1:2 la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
La sfarsitul acestor zile. [,,In aceste ultime zile”, KJV]. Aceste cuvinte sunt echivalente cu expresia ,,in vremea noastra”. Uneori scriitorii biblici vorbesc despre evenimentele legate de prima venire a lui Hristos ca avand loc ,,in zilele de pe urma” (vezi Faptele Apostolilor 2:17; Evrei 9:26; 1 Petru 1:5).
Prin Fiul. [,,Prin Fiul Sau”, KJV]. Cuvantul ,,Sau” (ca in KJV) este in plus. RVS traduce astfel ,,printr-un Fiu”. Traducerea aceasta, desi gramatica admisibila, duce in eroare, deoarece ar putea sa se interpreteze ca Dumnezeu are mai multi fii. Este mai bine sa consideram ca lipsa articolului aici ca subliniaza calitatea substantivului, ca in Daniel 7:13; Apocalipsa 1:13 (vezi comentariile de acolo si cele de la Ioan 1:1). Atunci sensul ar fi ,,unul care este un fiu”. Contrastul dorit este intre revelatia printr-un profet si revelatia printr-un ,,fiu”.
L-a pus. [,,L-a numit”, KJV]. Este dificil sa plasam acest eveniment in vreun moment precis din istorie, deoarece scopurile lui Dumnezeu sunt vesnice. Totusi, numirea la care se face referire aici probabil ca a avut loc cu ocazia inaltarii, cand Hristos ,,s-a asezat la dreapta Marimii, in locurile prea inalte” (v. 3).
Primul verset Il prezinta pe Tatal, al doilea pe Fiul. Prezentandu-L pe Fiul, autorul epistolei catre Evrei intra in subiect. Daca Hristos inlocuieste preotia aronica instituita de Moise, trebuie sa fi dovedit ca ii este superior lui Moise, altminteri n-ar fi avut puterea sa abroge ceea ce instituise acesta. De aceea Hristos este prezentat ca Dumnezeu (vezi Evrei 1:3; compara cu Ioan 1:1).
Mostenitor al tuturor lucrurilor. Cand a venit pe pamant Isus ,,a dezbracat mantia Sa regala si a lasat la o parte cununa imparateasca” (9T 68). El a ,,ales sa predea sceptrul in mainile Tatalui si sa coboare de pe tronul universului” (DA 22, 23). La inaltare El Si-a reluat pozitia pe care o avusese la Tatal inainte de intrupare (vezi AA 38, 39; compara cu 8T 268, 269). Era important ca evreii sa inteleaga adevarata pozitie a Fiului. Scriitorii Vechiului Testament nu faceau o distinctie clara intre persoanele Dumnezeirii. Israel fusese invatat: ,,Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deuteronom 6, 4). Era necesar ca poporul sa inteleaga ca Mesia impartea tronul universului cu Tatal. Vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1, compara cu 1 Corinteni 15:24–27.
Prin care a facut si. Fiul este descoperit ca asociat al Tatalui, agent activ la creatiune (vezi Ioan 1:3; Coloseni 1:16, 17).
Veacurile. [,,Lumile”, KJV]. Gr. aiones (vezi Matei 13:39). Probabil ca pluralul probabil face referire la intregul sistem al lucrurilor aduse de Hristos la existenta in timp, ,,toate lucrurile” din Evrei 1:3, cele ,,vazute si nevazute: fie scaune de domnie, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri” Coloseni 1:16–17.
Prin Hristos, Dumnezeu a facut lumile. Dumnezeu L-a folosit nu ca pe unealta, ci ca pe un conlucrator. Aceasta este o aluzie la impartirea rolurilor in cadrul Dumnezeirii. Rascumparatorul omului este si Creatorul lui. Si intr-adevar, pentru ca este Creator, poate sa faca din om ,,o faptura noua” (2 Corinteni 5:17).
Cand ne gandim la gloria creatiunii lui Dumnezeu, la nenumaratele lumi care inconjoara tronul lui Dumnezeu, nu numai ca ajungem sa avem o conceptie mai putin limitata despre El, dar suntem constransi sa spunem impreuna cu psalmistul: ,,Ce este omul ca sa te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?” (Psalmi 8:4). Minunat in intelepciune, cunostinta si putere trebuie sa fie Dumnezeul nostru, minunata trebuie sa fie iubirea Aceluia care a creat si sustine toate lucrurile si il invita pe om sa devina partas cu El la slava.