39:1 Iosif a fost dus in Egipt; si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un Egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care-l adusesera acolo.
In Egipt. Avand in vedere ca Moise indica regii Egiptului numai prin titlul general de ,,Faraon” (vezi comentariul pentru cap. 12,15), este foarte dificil sa se faca legatura intre afirmatiile biblice relative la istoria egipteana cu datele si evenimentele cunoscute de istoria profana.
Printre cercetatorii biblici care cred in istoricitatea lui Iosif exista un acord general ca activitatea lui din Egipt a avut loc in timpul primei jumatati a celui de-al doilea mileniu i.Hr. Multi considera ca el a slujit sub unul din regii hicsosi.
Sub ilustrii regi ai puternicei dinastii a douasprezecea (1991 pana la cca. 1780. i.Hr.) arta, arhitectura si literatura egipteana au fost infloritoare. Economia nationala era buna. Egiptul a exercitat o puternica influenta din Asia de vest pana in nord si din Nubia pana in sud si a facut negot extins cu diferite tari straine. Urmatoarele doua dinastii au fost slabe si au pierdut teren in fata ostilor asiatice care inaintau, ai caror conducatori se numeau pe ei insisi Heqa’-cha’sut, ,,stapani ai tarilor straine”. Transliterarea greaca a acestui titlu in engleza este redata ca hicsosi. Iosif Flavius explica numele ca insemnand ,,Regi pastori”, dar aceasta este indoielnic. Numele diferitilor conducatori arata ca cei mai multi dintre ei au fost semiti, desi cativa au purtat nume indoeuropene. Unii din acesti regi au putut sa-si intinda puterea lor peste cea mai mare parte a Egiptului, in timp ce altii au considerat necesar sa ingaduie conducatori locali in diferite parti ale tarii.
De pe timpul Greciei conducatorii hicsosi sunt impartiti in mod traditional in doua dinastii, a XV-a si a XVI-a, care au stapanit Egiptul din capitalele lor Avaris, din Delta, aproximativ de pe la 1730 la 1580 i.Hr. In timpul ultimei parti a acestei perioade, conducatorii egipteni locali din Teba au extins in mod gradat influenta lor peste intregul Egipt, impingandu-i pe hicsosi spre nord. In cele din urma ei au cucerit Avaris si i-au alungat pe hicsosi din tara. Acestia din urma au mai rezistat inca trei ani in fortareata de la Sharuhen din Palestina sudica, dar au fost din nou invinsi si in cele din urma au disparut spre nord. Astfel a luat sfarsit cea de-a doua Perioada Intermediara, dinastia a treisprezecea, pana la a saptesprezecea dinastie care durase vreo 200 de ani. Conducatorii bastinasi din Egipt care au dus razboiul de eliberare contra hicsosilor, Sekenenve, Kamose si Ahmose, au apartinut dinastiei a saptesprezecea. Urmasii lor, puternici regi ai dinastiei a optsprezecea au intemeiat Imperiul, sau Regatul Nou, in timpul caruia a avut loc Exodul.
Hicsosii asiatici erau foarte mult urati de egiptenii care, dupa venirea lor la putere au distrus toate monumentele si inscriptiile hicsosilor, cu rezultatul ca se cunoaste foarte putin despre ei. Tot ce a mai ramas sunt numele regilor lor, unele observatii sarcastice despre ei si cateva episoade scurte despre razboiul de eliberare. Argumentatia pentru a-l plasa pe Iosif in perioada hicsosi, este dupa cum urmeaza:
1. 1. Cronologia biblica. Daca socotim inapoi spre Exod din al patrulea an al lui Solomon (1 Regi 6,1) – care este localizat de cronologia regilor intemeiata pe data general acceptata de 853 i.Hr. ca data a mortii lui Ahab, si mergand apoi inapoi 215 ani pana la intrarea lui Iacov in Egipt (vezi comentariul pentru cap. 15,13), pentru a fixa data lui Iosif, ajungem la un timp apropiat de mijlocul perioadei hicsosi.
2. 2. Calul si carul de razboi au fost introdusi in Egipt de hicsosi, fiind necunoscute in tara inainte de invazia lor. Deoarece caii si carele de razboi sunt de repetate ori amintite in naratiunea lui Iosif (cap. 41,43; 46,29; 47,17), activitatea lui in Egipt nu putea sa aiba loc inainte de timpul suprematiei hicsosilor.
3. 3. Afirmatia ca Potifar, capetenia strajerilor lui Faraon, era ,,un Egiptean” (cap. 39,1) ar avea insemnatate numai pe timpul cand aceasta era o exceptie sa afli un egiptean bastinas ocupand aceasta inalta slujba.
4. 4. Este mult mai posibil ca un semit ca Iosif sa fie avansat la pozitia de prim ministru sub regii hicsosi, dintre care cei mai multi erau semiti, decat sub un monarh egiptean bastinas,
5. 5. Avaris, resedinta regilor hicsosi, era asezata in partea nord-estica a Deltei Nilului, aproape de tinutul Gosen. Faptul acesta este in acord cu deductia din istorisirea lui Iosif, conform careia capitala nu era departe de unde se asezasera Iacov si fiii sai (cap. 45,10). Avaris si Gosen sunt separate numai de vreo 25 de mile.
6. 6. Declaratia ca s-a ridicat un rege nou care nu cunostea pe Iosif (Exod 1,8) poate fi explicata cel mai bine prin presupunerea ca referirea este facuta cu privire la un faraon din dinastia a saptesprezecea, sau a optsprezecea care alungase pe hicsosi si, firesc, care ii ura pe toti aceia care primisera favoruri de la ei.
7. 7. Tacerea tuturor inscriptiilor egiptene cu privire la Iosif este mult mai semnificativa daca Iosif a trait in timpul suprematiei Hicsosi, pentru ca inscriptiile acestora au fost distruse in mod sistematic.
8. 8. Inscriptii egiptene ale perioadei pre-hicsosi arata existenta de intreprindere particulara si proprietate particulara a pamantului si septelului. Toate acestea s-au schimbat pe vremea celei de-a doua Perioade Intermediare si aflam ca, atunci cand Egiptenii redobandesc puterea, pamanturile si vitele, cu exceptia proprietatii eclesiastice, erau considerate ca proprietate a coroanei. Explicatia acestei schimbari se afla in Geneza 47,18-26.
Argumentele care par sa se opuna plasarii perioadei lui Iosif ca prim-ministru in timpul hicsosilor se vor trata in comentariile care urmeaza.
Un egiptean. Reluand firul istorisirii lui Iosif, intrerupt prin inserarea incidentului cu privire la Iuda si Tamar, Moise repeta in esenta ceea ce spusese in cap. 37,36. Singura adaugare de seama este declaratia ca Potifar era un egiptean. Acest lucru pare sa sugereze ca Iosif a sosit in Egipt pe timpul cand nu se obisnuia ca un Egiptean sa se afle intr-o pozitie de raspundere guvernamentala.
39:2 Domnul a fost cu Iosif, asa ca toate ii mergeau bine; el locuia in casa stapanului sau, Egipteanul.
Domnul a fost cu Iosif. Desi Iosif se afla intr-o tara straina, umilit din pozitia de fiu favorit intr-o casa bogata la aceea de stare sociala de rob, Iehova era inca alaturi de el pentru a-l binecuvanta si a face ca lucrul mainilor sale sa prospere. Este planul lui Dumnezeu ca oameni ai lumii, atrasi prin silinta, purtarea de grija si energia manifestate de slujitorii Sai credinciosi de pe pamant, sa invete prin acestia de la El. Increderea lui Potifar in Iosif a crescut, cand el a observat binecuvantarile Dumnezeului lui Iosif asupra averii sale din casa si de la camp, cu rezultatul ca in cele din urma el i-a lasat in conducerea lui toate treburile sale personale.
Fara indoiala ca Iosif a fost atent, harnic si constiincios in indeplinirea obligatiilor lui de gospodarie, precum si credincios si devotat fata de interesele stapanului sau. Rareori vine succesul peste cel neglijent, lenes sau neprincipial. Desi el era constient ca Iehova priveghea asupra lui (v.9; cap. 45,5), trebuie sa fi fost un izvor de multumire pentru Iosif, ca sa stie ca serviciul sau credincios este apreciat de stapanul sau pamantesc.
39:3 Stapanul lui a vazut ca Domnul era cu el, si ca Domnul facea sa-i mearga bine ori de ce se apuca.
Verset ce nu a fost comentat.
39:4 Iosif a capatat mare trecere inaintea stapanului sau, care l-a luat in slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, si i-a incredintat tot ce avea.
Verset ce nu a fost comentat.
39:5 De indata ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui si peste tot ce avea, Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; si binecuvantarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasa, fie la camp.
Verset ce nu a fost comentat.
39:6 Egipteanul a lasat pe mainile lui Iosif tot ce avea, si n-avea alta grija decat sa manance si sa bea. Dar Iosif era frumos la statura, si placut la chip.
Frumos la statura si placut la chip. Literal, ,,frumos la statura si frumos la infatisare”, sau ,,frumos si chipes” (RSV). Trebuia ca Iosif sa fi mostenit aceasta de la Rahela, mama lui, despre care s-au folosit exact aceleasi cuvinte in ebraica (vezi cap. 29,17; PP 209). Fara indoiala ca faptul acesta este amintit ca o anticipare a episodului care urmeaza si pentru care aceasta formeaza o introducere.
39:7 Dupa catava vreme, s-a intamplat ca nevasta stapanului sau a pus ochii pe Iosif, si a zis: Culca-te cu mine!
Nevasta stapanului sau. In acest moment de criza personala, integritatea lui Iosif se afla in contrast izbitor cu aceea a fratilor sai. Ce ar fi facut Ruben (cap. 35,22) sau Iuda (cap. 38,16) in atare imprejurari? Nu este de mirare ca Iacov l-a favorizat pe Iosif si ca Potifar avea o astfel de incredere in el. Aceasta incredere in el a intarit intentia lui hotarata de a fi credincios fata de Dumnezeu, si l-a facut sa doreasca si mai mult idealurile nobile de cinste si integritate personala.
39:8 El n-a voit, si a zis nevestei stapanului sau: Vezi ca stapanul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casa, si mi-a dat pe mana tot ce are.
Verset ce nu a fost comentat.
39:9 El nu este mai mare decat mine in casa aceasta, si nu mi-a oprit nimic, afara de tine, pentru ca esti nevasta lui. Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?
Verset ce nu a fost comentat.
39:10 Macar ca ea vorbea in toate zilele lui Iosif, el n-a voit sa se culce si sa se impreune cu ea.
Ea vorbea in toate zilele lui Iosif. Caracterul lui Iosif a fost sub un atac hotarat si permanent. In mod intelept, el a refuzat chiar sa fie in compania ei. Refuzand astfel, Iosif a dat pe fata sinceritate, intelepciune si hotarare pe calea cea dreapta. Cu cat mai puternica a fost ispita cu atat mai hotarat a devenit el in a i se impotrivi.
39:11 Intr-o zi, cand intrase in casa, ca sa-si faca lucrul, si cand nu era acolo nici unul din oamenii casei,
Verset ce nu a fost comentat.
39:12 ea l-a apucat de haina, zicand: Culca-te cu mine! El i-a lasat haina in mana, si a fugit afara din casa.
Haina. Nu se stie precis ce fel de haina purta Iosif. Cuvantul ebraic beged este un termen general pentru imbracaminte, si poate sa insemne si o patura. Cei mai multi comentatori o considera o roba lunga aruncata peste umeri. Totusi, in picturile si reliefurile egiptene antice, barbatii apar rareori in haine lungi. Imbracamintea standard a unui barbat, de la rege pana la rob, era un sort in jurul salelor. In cazul celor de la curte, aceasta era din material fin, de un curat imaculat si scrobit. Pentru toti ceilalti era de o mica valoare, calitatea lui fiind determinata de starea sociala. Supraveghetorii sunt uneori pictati cu o bucata de imbracaminte alba atarnata de umerii lor si infasurata in jurul corpului. Se poate ca aceasta sa fi fost ceea ce nevasta lui Potifar a apucat de la Iosif cand el a fugit din casa.
39:13 Cand a vazut ea ca-i lasase haina in mana, si fugise afara,
Verset ce nu a fost comentat.
39:14 a chemat oamenii din casa, si le-a zis: Vedeti, ne-a adus un Evreu ca sa-si bata joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca sa se culce cu mine, dar eu am tipat in gura mare.
Ne-a adus. Este interesant a se observa ca spunandu-le celorlalte slugi despre situatie, nevasta lui Potifar a vorbit despre barbatul ei simplu prin pronumele ,,el”. Aceasta dovedeste cat de putin respect avea pentru el si scoate in evidenta caracterul ei deja vulgar si desfranat.
Intotdeauna se pare ca este o slabiciune a naturii umane de a-i invinui pe altii pentru propriile fapte rele. Asa a fost si cu Adam si Eva in gradina Edenului (Geneza 3,12.13). Aceasta nu este decat o reflectare a spiritului ,,parasului fratilor nostri” (Apocalipsa 12,10), care incearca sa se indreptateasca pe sine prin vatamarea acelora care slujesc Domnului (Zaharia 3,1). Scopul lui final este, desigur, sa dovedeasca ca Dumnezeu este nedrept in procedura lui cu fiintele create (vezi Iov 1,8-11; 2,1-5). Sublinierea defectele altora, fie ca sunt reale sau inchipuite, este de natura sa-l faca pe vorbitor sa para mai bun prin contrast.
Un evreu. Adica, un urmas al lui Eber (vezi comentariul pentru cap. 10,21; 14,13). In general, in felul acesta se refereau urmasii lui Iacov la ei insisi si altii la ei ca popor (vezi Geneza 39,17; 40,15; 41,12; 43,32; Exod 1,15.16.19; 2,6; etc.). La origine, un ,,iudeu” era un descendent al lui Iuda, dar dupa robie termenul si-a pierdut aplicatia strict tribala.
Sa-si bata joc de noi. In Geneza 26,8 aceeasi expresie ebraica este tradusa ,,jucandu-se”. Sar parea ca aici, ca si in cazul lui Isaac si Rebeca, aceasta trebuie sa se refere numai la purtarea cuviincioasa dintre sot si sotie (vezi comentariul pentru cap. 21,9).
39:15 Si, cand a vazut ca ridic glasul si strig, si-a lasat haina langa mine si a fugit afara.
Si-a lasat haina. Nevasta lui Potifar s-a ingrijit sa nu afirme ca Iosif isi lasase haina in mana ei, deoarece aceasta ar fi descoperit duplicitatea ei.
39:16 Si a pus haina lui Iosif langa ea pana s-a intors acasa stapanul lui.
Verset ce nu a fost comentat.
39:17 Atunci i-a vorbit astfel: Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca sa-si bata joc de mine.
Verset ce nu a fost comentat.
39:18 Si cum am ridicat glasul si am tipat, si-a lasat haina langa mine, si a fugit afara.
Verset ce nu a fost comentat.
39:19 Dupa ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: Iata ce mi-a facut robul tau, stapanul lui Iosif s-a maniat foarte tare.
Verset ce nu a fost comentat.
39:20 A luat pe Iosif, si l-a aruncat in temnita in locul unde erau inchisi intemnitatii imparatului; si astfel Iosif a stat acolo, in temnita.
L-a aruncat in temnita. Repetand povestea sotului ei, nevasta lui Potifar l-a mustrat in mod indirect pentru presupusul afront, referindu-se la Iosif ca la robul acela evreu, pe care mi l-ai adus” (v.17). Actiunea lui Potifar, inchizandu-l pe Iosif cu detinutii politici, poate fi considerata extrem de blanda, tinand seama de pedeapsa care era aplicata de obicei pentru faradelegea de care era acuzat el. In vremea de mai tarziu, pedeapsa pentru incercarea de adulter era o mie de lovituri la talpile picioarelor si pentru violarea unei femei libere aceasta era chiar mult mai severa (Diodorus, i. 78). Blandetea lui Potifar fara indoiala ca reflecta increderea sa in integritatea lui Iosif si, in contrast, foarte putin respect pentru raportul nevestei lui. Cu toate acestea, pedeapsa lui Iosif se pare ca a fost la inceput severa, pentru ca i s-au intamplat mai multe decat cuprinde istorisirea Genezei. In conformitate cu Psalmi 105,18, ,,picioarele” lui au fost ,,stranse in lanturi” si ,,l-au pus in fiare”.
Exista un papirus egiptean in Muzeul Britanic, care relateaza o ,,istorie a celor doi frati” in mod superficial asemanandu-se cu istoria lui Iosif si nevasta lui Potifar. Numerosi cercetatori o considera a fi originalul istoriei experientei lui Iosif si, cu toate ca cele doua sunt asemanatoare in unele privinte, diferentele sunt departe de a compensa asemanarile. Ba mai mult, istorisirea egipteana are un punct de plecare mitologic si este de origine mai tarzie decat cartea Genezei cu cel putin 250 de ani.
39:21 Domnul a fost cu Iosif, si Si-a intins bunatatea peste el. L-a facut sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei.
Domnul a fost cu Iosif. Aceeasi providenta care l-a insotit pe Iosif in casa lui Potifar l-a urmat la inchisoare si in noua lui suferinta i-a adus mangaiere. Moise atribuie favoarea pe care a gasit-o curand in ochii mai marelui temnitei ajutorului lui Dumnezeu. Supararile intemnitarii lui trebuie sa fi fost atenuate in mod considerabil de increderea si credinta crescanda a temnicerului in el, deoarece binecuvantarea Domnului insotea toate lucrurile date in grija lui. Desi Iosif a fost tratat pe nedrept, el a facut tot ce putea in imprejurarile in care se afla el insusi. Indeplinindu-si obligatiile sale intr-un spirit binevoitor, curtenitor si simpatic, el a castigat increderea celui cu autoritate, si in acelasi timp a pregatit pana la urma calea pentru propria eliberare.
Comentariile lui Ellen G. White
1-23 PP 214-218; SR 101-103
1-3 PP 214
4 5T 321
6 PP 214; SR 101
7,8 PP 217
9 AA 575; AH 331; CE 43; Ed 52, 255; MB 67; ML 20, 76, 96, 120; PP 217, 457; SR 102; TM 437; 4T 544; 5T 124, 596, 628
12-144T 525
17-23 PP 218
19,20 ML 76; 5T 321
39:22 Si mai marele temnitei a pus sub privegherea lui pe toti intemnitatii care erau in temnita. Si nimic nu se facea acolo decat prin el.
Verset ce nu a fost comentat.
39:23 Mai marele temnitei nu se mai ingrijea de nimic din ce avea Iosif in mana, pentru ca Domnul era cu el. Si Domnul ii dadea izbanda in tot ce facea.
Verset ce nu a fost comentat.