Printable ModeEvrei, 1
|
1:1 Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, A vorbit. Scriitorul accentueaza faptul ca Dumnezeu a fost Cel care a vorbit prin profeti. O carte poate purta numele lui Isaia, Amos sau Daniel, insa adevaratul autor este Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu a facut descoperiri prin profeti in vremurile Vechiului Testament a exclus descoperirile ulterioare, mai importante chiar, atunci cand El le-a considerat necesare. In vremurile Vechiului Testament credinta in Rascumparatorul care avea sa vina era manifestata prin aducerea unui miel pe altar. Dar dupa ce Hristos a venit ar fi fost nepotrivita continuarea sistemului de jertfe: a face asa ceva nu ar mai fi dat pe fata credinta, ci necredinta. Era necesara inlaturarea ritualurilor si a ceremoniilor care aratau catre un Mesia care avea sa vina, si inlocuirea lor cu alte elemente, care sa arate credinta intr-un Mesia care venise deja. Pentru a-l face in stare pe credincios sa faca lucrul acesta ar fi fost nevoie de noi descoperiri din Cer. A curma ceremoniile si obiceiuri consacrate in timp – asa cum cerea crestinismul de la iudei – si a adopta altele noi, care in exterior nu se asemanau cu cele vechi, a rupe legatura cu maiestuosul serviciu de la Templu, toate acestea fara indoiala ca pareau pentru multi nu numai lepadarea experientelor si descoperirilor din trecut, ci si sfarsitul oricarei religii. Pana in primul secol iudeii si stramosii lor adusesera intotdeauna jertfe, iar Dumnezeu primise inchinarea lor. Era gresita continuarea acestor ceremonii pe care, evident, Dumnezeu le binecuvantase? Evreii isi aminteau cum Dumnezeu il instruise pe Moise sa zideasca sanctuarul si cum El Insusi onorase dedicarea lui trimitand foc din cer pentru a aprinde lemnele de pe altar. Ei considerau ca religia aceasta, care fusese destul de buna pentru Avraam, Moise si Ilie, era potrivita si pentru ei. Este intotdeauna greu, aproape imposibil ca in cativa ani sa schimbi datinile inradacinate de secole si sa transformi obiceiurile unei natiuni. Tranzitia de la iudaism la crestinism a fost deosebit de dificila, prin faptul ca schimbarea a trebuit sa fie savarsita sub conducerea unor oameni care, dupa aprecierea celor mai multi, nu erau de acelasi rang cu cei care instituisera obiceiurile acestea. Din cauza aceasta, perioada de tranzitie a fost una din cele mai critice. A fost nevoie de multa intelepciune si multe sfaturi bune. Fara indoiala ca mereu revenea intrebarea ca daca Dumnezeu nu cerea inca jertfe si, daca I-ar fi fost neplacute, atunci cum stateau lucrurile cu oamenii mari si buni din vechime care le proclamasera in vechiul Israel, aducand ei insisi jertfe? Oare oamenii acestia nu urmasera indrumarile lui Dumnezeu? Si cine erau Pavel si ceilalti apostoli ca sa se incumete sa schimbe practicile si institutiile vechi? Iudeii ar fi putut sa-i intrebe sarcastic pe apostoli daca nu cumva se considerau mai mari decat profetii si patriarhii din vechime (vezi Ioan 4:12). La intrebarile acestea se da un raspuns chiar din primele cuvinte ale epistolei. Marii conducatori din trecut nu fusesera indusi in eroare. Fusesera oameni ai lui Dumnezeu, condusi de El. Cand vorbeau ei, vorbea Dumnezeu. Ei nu se luasera dupa basme mestesugit alcatuite. Luand pozitia aceasta autorul cartii vroia sa castige increderea celor care credeau ca marii oameni si profeti din vechime fusesera condusi de Dumnezeu. In vechime. [,,In timpul trecut”, KJV]. Gr. palai, ,,demult”, ,,mai inainte”. Se face referire, fara indoiala, la revelatia Vechiului Testament. Parintilor. Aici inseamna ,,inaintasilor” sau ,,strabunilor”. Prooroci. Gr. prophetai, (vezi Matei 11:9). In multe randuri. [,,In diferite timpuri”, KJV]. Gr. polumeros, ,,in multe parti”, ,,in multe feluri”. Lumina deplina de la tronul lui Dumnezeu n-a izbucnit asupra oamenilor intr-o singura si mare strafulgerare de slava. Dimpotriva, ea a venit incet, putin cate putin, asa cum o puteau intelege oamenii. In multe chipuri. [,,In diferite feluri”, KJV]. Gr. polutropos, ,,in diferite feluri”. Dumnezeu a vorbit profetilor prin solii rostite si scrise, prin parabole si cu ajutorul obiectelor vizuale. Indiferent ce mijloace au fost folosite, Dumnezeu era Cel care vorbise (vezi la ,,a vorbit”). Dumnezeu. Epistola se lanseaza direct intr-o discutie doctrinara, fara de obisnuitele salutari de la inceput (vezi versetele de inceput ale celorlalte epistole din Noul Testament; vezi Introducerea la Epistola lui Pavel catre Evrei, Paternitatea). In versiunea greaca primul cuvant din epistola nu este Dumnezeu (ca si in traducerea Cornilescu), ci ,,in multe randuri” (vezi la ,,a vorbit”). 1:2 la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. La sfarsitul acestor zile. [,,In aceste ultime zile”, KJV]. Aceste cuvinte sunt echivalente cu expresia ,,in vremea noastra”. Uneori scriitorii biblici vorbesc despre evenimentele legate de prima venire a lui Hristos ca avand loc ,,in zilele de pe urma” (vezi Faptele Apostolilor 2:17; Evrei 9:26; 1 Petru 1:5). Prin Fiul. [,,Prin Fiul Sau”, KJV]. Cuvantul ,,Sau” (ca in KJV) este in plus. RVS traduce astfel ,,printr-un Fiu”. Traducerea aceasta, desi gramatica admisibila, duce in eroare, deoarece ar putea sa se interpreteze ca Dumnezeu are mai multi fii. Este mai bine sa consideram ca lipsa articolului aici ca subliniaza calitatea substantivului, ca in Daniel 7:13; Apocalipsa 1:13 (vezi comentariile de acolo si cele de la Ioan 1:1). Atunci sensul ar fi ,,unul care este un fiu”. Contrastul dorit este intre revelatia printr-un profet si revelatia printr-un ,,fiu”. L-a pus. [,,L-a numit”, KJV]. Este dificil sa plasam acest eveniment in vreun moment precis din istorie, deoarece scopurile lui Dumnezeu sunt vesnice. Totusi, numirea la care se face referire aici probabil ca a avut loc cu ocazia inaltarii, cand Hristos ,,s-a asezat la dreapta Marimii, in locurile prea inalte” (v. 3). Primul verset Il prezinta pe Tatal, al doilea pe Fiul. Prezentandu-L pe Fiul, autorul epistolei catre Evrei intra in subiect. Daca Hristos inlocuieste preotia aronica instituita de Moise, trebuie sa fi dovedit ca ii este superior lui Moise, altminteri n-ar fi avut puterea sa abroge ceea ce instituise acesta. De aceea Hristos este prezentat ca Dumnezeu (vezi Evrei 1:3; compara cu Ioan 1:1). Mostenitor al tuturor lucrurilor. Cand a venit pe pamant Isus ,,a dezbracat mantia Sa regala si a lasat la o parte cununa imparateasca” (9T 68). El a ,,ales sa predea sceptrul in mainile Tatalui si sa coboare de pe tronul universului” (DA 22, 23). La inaltare El Si-a reluat pozitia pe care o avusese la Tatal inainte de intrupare (vezi AA 38, 39; compara cu 8T 268, 269). Era important ca evreii sa inteleaga adevarata pozitie a Fiului. Scriitorii Vechiului Testament nu faceau o distinctie clara intre persoanele Dumnezeirii. Israel fusese invatat: ,,Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deuteronom 6, 4). Era necesar ca poporul sa inteleaga ca Mesia impartea tronul universului cu Tatal. Vezi Nota Suplimentara de la Ioan 1, compara cu 1 Corinteni 15:24–27. Prin care a facut si. Fiul este descoperit ca asociat al Tatalui, agent activ la creatiune (vezi Ioan 1:3; Coloseni 1:16, 17). Veacurile. [,,Lumile”, KJV]. Gr. aiones (vezi Matei 13:39). Probabil ca pluralul probabil face referire la intregul sistem al lucrurilor aduse de Hristos la existenta in timp, ,,toate lucrurile” din Evrei 1:3, cele ,,vazute si nevazute: fie scaune de domnie, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri” Coloseni 1:16–17. Prin Hristos, Dumnezeu a facut lumile. Dumnezeu L-a folosit nu ca pe unealta, ci ca pe un conlucrator. Aceasta este o aluzie la impartirea rolurilor in cadrul Dumnezeirii. Rascumparatorul omului este si Creatorul lui. Si intr-adevar, pentru ca este Creator, poate sa faca din om ,,o faptura noua” (2 Corinteni 5:17). Cand ne gandim la gloria creatiunii lui Dumnezeu, la nenumaratele lumi care inconjoara tronul lui Dumnezeu, nu numai ca ajungem sa avem o conceptie mai putin limitata despre El, dar suntem constransi sa spunem impreuna cu psalmistul: ,,Ce este omul ca sa te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?” (Psalmi 8:4). Minunat in intelepciune, cunostinta si putere trebuie sa fie Dumnezeul nostru, minunata trebuie sa fie iubirea Aceluia care a creat si sustine toate lucrurile si il invita pe om sa devina partas cu El la slava. 1:3 El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile prea inalte, Este. [,,Fiind”, KJV]. Gr. on, un cuvant care denota existenta vesnica, nesfarsita (vezi Apocalipsa 1:4). Forma verbala inrudita en apare, exprimand exact aceeasi idee, in Ioan 1:1: ,,La inceput era (en) Cuvantul” (vezi comentariul de acolo). Hristos nu a venit la existenta ,,la inceput” – la inceput El deja era. Cand a venit in lumea aceasta, El care deja era, s-a facut trup [,,carne]. El nu fusese mai inainte trup (vezi Ioan 1:14). Oglindirea. [,,Stralucirea”, KJV]. Gr. apaugasma, ,,stralucirea”, ,,iradierea”, ,,reflectarea”. Tatal si Fiul sunt de nedespartit. Fiul Il descopera pe Tatal, este oglindirea Tatalui. Ca atunci cand privim la soare si nu-l vedem pe el, ci razele lui, tot asa nu putem sa-L vedem pe Tatal, ci doar pe Fiul, Tatal Insusi fiind invizibil, locuind ,,intr-o lumina de care nu poti sa te apropii” si ,,nici un om nu L-a vazut si nu-L poate vedea” (1 Timotei 6:16). Slavei. Gr. doxa (vezi Romani 3:23; 1 Corinteni 11:7). Slava lui Dumnezeu este suma tuturor insusirilor Sale. Odata Moise L-a rugat pe Dumnezeu: ,,Arata-mi slava Ta” (Exod 33:18). Ca raspuns la rugaminte, Dumnezeu i-a zis: ,,Voi face sa treaca pe dinaintea ta, toata frumusetea [,,bunatatea”] Mea” (Exod 33:19; vezi cap. 34:5–7). Slava lui Dumnezeu este caracterul Sau (vezi DA 20; PK 312, 313; GW 417). Hristos nu a devenit oglindirea [,,stralucirea”] slavei lui Dumnezeu. El deja era si fusese din totdeauna (vezi Ioan 1:1; vezi Vol. V, p. 917). Aceasta constituie natura esentiala si vesnica a personalitatii Sale. Intiparirea. [,,Chipul clar”, KJV]. Gr. charaker, la inceput era o unealta folosita pentru gravare sau marcare. Mai tarziu a ajuns sa insemne marcarea insasi. Aceeasi dualitate de sens poate fi notata la numite cuvinte ale noastre. Cuvantul ,,sigiliu”, de exemplu, poate sa insemne amprenta, dar si instrumentul folosit, iar cuvantul ,,stampila” denota atat instrumentul folosit cat si amprenta lasata. Dupa cum un sigiliu sau o stampila imprima un chip identic pe ceara, tot asa Hristos este copia fidela a lui Dumnezeu. Fiintei. [,,Persoanei”, KJV]. Gr. hupostasis, literal, ,,cea ce sta dedesubt”, de unde, ,,existenta”, ,,esenta”, ,,fiinta adevarata”, ,,realitate”. Inseamna realitatea in contrast cu inchipuirea sau fantezia, si este folosit pentru esenta lucrurilor, natura launtrica, persoana insasi. Mai se foloseste si pentru a denota fermitate, statornicie, siguranta, incredere. Cand se spune despre Hristos ca este ,,intiparirea” [,,chipul clar”] pentru hupostasis al Tatalui, aceasta inseamna mai mult decat asemanarea exterioara. El este expresia exacta si adevarata a insesi naturii lui Dumnezeu. Cum este Tatal, asa e si Fiul: una in esenta, una in caracter, una in gand si in scop. Atat sunt Ei de asemanatori incat Hristos a declarat ,,Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9), ,,Eu si Tatal una suntem” (cap. 10:30). Intr-adevar, unul scopurile venirii lui Hristos pe acest pamant a fost de a-L reprezenta pe Tatal. Tine [,,Sustinand”, KJV]. Gr. phero, ,,a purta”, ,,a duce”, ,,a cara”, ,,a sustine”. Aici poate fi cu sensul de miscare, scop, calauzire; inaintare cu un anumit scop. Hristos este Cel care sustine toate lucrurile in intregul univers si care tine corpurile ceresti pe orbitele lor fixe. Compara cu afirmatia ,,toate se tin prin El” adica sunt tinute laolalta (Coloseni 1:17). Termenul phero este mai cuprinzator decat cuvantul nostru ,,a consta”, deoarece include sensul de lucrare cu un scop anumit, planuire. Definitia aceasta schimba conceptia de simpla putere care sustine universul fizic la aceea de Fiinta inteligenta care are un plan si este in procesul de desfasurarea al acestuia. Cuvantul. Gr. rhema ,,cuvant”, ,,porunca”, ,,rostire”, ,,comanda”. In cap. 11:3 se spune ca lumile au fost alcatuite prin rhema lui Dumnezeu. Compara cu folosirea cuvantului rhema in Romani 10:8, 17, 18; Efeseni 6:17; 1 Petru 1:25. Puterii. Gr. dunamis, ,,putere”, ,,tarie”, ,,capacitatea de a face ceva”. Lui. Adica a lui Hristos. [Prin Sine, KJV] Pot fi citate dovezi textuale importante (vezi p.10) pentru omiterea acestor doua cuvinte. Ideea este cuprinsa insa in forma expresiei grecesti tradusa ,,a facut curatirea”. Hristos a calcat singur in teasc (Isaia 63:3). A facut curatirea. [,,A curatit”, KJV]. Prin ispasirea Sa Hristos a savarsit atat curatirea de pacat in general – lucru care a fost facut cu putinta prin jertfa de pe cruce si in cele din urma va avea ca rezultat curatirea universului de pacat – cat si curatirea de pacat a fiecarei persoane in parte. Aceasta a doua lucrare, la fel facuta cu putinta prin cruce, este insa in curs de desfasurare si nu se va incheia pana cand nu va fi salvat si ultimul suflet. Pe cruce Hristos Si-a incheiat rolul de victima si jertfa. El Si-a varsat sangele, si astfel a deschis ,,un izvor pentru pacat si necuratie” (Zaharia 13:1). Dar lucrarea Sa de mijlocitor continua. El este Avocatul nostru la Tatal (vezi Evrei 7:25). Hristos a biruit orice ispita. Desi pacatele lumii au fost asezate asupra Lui, propriul Sau suflet a fost neintinat. El a respins orice indemn la rau. Satana nu a izbutit sa obtina intrare nicaieri in viata Sa. El L-a atacat de nenumarate ori pe Hristos, dar fara succes. [Noastre, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza omiterea acestui cuvant. Exprimarea corecta este deci ca Hristos ,,a facut curatirea pacatelor”. Este adevarat ca Hristos a curatit pacatele ,,noastre”, dar autorul prezinta aici un context mai larg. A sezut. Asezarea lui Hristos a fost o inscaunare oficiala, instalarea intr-o slujba, o inaugurare. A fost o investitura cu autoritate, o recunoastere a dreptului Sau de a exercita jurisdictia. Ea a fost inceputul, nu sfarsitul, activitatii Sale ca mijlocitor special. A fost punerea sigiliului lui Dumnezeu asupra lucrarii Sale de mijlocire. Prin asezarea lui Hristos la dreapta Sa, Dumnezeu Si-a manifestat aprobarea cu privire la lucrarea pe care Hristos o facuse pe pamant si a acceptat-o, L-a numit Mare Preot si L-a autorizat ca de aici inainte sa activeze ca mijlocitor dupa randuiala lui Melhisedec (cap. 7:17). Scaunul de la dreapta Maririi de sus I-a fost dat lui Hristos datorita faptului ca a curatit pacatele. El a izbutit acolo unde Adam daduse gres. El Si-a castigat pentru Sine dreptul de a vorbi si de a lucra pentru omenire. De aceea, departe de a se aseza pentru odihna, El Si-a inceput acum noua Sa activitate. Dupa cum un judecator de pe pamant ia loc pe scaunul judecatoresc, dupa cum un presedinte al unei adunari ocupa ,,scaunul prezidential” si lucrarile incep, tot asa Hristos Si-a ocupat scaunul la dreapta lui Dumnezeu si in felul acesta a primit recunoasterea oficiala a multimilor adunate, pe care le servise prin numirea si vointa lui Dumnezeu. Preotii care slujeau pe pamant ofereau sangele victimelor pe care oamenii le aduceau in sanctuar, sangele animalelor jertfite. Era necesar ca Hristos, ca Mare Preot, ,,sa aiba ceva de adus” (cap. 8:3). Acest ,,ceva” nu era ,,sange de tapi si de vitei, ci … insusi sangele Sau” (cap. 9:12). El nu a putut oferi acest sange pana cand nu a fost varsat la Golgota. Dar imediat ce a fost varsat, El si-a putut incepe lucrarea. Si a inceput-o de indata ce a fost instalat in slujba. El era acum preot in veci, gata sa mijloceasca pentru om, in locurile sfinte din cer. La dreapta. Locul de onoare si de autoritate. Fara indoiala ca aceasta este o aluzie la Psalmi 110:1. Maririi. [,,Maiestatii”, KJV]. Gr. megalosune, literal, ,,marire”. In Noul Testament cuvantul acesta apare numai aici si in Evrei 8:1; Iuda 25. In locul numelui, aici se foloseste un atribut al Divinitatii, fara indoiala pentru scopuri literare. In locurile preainalte. [,, In inaltime”, KJV]. Literal, ,,in inaltimi”, adica in cer (vezi Psalmi 93:3). 1:4 ajungand cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un Nume mult mai minunat decat al lor. Ajungand. [,,Fiind facut”, KJV]. La intrupare Isus ,,a fost facut pentru putina vreme mai prejos decat ingerii” (vezi cap. 2:9); iar acum este nespus de mult inaltat (cap. 1:3). Cu atat mai presus. [,,Cu atat mai bun”, KJV]. Restul capitolului este devotat contrastului dintre Hristos si ingeri. Autorul vrea sa arate ca Hristos este, in intelesul cel mai inalt, Dumnezeu. Daca Hristos poate sa-i curete pe oameni de pacat, atunci trebuie sa fie Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu poate sa ierte pacatele. Ingerii, oricat de distinsi ii considerau iudeii si oricat de mareti ar fi, nu pot sa mantuiasca. De aceea autorul dovedeste ca Hristos este ,,cu atat mai presus” [,,cu atat mai bun”] decat ingerii. Dumnezeirea lui Hristos a fost o mare piatra de poticnire in calea primirii crestinismului de catre iudei. Veacuri de-a randul Israel se laudase ca se inchina unui singur Dumnezeu, in timp ce paganii aveau multi zei. ,,Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn” (Deuteronom 6:4) fusese provocarea catre vecinii lor pagani. Iudeii aveau nevoie sa inteleaga natura Dumnezeirii, ca expresia ,,singurul Domn” Ii cuprindea pe Tatal, Fiul si Duhul Sfant. A mostenit. [,,Prin mostenire”, KJV]. Hristos a fost ,,pus mostenitor al tuturor lucrurilor” (vezi v. 2). O data cu aceasta mostenire I s-a dat si un nume ,,care este mai presus de orice nume” (vezi Filipeni 2:9). Un Nume mult mai minunat. Unii cred ca este vorba despre numele ,,Isus”. Acesta a fost numele pe care l-a primit la nastere si I-a fost dat ca un semn al faptului ,,ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale” (Matei 1:21); si deoarece ingerul care I-a vestit numele nu facea altceva decat sa execute porunca lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu Tatal a fost Acela care I-a dat numele. Altii cred ca aici se face referire la titlul de ,,Fiu”. Ei considera ca numele acesta este pus in evidenta de citatele din Vechiul Testament (Evrei 1:5–8). Facandu-se referire la intrupare s-a ajuns sa se aplice in mod deosebit titlul de ,,Fiu” (vezi Luca 1:35). Ingerii erau doar ,,duhuri slujitoare” (Evrei 1:13, 14); Isus era unicul ,,Fiu”. 1:5 Caci, caruia dintre ingeri a zis El vreodata: Tu esti Fiul Meu; astazi Te-am nascut? Si iarasi: Eu Ii voi fi Tata, si El Imi va fi Fiu? Caruia dintre ingeri. Acum incep o serie de citate din Vechiul Testament, pentru a dovedi superioritatea lui Hristos fata de ingeri. Raspunsul anticipat la aceasta intrebare este: ,,El niciodata n-a spus aceasta unui inger”. Tu esti Fiul Meu. Aceste cuvinte sunt citate din Psalmi 2:7 (vezi comentariul de acolo). In ce priveste titlul de ,,Fiu”, aplicat lui Hristos, vezi Luca 1:35; compara cu Romani 1:4. Aici autorul respinge pretentia ridicata de unii, cum ca Hristos ar fi un inger inaltat la o pozitie mai inalta. Daca Hristos ar fi cu adevarat un inger inaltat, atunci inseamna ca Dumnezeu a spus unui inger: ,,Tu esti Fiul Meu”. Dar Dumnezeu niciodata nu a spus nici unui inger asa ceva. Unii fac aluzie la Iov 1:6; 2:1; 38:7, ca dovada ca Scripturile ii numesc pe ingeri fii ai lui Dumnezeu (vezi comentariile la aceste versete). Ar trebui sa se observe ca toate cuvintele acestea sunt la plural. Nici un inger nu este numit fiu al lui Dumnezeu; si bineinteles ca ingerii sunt fiinte create (Coloseni 1:16). Astazi Te-am nascut. In ce priveste diferitele interpretari date acestui pasaj, vezi Faptele Apostolilor 13:33; compara cu Romani 1:4. Eu Ii voi fi Tata. Aceste cuvinte sunt citate din 2 Samuel 7:14 (vezi comentariul de acolo). Profetia si-a avut aplicatia primara la Solomon, dar aici i se da insemnatate mesianica. Scopul acestui citat este de a releva calitatea de Fiu a lui Hristos si in felul acesta de a accentua superioritatea Lui fata de ingeri. 1:6 Si, cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine! Cand duce. Se pare ca este o referire la intrupare, desi nu se mai gaseste si in alta parte o porunca de felul acesta. Unii sustin ca nu e cazul sa se forteze elementul timp. Hristos era Dumnezeu inainte de intrupare, El a fost Dumnezeu in timpul intruparii si a ramas Dumnezeu si dupa intrupare. Inchinarea in fata Lui a fost mereu potrivita. Porunca de a I se inchina scoate in evidenta suprematia Fiului. Cel intai nascut. Gr. prototokos (vezi Romani 8:29). Toti ingerii. Aici se citeaza liber din LXX, la Deuteronom 32:43, cu elemente din Psalmi 97:7. Citatul nu se gaseste in Biblia Ebraica. Citatele din LXX sunt specifice acestei epistole (vezi p. 388). Porunca de a-I aduce inchinare lui Hristos confirma dumnezeirea Sa. Oricat de inalta este pozitia ingerilor, Hristos este cu atat mai presus cu cat acestora li se porunceste sa I se inchine. Numai lui Dumnezeu I se cuvine inchinarea (Apocalipsa 22:8–9). De aceea Hristos este Dumnezeu. 1:7 Si despre ingeri zice: Din vanturi face ingeri ai Lui; si dintr-o flacara de foc, slujitori ai Lui; Vanturi. [,,Duhuri”, KJV]. Gr. pneumata, ,,vanturi”, ,,duhuri”. Este un citat din Psalmi 104:4 (vezi comentariul de acolo). Prin citarea acestui text autorul intentioneaza sa arate ca ingerii sunt slujitori si ca Dumnezeu ii foloseste in lucrarea Sa, in contrast cu Fiul, care este Dumnezeu. Slujitori. Gr. leitourgoi (vezi Romani 13:6). Intrucat Fiul este Dumnezeu si trebuie sa I se aduca inchinare, ingerii sunt slujitori a caror placere este sa faca voia lui Dumnezeu. Chiar de la bun inceput ei au avut un rol in planul lui Dumnezeu si au slujit in multe privinte. Dupa ce omul a pacatuit, ei au pazit calea care ducea la pomul vietii (Geneza 3:24). Cand vor avea loc evenimentele finale ale lumii acesteia si Hristos se va intoarce, ei vor veni impreuna cu El (Matei 25:31) si Hristos ii va trimite sa adune ,,pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta” (Matei 24:31). De-a lungul istoriei ingerii au fost pazitorii si protectorii oamenilor, trimisi ,,sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea” (Evrei 1:14). Ingerii s-au aratat adesea in timpul lucrarii lui Hristos pe pamant, de la prima vestire a nasterii Lui pana la inaltarea Sa la cer. Desi poate ca nu suntem constienti de prezenta constanta a ingerilor in viata noastra, putem fi siguri ca suntem intotdeauna sub grija lor iubitoare. Flacara de foc. Compara cu Gen. 3:24. 1:8 pe cand Fiului I-a zis: Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Fiului. In contrast cu ,,despre ingeri” (v. 7). Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule. Aceste cuvinte sunt citate din Psalmi 45:6, 7 (vezi comentariul de acolo). Aici Tatal I Se adreseaza Fiului cu respect, numindu-L Dumnezeu. Lucrul acesta ar putea fi considerat culmea argumentatiei cu privire la pozitia si demnitatea lui Hristos. Nu poate fi o marturie mai distinsa cu privire la dumnezeirea lui Hristos decat aceasta declaratie din partea Tatalui catre Fiul. Dumnezeirea lui Hristos este afirmata in modul cel mai solemn cu putinta, de catre Tatal Insusi. Mantuirea omului si intregul plan al mantuirii sunt intemeiate pe dumnezeirea lui Hristos. Daca Hristos nu este Dumnezeu in cel mai inalt sens, atunci credinta noastra este zadarnica si mantuirea devine imposibila. Multi iudei Il vazusera pe Isus in trup. Probabil ca era mai greu pentru ei decat pentru generatiile de mai tarziu sa creada ca Hristos era divin. Nu-l cunosteau ei pe presupusul Lui tata si pe mama Lui, si nu erau inca in viata unii din familia Sa? Cum putea omul acesta sa fie Dumnezeu? Autorul cauta sa inlature piatra acesta de poticnire. De aceea, pentru a-si confirma pozitia, face apel la marturia Scripturii. Fara ca aceasta problema sa fie discutata si pe deplin elucidata, ar fi aproape inutila dezbaterea celorlalte subiecte vitale cu care se ocupa Epistola lui Pavel catre Evrei. Cand cercetam istoria bisericii incepand din zilele apostolilor, vedem nevoia de a scoate in evidenta divinitatea lui Hristos. In ziua de azi multi Il respecta pe Hristos si in felul lor Il stimeaza, dar in ciuda acestui lucru refuza sa-I dea locul care Ii apartine de drept. Ei nu inteleg ca divinitatea lui Hristos este o problema esentiala in planul de mantuire si ca ,,nu este supt cer nici un alt Nume” prin care sa putem fi mantuiti (Faptele Apostolilor 4:12). In veci de veci. Compara cu Apocalipsa 11:15; 14:11. Dreptate. Gr. euthutes ,,purtare dreapta”, ,,cinste”. Merita sa fie observata referirea care se face la tron si la toiagul de domnie. Acesta sugereaza puterea actuala, nu numai potentiala. Ea arata ca imparatia nu este viitoare, ci prezenta si activa. Tronul si imparatia sunt vesnice, iar toiagul de domnie – simbol a exercitarii actuale a autoritatii – e caracterizata prin dreptate. 1:9 Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decat pe tovarasii Tai. Neprihanirea. [,,Dreptate”, KJV]. Gr. dikaiosune (vezi Matei 5:6). Este o referire la viata de pe pamant a lui Hristos. Pe baza acesteia a fost El uns, asa cum se mentioneaza in partea urmatoare a versetului. A iubi dreptatea este o virtute mai inalta decat doar de a face dreptate. Multi crestini sinceri iau parte la diferite activitati bune mai mult dintr-un simtamant al datoriei decat dintr-o iubire launtrica pentru lucrare. Un misionar poate merge intr-un camp sarac, manat de un inalt simt al datoriei si al raspunderii care zace asupra lui, si poate chiar sa savarseasca acolo o mare lucrare. Insa numai cand e cuprins de iubire pentru lucrare, numai cand incepe sa-i iubeasca pe oamenii in mijlocul carora lucreaza, numai atunci a atins standardul pus de Dumnezeu. Lucrarea a carei motivatie este datoria, este vrednica de lauda. Dar lucrarea care este motivata de iubire, este o experienta mult mai inalta. Unii accepta doctrinele bisericii si asculta de poruncile lui Dumnezeu pentru ca logica adevarului este coplesitoare si acesta este prezentat cu maiestrie. Totusi, daca ,,n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti” (2 Tesaloniceni 2:10), in cele din urma vor fi gasiti prea usor. Iubirea a fost cea care L-a indemnat pe Dumnezeu la actiune. ,,Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16). Hristos a iubit Biserica ,,si S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Pavel, care marturiseste ca a ,,lucrat mai mult decat toti” (1 Corinteni 15:10), afirma ca ,,dragostea lui Hristos ne strange cu putere” (2 Corinteni 5:14). Nelegiuirea. [,,Nedreptatea”, KJV]. Gr. anomia, ,,faradelegea”, ,,calcarea legii”. Iubirea este o virtute crestina esentiala. Totusi, trebuie subliniata si calitatea urii. Dumnezeu Il lauda pe Hristos deoarece a iubit neprihanirea si ca a urat pacatul. E posibil ca cineva sa se impotriveasca pacatului fara sa-l urasca. Poate ca un anumit pacat nu prezinta interes pentru cineva si de aceea nici nu e o ispita pentru el. Poate ca alte lucruri il ispitesc, dar stiind ca sunt pacate si ca s-ar putea sa fie descoperit, se infraneaza de la ceea ce ii place sa faca. Nu stim ce se scrie in cartile din cer cu privire la un astfel de om. Dar stim ca simpla teama ca reputatia sa nu fie cumva ruinata daca este descoperit, nu e o motivatie corecta pentru abtinerea de la pacat. Numai omul care s-a deprins sa urasca pacatul poate fi in siguranta. Omul care se abtine de la pacat, dar tanjeste dupa el si-l gaseste atragator si interesant, nu se afla pe un teren sigur. El are nevoie sa ajunga sa urasca pacatul. Biserica din Efes era laudata pentru ca ura faptele nicolaitilor (Apocalipsa 2:6). In cartea lui Dumnezeu sunt inregistrate nu numai iubirea, ci si ura noastra. Uns. Ungerea de aici este facuta cu uleiul bucuriei, adica acel ulei care este bucurie. Ea este un simbolica, cu binecuvantare si bucurie (vezi Deuteronom 28:40; Psalmi 23:5; 92:10). Tovarasi. In profetia originara acestia erau fara indoiala alte personaje ceresti. Unii considera ca atunci cand pasajul este aplicat la Hristos acesti ,,tovarasi” reprezinta toate celelalte fiinte; iar altii cred ca este vorba de colaboratorii lui Hristos in planul de mantuire, adica cei mantuiti, care sunt impreuna mostenitori cu El. 1:10 Si iarasi: La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pamantul; si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Tu, Doamne. Versetele 10–12 sunt citate din Psalmi 102:25–27. Pentru a stabili fara nici o indoiala divinitatea lui Hristos, Pavel foloseste citat dupa citat din LXX. In v. 8 Hristos este numit Dumnezeu. Aici este numit Domn. Isus este atat Domn cat si Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 2:36). Ai intemeiat pamantul. [,,Ai pus temelia pamantului”, KJV]. Faptul ca Hristos a fost agentul activ la creatiune a fost deja mentionat (vezi v. 2). Acest citat, pe care iudeii il considerau o referire la Dumnezeu, este prezentat ca vorbind despre Hristos. 1:11 Ele vor pieri, dar Tu ramai; toate se vor invechi ca o haina; Ele vor pieri. Adica cerul si pamantul vor suferi schimbari fundamentale (vezi Matei 24:35; Apocalipsa 21:1) Tu ramai. Aici lui Hristos Ii este atribuita vesnicia. In calitate de Creator, El a existat inainte de toate lucrurile (Coloseni 1:17), iar cand cele pieritoare vor disparea, El va ramane. 1:12 le vei face sul ca pe o manta, si vor fi schimbate; dar Tu esti acelasi; si anii Tai nu se vor sfarsi. Ca pe o manta. Un tablou impresionant al perisabilitatii cerurilor si pamantului (vezi v. 11). Tu esti acelasi. Afirmatia aceasta releva imutabilitatea lui Hristos. Toate atributele lui Dumnezeu sunt vitale. Noi accentuam iubirea, bunatatea si dreptatea Lui. Dar imutabilitatea Sa este tot atat de importanta, desi nu o apreciem intotdeauna. Este cat se poate de minunat faptul ca putem sa ne sprijinim pe calitatea lui Hristos de a fi ,,acelasi, ieri si azi si in veci” (cap. 13:8). Eternitatea si imutabilitatea dau ideea de solidaritate, stabilitate si permanenta. Ele sunt ,,ca o ancora a sufletului, o nadejde tare si neclintita” (cap. 6:19). In aceste vremuri de nesiguranta este bine sa avem ceva sigur pe care sa cladim, e bine sa avem o ancora care sa nu fie dusa de apa. 1:13 Si caruia din ingeri i-a zis El vreodata: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut al picioarelor Tale? Ingeri. Raspunsul anticipat la intrebarea de la v. 5 este: ,,Dumnezeu n-a numit niciodata nici un inger 'Fiul Meu' si nici nu l-a invitat niciodata pe vreunul sa sada la dreapta Sa - pentru a impartasi cu El pozitia si prerogativele Sale”. Sezi la dreapta Mea. Aceste este un citat din Psalmi 110:1. Vezi Evrei 1:3. Pe vrajmasii Tai asternut ai picioarelor Tale. Aceste cuvinte sunt o referire la un obicei oriental potrivit caruia biruitorul isi punea piciorul pe grumazul vrajmasilor sai, ca un semn al supunerii lor. Compara declaratia lui Isus cu privire la aceasta afirmatie din Psalmi (Luca 20:42, 43). 1:14 Nu sunt oare toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea? Slujitoare. Gr. leitourgikos, ,,indeplinind o slujba [publica]”. Leitourgikos este inrudit cu leitourgos, al carui plural e tradus in v. 7 ,,slujitori”. In ce priveste verbul leitourgo, vezi Faptele Apostolilor 13:2. Sa indeplineasca o slujba. [,,Sa serveasca”, KJV]. Gr. eis diakonian, ,,pentru slujba”. In ce priveste cuvantul diakonia, vezi Romani 12:7. Discutand despre suprematia lui Hristos fata de ingeri, autorul nu intentioneaza sa vorbeasca depreciativ despre acesti soli ai lui Dumnezeu. Ei detin o slujba inalta (vezi v. 7). Iudeii aveau o parere foarte buna despre ingeri si de aceea argumentatia din acest capitol este si mai impresionanta. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–5MH 421; 8T 268 2 DA 668; EW 158 3 COL 115; DA 55; Ed 132; Ev 614; EW 77; MB 49; MH 418; MM 19; PP 34, 45; 2T 200, 345; 8T 265 6 DA 834; GC 502; 2T 426 8 PP 34 9 DA 180, 734 13 ML 304 14 AA 154; AH 323, 405; COL 176, 389; CW 140; DA 639, 832; Ed 103; EW 88, 262; GC 511, 551; MH 253; ML 303, 304; MYP 17, 27; PP 65; SR 154; 2T 125, 453; 3T 198, 516; 5T 420; 6T 40, 63, 161, 175, 316, 319, 433, 456; 7T 17, 266 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: