa spuna. Trebuie observat faptul ca acesta este unul din cele cateva pasaje in care scriitorul epistolei ofera atentie speciala ideii ca prin Hristos omul are intrare directa la Dumnezeu. Aceasta pare sa fie ideea centrala a intregii carti. Datorita sacrificiului lui Hristos in favoarea noastra nu mai exista nici o perdea intre noi si Dumnezeu. Nadejdea noastra ,,patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inainte mergator” (cap. 6,19.20). ,,Hristos n-a intrat intrun locas de inchinare facut de mana omeneasca, … ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu” (cap. 9,24). Scriitorul vrea sa stabileasca superioritatea lucrarii ceresti a lui Hristos fata de serviciul indeplinit de preotii de pe pamant. El citeaza ca una din dovezile cele mai bune faptul nemaipomenit ca nu mai este nici o perdea, nici o bariera intre noi si Dumnezeu. Vezi Nota Suplimentara de la sfarsitul capitolului. Vezi Exodul 25,9; Daniel 8,14. 10:21 si fiindca avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, Un Mare Preot. Scriitorul atrage din nou atentia supra idei care este si tema cartii, si anume preotia lui Hristos in sanctuarul din cer (vezi Introducerea). Vezi cap. 2,17; 4,14. Casa lui Dumnezeu. Adica biserica (vezi cap. 3,3–6). 10:22 sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatite de un cuget rau, si cu trupul spalat cu o apa curata. Sa ne apropiem. Nu este de ajuns sa credem in Hristos si in lucrarea Lui de Mare Preot in sanctuarul de sus. Credinciosul sincer se va folosi de avantajele pe care Cerul le-a pus la indemana si va capata ,,indurare” si ,,har” pentru a fi ajutat ,,la vreme de nevoie” (vezi cap. 4,16). Ascultarea de indemnul ,,sa ne apropiem” implica relatie personala si tovarasie. O inima curata. Aceasta este prima din cele patru conditii stabilite aici pentru cei care vor sa beneficieze de meritele mantuitoare ale Marelui nostru Preot. ,,O inima curata” inseamna sinceritate, lipsa ipocriziei si nici o rezerva. Compara cu acea ,,inima curata” din Isaia 38,3. Credinta. Gr. pistis (vezi cap. 11,1). Deplina. [,,Asigurare deplina”, KJV]. Cei care ,,se apropie” trebuie sa faca lucrul acesta cu credinta neclintita in puterea lui Hristos de a curati sufletul de pacat si de a-i da credinciosului har pentru o viata sfanta. Indoiala si necredinta jefuiesc pe om de capacitatea de a-si insusi meritele Mantuitorului. Importanta credintei pentru o experienta crestina vie constituie tema pasajului dintre cap. 10,38 si cap. 11,40. Inimile stropite. In vechime, stropirea persoanelor si a imbracamintei reprezenta dedicarea intr-o slujba sfanta (vezi Leviticul 8,30; etc.). Legamantul vechi a fost ratificat prin stropirea cu sange (Evrei 9,19). Intr-un fel asemanator, cel care se apropie de Hristos va accepta din inima conditiile noului legamant si se va consacra vietii noi oferite de acesta. Cuget rau. [,,Constiinta rea”, KJV]. Cuvintele acestea sunt aici echivalente cu ,,omul vechi” din Romani 6,6; Efeseni 4,22; Coloseni 3,9. O inima noua a inlocuit-o pe cea veche, iar dorintele firesti, care conduceau inainte viata, au fost parasite. Acum la carma vietii sunt gandul si iubirea lui Hristos (vezi 2 Corinteni 5,14; Filipeni 2,5). Trupul spalat. Exista si dovezi externe care marturisesc despre schimbarea interioara care a avut loc. Prin ritualul botezului cel convertit marturiseste inaintea tuturor oamenilor intentia sa de a accepta privilegiile si responsabilitatile inerente convertirii. Cu privire la insemnatatea ritualului botezului, vezi Romani 6,3–6. Apa curata. In lumea fizica apa este un mijloc de curatire si astfel este un simbol al curatirii de pacate. 10:23 Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta. Sa tinem. Hristos si scriitorii Noului Testament subliniaza de nenumarate ori importanta perseverentei si a staruintei (vezi Matei 10,22; 24,13; Coloseni 1,23; etc.). Exista primejdia ca cei care au intrat in viata cea noua oferita de Hristos sa oboseasca ,,in facerea binelui” (Galateni 6,9) si sa nu se mai tina cu tarie de adevarurile vesnice ale Cuvantului lui Dumnezeu. Vezi Evrei 3,6. Fara sovaire. ,,Sovairea” este opusul staruintei (vezi Matei 24,13; compara cu Evrei 4,14; 10,35.36). Ca rezultat al sovairii de la Cades-Barnea, israelitii care iesisera din Egipt n-a putut sa intre in tara fagaduita. Sovairea lor era rezultatul lipsei de credinta (vezi Evrei 3,12.18.19; 11,1). Marturisirea. Vezi cap. 3,1. Nadejdii noastre. [,,Credintei noastre”, KJV]. Literal, ,,nadejdii noastre” (ca in traducerea Cornilescu), adica speranta mantuirii prin Isus Hristos (vezi Tit 2,13; compara cu Evrei 4,14; 4,11.18.19). Credincios este cel. Adica Dumnezeu este credincios in implinirea fagaduintelor Sale – de eliberare din Egipt si intrare in Canaan, si de eliberare de pacate si intrare in binecuvantarile mantuirii prin Isus Hristos. Intrucat Dumnezeu este credincios si nu sovaie in implinirea fagaduintelor Sale, ar trebui ca si noi sa fim credinciosi si sa nu sovaim in primirea lor. Credinciosia lui Hristos ca Mare Preot al nostru este subliniata in cap. 3,2.5.6. Cel ce a facut fagaduinta. [,,Cel care a fagaduit”, KJV]. Fara indoiala ca scriitorul se gandeste la date lui Avraam si descendentilor sai, cu privire la tara Canaan (vezi Geneza 15,18; Evrei 4,1). Dar in primul rand se gandeste la fagaduinta mantuirii prin Isus Hristos (Ioan 3,16; Matei 1,21). 10:24 Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. Sa veghem. Versetul acestea ar putea fi tradus astfel: ,,Sa ne gandim cum sa ne indemnam unul pe altul la dragoste si la fapte bune!” In loc de a face si a zice ceva care i-ar impiedica pe altii sa se tina ,,fara sovaire” (v. 23), adevaratul crestin se va gandi la ce trebuie sa faca pentru a-i ajuta in aceasta privinta. Aceasta este una din aplicatiile marelui principiu al iubirii fata de semeni, care este reflectat in a doua tabla a Decalogului (vezi Matei 5,43.44; 22,39). Preocuparea sincera de binele temporar si vesnic al altora este masura prin care Cerul determina sinceritatea iubirii cuiva pentru Dumnezeu (vezi 1 Ioan 2,9–11; 3,10.14). Dragoste. Vezi Matei 5,43.44. Fapte bune. Adica iubirea in actiune, iubirea manifestata prin fapte de bunatate si indurare. Ii incurajam pe altii sa fie buni si politicosi, fiind noi insine buni si politicosi. Un astfel de exemplu este irezistibil. Vezi Iacov 1,27; 2,18. 10:25 Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii, si cu atat mai mult, cu cat vedeti ca ziua se apropie. Sa nu parasim. Sau ,,sa nu neglijam”. Adunarea. Autorul se refera aici la adunarile crestine destinate inchinarii si incurajarii reciproce, care in vremurile Noului Testament erau tinute de obicei in casele credinciosilor (vezi Vol. VI, p. 47). Cum au unii obicei. Se pare ca unii neglijau, in propriul lor detriment, tovarasia cu fratii la ocaziile de inchinare si devotiune. Facand asa ei nu tineau seama de sfatul din v. 24, de a-i incuraja pe ceilalti credinciosi la iubire si fapte bune. Avand in vedere situatia politica predominanta din vremea cand a fost scrisa Epistola lui Pavel catre Evrei, se poate ca unii lipsea la adunari de teama de a nu atrage dizgratia autoritatilor si poate chiar unele penalitati civile. Altii lipseau de la serviciile religioase din nepasare sau lipsa de interes (vezi v. 26, 27). Sa ne indemnam. Sau ,,sa ne incurajam”. Cuvintele de indemn ii incurajeaza pe altii sa tina cu tarie ,,marturisirea nadejdii” (v. 23). Cei care sunt bine statorniciti in credinta nu ar trebui niciodata sa uite ca s-ar putea ca unii din fratii lor de credinta, care au avut parte de mai putine ocazii de a-si dezvolta un caracter crestin, sa treaca prin indoiala si descurajare. O vorba de inviorare pentru ,,cel doborat de intristare” (Isaia 50,4) ar putea sa fie, in providenta lui Dumnezeu, mijlocul de a-l ,,intoarce pe … pacatos de la ratacirea caii lui”, de a ,,mantui un suflet de la moarte” si de a ,,acoperi o sumedenie de pacate” (Iacov 5,20). Cu atat mai mult. Pe masura ce necazul, greutatile si persecutia cresc, incurajarea reciproca se va dovedi de un si mai mare folos. Primejdia care ar decurge din participarea la adunarile de inchinare ar fi mult mai mica decat curajul si taria dobandite prin tovarasia crestina. Ziua. Aici este vorba de ziua ,,infricosata a judecatii si vapaia unui foc” (v. 27), ziua cand ,,Cel ce vine va veni” (v. 37). Indemnul ,,vedeti ca ziua se apropie” atrage cu siguranta atentia inapoi la raspunsul dat de Domnul la intrebarea ucenicilor: ,,Cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?” (Matei 24,3). Intrebarea ucenicilor, ca si raspunsul Domnului, face referire si la distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr., si la sfarsitul lumii (vezi Matei 24,3). Avand in vedere faptul ca Epistola lui Pavel catre Evrei a fost fara indoiala scrisa doar la scurt timp inainte de anul 70 d.Hr. (vezi Introducerea), este probabil ca scriitorul sa se fi gandit si la evenimentele acelui an. Totusi, asa cum reiese din context (vezi mai ales Evrei 10,27.37) el se refera mai ales la a doua venire a lui Hristos (vezi Nota Suplimentara de la Romani 13). 10:26 Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, Caci daca. In v. 26–31 scriitorul explica mai pe larg natura sovairii la care face referire in v. 23 si starea celor mentionati in v. 25, care neglijau participarea la adunarile credinciosilor. Pacatuim cu voia. Adica daca continuam sa pacatuim cu voia, asa cum arata verbul din versiunea greaca. Asa cum lamureste contextul (vezi v. 29), aici nu este vorba despre pacatele izolate, comise in deplina cunostinta de caracterul lor atroce, ci este vorba de atitudinea mintii celui care in mod voit renunta la Hristos, refuza mantuirea si Il respinge pe Duhul Sfant. Acesta este pacatul cu voia, staruitor si sfidator. Este opusul deciziei anterioare de a accepta mantuirea in Hristos si de a-I preda Lui inima si viata. Este apostazie premeditata si duce la pacatul de neiertat (vezi Matei 12,31.32). Este o stare de continua revolta impotriva lui Dumnezeu. Dupa ce. Fara indoiala ca toti pacatosii sunt intr-o stare de revolta impotriva lui Dumnezeu (vezi Romani 8,7). Dar, asa cum le explica Pavel atenienilor, inainte ca ei sa fi primit adevar, Dumnezeu le-a trecut cu vederea nestiinta (Faptele Apostolilor 17,30). Inainte ca lumina adevarului sa straluceasca in inima oamenilor, Dumnezeu nu tine cont de intunericul care stapaneste acolo (vezi Ioan 15,22; compara cu Ezechiel 3,18–21; 18,2–32; 33,12–20; Luca 23,34; 1 Timotei 1,13). Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi si L-a trimis pe Fiul Sau ca sa-i mantuiasca (vezi Ioan 1,4.5.9–12; 3,16; compara cu Matei 9,13). Dar daca lumina vine, iar ei aleg intunericul, atunci se osandesc singuri inaintea lui Dumnezeu (Ioan 3,19) si ,,nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate” (Evrei 10,26; compara cu Iacov 4,17). Cunostinta. Gr. epignosis, ,,cunoastere deplina”. Persoanele la care se face referire isi dau pe deplin seama de rezultatele caii pe care au ales-o. Adevarului. Si anume ,,adevarul” cu privire la iubirea Tatalui pentru pacatosi, asa cum e descoperita in planul de mantuire si in darul oferit prin jertfa Fiului Sau (vezi cap. 2,1–3). Nu mai ramane nici o jertfa. Legea mozaica prescria moartea – nu vreo jertfa – pentru apostaziatii inveterati si impietriti (vezi v. 28). Asa au fost si Nadab si Abihu (vezi Leviticul 10,1–5), Core, Datan, Abiram si cei 250 de barbati care erau de partea lor (vezi Numeri 16,1–35). Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa unor astfel de oameni, deoarece sacrificiile aveau valoare numai in masura in care inchinatorul avea o inima pocaita. 10:27 ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti. Asteptare infricosata. Sau ,,o perspectiva infricosata” (RSV). Judecatii. Gr. krisis, actul executarii judecatii, aici judecata finala, asa cum reiese din expresia ,,vapaia unui foc” (vezi Faptele Apostolilor 17,31; Evrei 9,27). Vapaia unui foc. [,,Mania infocata”, KJV]. Mai degraba ,,vapaia unui foc” (ca in traducerea Cornilescu), adica focul din ziua de apoi (vezi 2 Petru 3,7.10–12; Apocalipsa 20,9–15). Este vorba de intensitatea focului, nu de atitudinea divina care isi gaseste expresie in foc (vezi Romani 1,18). Va mistui. [,,Va devora”, KJV]. Sau ,,va manca de tot”, ,,va consuma”. Cei razvratiti. [,,Adversari”, KJV]. Adica pe cei care au pacatuit cu voia, pacatosii inraiti, cei despre care se vorbeste in v. 26. 10:28 Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori. A calcat. [,,A dispretuit”, KJV]. Gr. atheteo, ,,a refuza sa recunoasca”, ,,a respinge”, ,,a anula”. Cine ,,a calcat legea lui Moise” a facut lucrul acesta prin incalcarea fatisa a perceptelor ei. Ei si-au batut joc de autoritatea legii si au refuzat sa i se supuna. Legea lui Moise. Este vorba de intregul cod de legi promulgat de Moise sub indrumarea divina, mai ales asa cum apare in cartea Deuteronom (vezi Deuteronom 31,24–26). Omorat fara mila. Nu exista drept la apel, si nici vreo curte superioara care sa arate indurare. Nu era scapare de sub pedeapsa prescrisa de lege. Trebuia ca apostatii recunoscuti ca atare sa moara, ca nu cumva sa-i influenteze si pe altii. Pe. Literal, ,,pe baza [marturiei]”. Doi sau trei martori. Moise prevazuse ca in cazul unei fapte grave, ca de pilda omorul, cel putin doi martori sa confirme detaliile esentiale, inainte de a se putea pronunta un verdict de vinovatie (Deuteronom 17,6; compara cu Matei 26,60; vezi Vol. V, p. 539). Aceasta prevedere milostiva si inteleapta tindea sa descurajeze acuzatiile false si sa asigure justitia. Acelasi principiu este valabil astazi. 10:29 Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului? Mai aspra pedeapsa. [,,Mai dureroasa pedeapsa”, KJV]. Sau ,,rasplata mai severa”. Sub legea lui Moise pedeapsa cea mai severa cu putinta era moartea. Ea ii lua omului restul vietii. Dar ,,vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti” (v. 27) in ziua de pe urma, ii va lipsi pe oameni de viata vesnica. Exista inviere din prima moarte, dar nu si din a doua, iar moartea a doua este o ,,mai aspra pedeapsa”. Credeti. [,,Va inchipuiti”, KJV]. Adevarul este mult mai bine evidentiat aici sub forma unei intrebari. Va lua. Adica va primi din partea Marelui Judecator al universului. Calca in picioare. [,,A calcat in picioare”, KJV]. Acesta este un act deliberat de dispret (compara cu Matei 7,6). Cei la care se face referire aici nu numai ca resping indurarea lui Hristos, ci se si straduiesc sa arate ca o dispretuiesc. Fiul lui Dumnezeu. Vezi Luca 1,35. Va pangari. [,,Va socoti ca ceva nesfant”, KJV]. Omul care respinge iubirea lui Dumnezeu nu apreciaza valoarea suprema a acestui dar. Vezi contrastul dintre atitudinea acestui om si cea a negustorului de margaritare (vezi Matei 13,45.46) sau a omului care a descoperit comoara ascunsa intr-un ogor (v. 44). Va batjocori. [,,Va dispretui”, KJV]. Gr. enubrizo, ,,a insulta”, ,,a ofensa”. Refuzul persistent de a lua seama la indemnurile Duhului Sfant reflecta dispretul pentru ele. In ce priveste caile prin care oamenii pot sa-L insulte pe Duhul Sfant si sa savarseasca pacatul de neiertat, vezi Matei 12,31.32; Efeseni 4,30. Duhul harului. Adica Duhul, prin a carui mijlocire harul lui Hristos este aplicat fiecarui pacatos care se pocaieste. 10:30 Caci stim cine este Cel ce a zis: A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati! Si in alta parte: Domnul va judeca pe poporul Sau. Razbunarea. Citatul este din Deuteronom 32,35. In ce priveste comentariul, vezi Romani 12,19. Eu voi rasplati. Dumnezeu ,,va rasplati fiecaruia dupa faptele lui” (Romani 2,5–10; compara cu Apocalipsa 22,12). In marea zi a judecatii aceia care au dispretuit indurarea lui Dumnezeu si L-au batjocorit pe Duhul Sfant nu trebuie sa se astepte la mila. Li se va da rasplata cuvenita. Va judeca. Un citat din Deuteronom 32,36, care repeta ideea din v. 35. 10:31 Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu! Grozav lucru. E inspaimantator numai gandul cu privire la spaima care ii va cuprinde pe pacatosi atunci cand vor fi in prezenta lui Dumnezeu (compara cu Apocalipsa 6,14–17). Cu cat mai inspaimantatoare trebuie sa fie insasi experienta aceasta! Sa cazi in mainile. Multi uita ca desi Dumnezeu intr-adevar este ,,plin de indurare si milostiv”, totusi ,,nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat” (Exodul 34,6.7). Aceia care dispretuiesc mila lui Dumnezeu n-ar trebui sa uite ca ,,ce seamana omul, aceea va si secera” (Galateni 6,7). Dumnezeului celui viu! Dumnezeu este viu! Avertizarile Sale cu privire la rasplatire nu trebuie considerate simple amenintari, ca acelea facute in numele unei zeitati pagane, care nu e decat lemn sau piatra (vezi Isaia 37,19). 10:32 Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: Aduceti-va aminte. Scriitorul face din nou un apel direct. Reflectand la experienta lor crestina din trecut, cititorii pot sa inteleaga ce intentioneaza el sa le spuna. Zilele de la inceput. Adica experientele pe care le-au avut imediat dupa convertire. Destinatarii originali ai acestei epistole au fost evreii (vezi Introducerea). Dupa cum dovedesc numeroase pasaje din cartea Faptele Apostolilor, iudeii necredinciosi i-au persecutat chiar de la inceput pe conationalii lor care acceptasera crestinismul. Dupa ce ati fost luminati. Si anume prin lumina Evangheliei. Ati dus. [,,Ati suportat”, KJV]. Cei carora li se adreseaza aici suferisera cu rabdare persecutie si necazuri in trecut; de ce sa devina acum lasi? Lupta. Gr. athlesis, ,,lupta”, ,,conflict”. Trebuia ca, dupa ce rabdasera ,,o mare lupta”, sa fie bine pregatiti pentru a face fata greutatilor din prezent. Natura acestei lupte ,,de suferinte” este explicata mai departe in v. 33 si 34. 10:33 pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. Pe de o parte. [,,In parte”, KJV]. Sau ,,uneori”. Erati pusi ca priveliste. Gr. theatrizo, ,,a expune public [ca la teatru]”, ,,a face de ocara”. Pe vremuri criminalii erau adesea expusi batjocurii publice si apoi executati intr-o arena sau intr-un teatru. Ocarilor. Gr. oneidismoi, ,,insulta”, ,,abuzuri”, ,,ocara”. Necazurilor. Sau ,,suferintelor”, cuprinzand, poate, experiente cum ar fi dezmostenirea, ostracizarea si lipsa mijloacelor de a-si castiga existenta. Partasi. [,,Tovarasi”, KJV]. Chiar si atunci cand nu erau ei insisi persecutati, erau gata sa fie partasi ai ,,ocarilor si necazurilor” la care erau supusi fratii lor. Versetul urmator da un exemplu in acest sens. 10:34 In adevar, ati avut mila de cei din temnita si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre, ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna, care dainuieste. Ati avut mila. [,,Ati avut mila de mine”, KJV]. Literal, ,,ati suferit impreuna cu”. Cuvintele ,,de mine” (in engleza, KJV) au fost adaugate de traducatori. Aceasta ,,mila” cuprindea, fara indoiala, vizitarea lui Pavel in inchisoare si hrana adusa acestuia pentru a-i completa portia saraca pe care o primea ca detinut. De cei din temnita. [,,(Ati avut mila de mine) in lanturile mele”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite intre exprimarea ,,in lanturile mele” (KJV) si exprimarea ,,de cei din temnita [desmioi]” (ca in traducerea Cornilescu). Pot fi citate dovezi textuale si pentru exprimarea ,,de cei in lanturi [desmoi]”. Din cauza acestor variante ale textului grecesc nu este sigur daca scriitorul se refera la o anumita experienta personala anterioara sau daca se include si pe sine printre detinutii la care face referire cuvantul ,,aceia” din v. 33. Contextul tinde sa favorizeze exprimarea ,,cei din temnita”. Compara cu Efeseni 3,1; 2 Timotei 1,8. Ati primit cu bucurie. Vezi Matei 5,12; Iacov 1,2; compara cu 1 Petru 4,13. Rapirea. [,,Jefuirea”, KJV]. Sau ,,luarea”. Unora le erau confiscate proprietatile si bunurile personale. Ca unii care stiati ca aveti. [,,Stiind voi insiva ca aveti”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,…stiati voi insiva ca aveti”, adica stiati ca voiaveti. In ceruri. [,,In cer”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestor cuvinte, desi nu exista indoiala ca acea ,,avutie” a crestinului este ,,in ceruri” (compara cu Matei 6,19–21). Avutie. Sau ,,existenta”, ,,bunuri”. Mai buna. Sau ,,de preferat”, ,,mai folositoare”, ,,mai avantajoasa”. 10:35 Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire! Sa nu va parasiti. [,,Sa nu lepadati”, KJV]. Asa cum se pare ca faceau unii (vezi v. 25). Indemnul ,,sa nu parasiti” este acelasi cu ,,sa tinem fara sovaire” (v. 23). Vezi Matei 24,13; Evrei 3,14. Increderea. Gr. parresia (vezi cap. 3,6). Rasplatire. ,,Rasplata” credinciosiei este viata vesnica (vezi Romani 2,6.7). 10:36 Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit. Rabdare. Rabdarea este o virtute. Ea cere perseverenta, persistenta si actiune, in ciuda oboselii, a descurajarii si a obstacolelor care ar putea sa blocheze calea. Ati implinit voia lui Dumnezeu. Pentru un comentariu cu privire la implinirea voii lui Dumnezeu, vezi Matei 7,21–27. Ce v-a fost fagaduit. [,,Fagaduinta”, KJV]. Adica rasplata fagaduita, viata vesnica. Dupa cum dupa o victorie un atlet isi primeste premiul, tot asa crestinul, dupa ce a ,,implinit voia lui Dumnezeu”, va primi ce i-a ,,fost fagaduit”. In Epistola lui Pavel catre Evrei fagaduinta se refera in deosebi la ,,odihna” lui Dumnezeu si la ,,vesnica mostenire” (cap. 4,1; 9,15; vezi si cap. 11,13). 10:37 Inca putina, foarte putina vreme, si Cel ce vine va veni, si nu va zabovi. Inca putina, foarte putina vreme. Literal, ,,inca foarte putina [vreme]”. Vezi Nota Suplimentara de la Romani 13. Cel ce vine. [,,Cel ce trebuie sa vina”, KJV]. Si anume Acela care a fagaduit sa revina (vezi Ioan 14,1–3). Compara cu Luca 21,27; Iacov 5,8. Zabovi. Gr. chronizo, ,,a pierde timpul” ,,a amana”. Compara cu Habacuc 2,3, unde in LXX este folosit acelasi cuvant grecesc. Se poate ca fagaduintele lui Dumnezeu sa para ca intarzie, dar cu timpul ele se vor implini cu siguranta. 10:38 Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el. Cel neprihanit. Prima parte a versetului este citata din Habacuc 2,4 (vezi comentariul de acolo si de la Romani 1,17; vezi si Galateni 3,11). Aici se arata ca ,,cel neprihanit va trai prin credinta”, asteptand implinirea fagaduintei revenirii lui Hristos. Credinta ii va da rabdare in vremurile timpurile grele de dinaintea venirii Sale. Da inapoi. Adica isi pierde increderea (vezi v. 35). Sufletul Meu. O expresie biblica obisnuita, insemnand ,,eu” (vezi Psalmi 16,10). Nu gaseste placere. [,,Nu are nici o placere”, KJV]. Acela care ,,da inapoi” de la calea credintei nu trebuie sa se astepte sa aduca cuvintele: ,,Bine rob bun si credincios, … intra in bucuria stapanului tau” (Matei 25,21) 10:39 Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului. Noi insa nu suntem din aceia. Cu tact, scriitorul ii include pe toti cititorii in grupul celor care vor ,,trai prin credinta” (v. 38). Mustrarea din v. 23–36 implica faptul ca unii din ei erau in primejdia de a da inapoi, astfel incat ,,sa se piarda”. Dar scriitorul inlatura acum ideea ca vreunul din ei ar fi in situatia asta. Ca sa se piarda. Adica sa fie nimiciti pentru totdeauna (vezi Ioan 17,12). Mantuirea. Gr. peripoiesis, ,,rezervarea”, ,,achizitionarea”, ,,conservarea”. Vezi Efeseni 1,14, unde peripoiesis e tradus ,,rascumpararea celor castigati”. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 10 Biblia face repetate declaratii cu privire la planul minunat pe care Dumnezeu l-a facut pentru mantuirea oamenilor, plan care isi gaseste centrul in sacrificiul lui Hristos la Golgota si in lucrarea pe care El o indeplineste in ceruri pentru noi. Cand Dumnezeu Si-a ales un popor, unul din primele lucruri pe care i le-a descoperit a fost planul de mantuire. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa construiasca un sanctuar, ca El sa poata locui in mijlocul lor (vezi Exodul 25,8). Sanctuarul acesta era alcatuit din doua incaperi (vezi Exodul 26,31–37), in fiecare din ele fiind asezate anumite obiecte. In prima incapere, in care se aflau masa pentru punerea painilor, sfesnicul cu sapte brate si altarul tamaierii, erau indeplinite zilnic anumite slujbe. In a doua incapere, in care se afla chivotul legamantului, avea loc o singura slujba, si asta doar in cea mai importanta zi a anului, Ziua Ispasirii. Serviciile din ambele incaperi includeau jertfele de animale si varsarea de sange (vezi Vol. I, pp. 698–710). Sanctuarul acesta era facut dupa ,,chipul” [,,modelul”, KJV] care ii fusese aratat lui Moise ,,pe munte” (Exodul 25,40; vezi Exodul 25,9; Faptele Apostolilor 7,44). In ceruri se gaseste originalul a carui ,,umbra” (vezi Evrei 8,5; 9,23) este sanctuarul de pe pamant. Ioan, caruia i s-au descoperit de mai multe ori imagini din cer, declara ca a vazut ,,in cer Templul cortului marturiei” (vezi Apocalipsa 15,5). In ,,templul” acela el a vazut ,,chivotul legamantului” (cap. 11,19). A mai vazut in viziune si altarul tamaierii (vezi cap. 8,3). Pavel, cel care a scris Epistola lui Pavel catre Evrei, vorbeste despre ,,Marele nostru Preot” din cer (vezi Evrei 3,1; 9,24), care S-a adus jertfa o data pentru totdeauna, varsandu-Si sangele in favoarea pacatosilor care se pocaiesc (vezi cap. 9,24–26; 10,12). Din pasajele acestea si din altele care ar putea fi citate reiese ca sanctuarul de pe pamant, cu cele doua incaperi ale sale si cu serviciile care se indeplineau in ele, este o ,,umbra”, sau o schita, a lucrarii indeplinite de Hristos la Golgota si in cer. Intr-adevar, despre slujba din sanctuarul din cer putem sa vorbim cu mai multa certitudine decat o putem face despre oricare alt aspect al lucrarii lui Dumnezeu in favoarea omului, deoarece ne este prezentat, in masura in care simbolurile pot sa reprezinte, marele original din cer. Din lucrurile pe care le stim cu privire la sanctuarul de pe pamant putem trage anumite concluzii cu privire la cel din cer. Dupa cum serviciul pamantesc nu putea incepe decat numai dupa ce preotul avea o jertfa de adus, tot asa Hristos Si-a inceput lucrarea de Mare Preot al nostru in sanctuarul ceresc dupa ce S-a adus pe Sine Insusi ca jertfa. Dupa cum serviciul pamantesc avea doua etape, reprezentate prin cele doua incaperi, tot asa lucrarea din cer are doua faze. Si dupa cum serviciul pamantesc isi desfasura prima faza pana in marea Zi a Ispasirii, tot asa serviciul ceresc si-a desfasurat prima faza pana la data cand, aproape de sfarsitul istoriei pamantului, Marele nostru Preot a intrat in a doua etapa a lucrarii Sale preotesti. Profetia din Daniel 8,14 (vezi comentariul de acolo) arata ca in anul 1844 El Si-a inceput aceasta a doua faza a lucrarii Sale. Totusi, asa cum s-a observat in comentariul la Exodul 25,9, sunt zadarnice speculatiile cu privire la dimensiunile, infatisarea exacta sau amenajarea precisa a sanctuarului din cer, deoarece ,,nici o constructie pamanteasca nu ar putea reprezenta vastitatea si slava lui” (PP 357). Omul este ,,chipul lui Dumnezeu” (Geneza 1,27), dar numai Hristos este ,,intiparirea fiintei Lui” (Evrei 1,3). Sanctuarul de pe pamant a fost construit dupa modelul celui din cer, in sensul ca este o reprezentare vie a diferitelor aspecte ale lucrarii lui Hristos in favoarea omului cazut (PP 357). Putem vorbi pe buna dreptate despre ,,Locul sfant” (Sfanta) si despre ,,Locul prea sfant” (Sfanta Sfintelor) din sanctuarul ceresc, deoarece in felul acesta folosim limbajul si simbolurile sanctuarului pamantesc (Exodul 26,33.34), pentru a intelege, cat se poate de bine, adevarul cu privire la sanctuarul ceresc. Dar nu ar trebui sa permitem ca vreo nedumerire in vizualizarea un sanctuarului din cer dupa modelul celui de pe pamant, sa estompeze in mintea noastra marile adevaruri transmise de acea ,,umbra” pamanteasca, dintre care unul este ca lucrarea lui Hristos pentru noi este savarsita in cele doua etape, sau ,,doua mari parti”, pentru a imprumuta cuvintele lui Ellen G. White (PP 357). Adevarul acesta este vital pentru o buna intelegere a lucrarii Marelui nostru Preot. Pentru o discutie mai detaliata cu privire la acest subiect, cititorul este invitat sa vada comentariile la textele citate. Epistola lui Pavel catre Evrei trateaza lucrarea lui Hristos ca Mare Preot al nostru. In anumite locuri, de pilda in cap. 9, Pavel vorbeste despre cele doua incaperi ale sanctuarului de pe pamant si face o anumita aplicatie la lucrarea lui Hristos din cer. De aceea, cartea aceasta a fost uneori centrul discutiilor teologice cu privire la interpretarea cuvintelor pe care le foloseste Pavel vorbind despre acest subiect si s-a pus in deosebi problema daca apostolul sustine existenta a doua incaperi in sanctuarul din cer – sau ,,doua mari etape” in slujba preoteasca al lui Hristos. In comentariul de fata se sustine categoric ca lucrarea cereasca a lui Hristos este dusa la indeplinire in cele ,,doua parti” ale sanctuarului din cer, sau, pentru a imprumuta simbolismul Scripturii, in ,,Locul sfant” si apoi in ,,Locul prea sfant” (vezi mai ales Exodul 25,9; Daniel 8,14); dar se mai sustine si ca Epistola lui Pavel catre Evrei nu este locul ideal pentru a gasi o prezentare definitiva a acestei chestiuni. In timpurile Noului Testament evreii crestini erau framantati de cum ar trebui sa se raporteze la serviciul sanctuarului pamantesc, pe care ei si stramosii lor il considerasera, timp de cincisprezece secole, a fi centrul adevaratei vieti religioase (vezi Vol. VI, pp. 30–33). Pavel incearca sa le arate, printr-o serie de paralele si contraste, ca sanctuarul pamantesc nu ar trebui sa mai fie centrul loialitatii si devotiunii lor, deoarece Dumnezeu a zidit acel sanctuar pentru care cel pamantesc nu era mai mult decat o ,,umbra” (vezi Introducere la Evrei, pentru o tratare mai extinsa a acestor paralele). De exemplu, scriitorul acestei epistole vorbeste despre preotul nemuritor din cer, in comparatie cu preotii muritori de pe pamant (vezi Evrei 7,23.24.28), despre sacrificiul nepretuit al lui Hristos, in contrast cu jertfele de animale (vezi cap. 9,11–24.23–26; 10,11–14). Si ajunge la concluzia ca acum copiii lui Dumnezeu beneficiaza de ,,o slujba … mai inalta (vezi cap. 8,6). Nu trebuie sa mai apelam la preotii pamantesti pentru a prezenta inaintea lui Dumnezeu dorinta de a fi iertati. Acum putem sa venim noi insine, cu incredere si fara mijlocitori, la tronul harului, prin meritele slavitului nostru Mare Preot din cer (vezi cap. 4,14–16; 10,19–22). Pentru a-i convinge pe iudeo-crestini sa-si mute privirile de la sanctuarul pamantesc si preotii lui la sanctuarul ceresc si Marele Preot de aici, Pavel trebuie mai intai sa stabileasca adevarul primar al superioritatii sanctuarului din cer. Asupra acestui adevar isi concentreaza Pavel argumentatia sa infocata cu privire la sanctuar. In comentariul de fata se sustine ca daca declaratiile lui Pavel din Evrei sunt puse alaturi de alte pasaje biblice care se ocupa mai de aproape de cele ,,doua mari parti” ale serviciului sanctuarului, apare un tablou bine conturat atat al naturii cat si al superioritatii lucrarii de Mare Preot a lui Hristos pentru noi.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–397T 40 5–7DA 23 7 DA 757; 4T 121 16 MB 50; SC 60 19, 20 FE 309 21 DA 52 21, 22 4T 121 22 ML 129; TM 515 23 SR 247; 1T 121; 5T 630; 7T 274 25 1T 548; 6T 365; 7T 190 26, 27 PP 405, 517; TM 97 27 MB 26; SC 24 29 FE 434; GC 601; TM 91; 1T 429; 9T 48 31 PP 329; 4T 533 32 GC 39; SR 320; 6T 365; 8T 113 32, 33 3T 319 35 GC 408; MYP 111; SL 89; 2T 509; 5T 578 35–37COL 177; PK 732; 9T 287 35–39EW 25; GC 407; SR 374 37 5T 485; 9T 11 37, 38 GC 408 38 SC 69; TM 424; 4T 237 38, 39 5T 693 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: