39:1 Iosif a fost dus in Egipt; si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un Egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care-l adusesera acolo.
In Egipt. Avand in vedere ca Moise indica regii Egiptului numai prin titlul general de ,,Faraon” (vezi comentariul pentru cap. 12,15), este foarte dificil sa se faca legatura intre afirmatiile biblice relative la istoria egipteana cu datele si evenimentele cunoscute de istoria profana.
Printre cercetatorii biblici care cred in istoricitatea lui Iosif exista un acord general ca activitatea lui din Egipt a avut loc in timpul primei jumatati a celui de-al doilea mileniu i.Hr. Multi considera ca el a slujit sub unul din regii hicsosi.
Sub ilustrii regi ai puternicei dinastii a douasprezecea (1991 pana la cca. 1780. i.Hr.) arta, arhitectura si literatura egipteana au fost infloritoare. Economia nationala era buna. Egiptul a exercitat o puternica influenta din Asia de vest pana in nord si din Nubia pana in sud si a facut negot extins cu diferite tari straine. Urmatoarele doua dinastii au fost slabe si au pierdut teren in fata ostilor asiatice care inaintau, ai caror conducatori se numeau pe ei insisi Heqa’-cha’sut, ,,stapani ai tarilor straine”. Transliterarea greaca a acestui titlu in engleza este redata ca hicsosi. Iosif Flavius explica numele ca insemnand ,,Regi pastori”, dar aceasta este indoielnic. Numele diferitilor conducatori arata ca cei mai multi dintre ei au fost semiti, desi cativa au purtat nume indoeuropene. Unii din acesti regi au putut sa-si intinda puterea lor peste cea mai mare parte a Egiptului, in timp ce altii au considerat necesar sa ingaduie conducatori locali in diferite parti ale tarii.
De pe timpul Greciei conducatorii hicsosi sunt impartiti in mod traditional in doua dinastii, a XV-a si a XVI-a, care au stapanit Egiptul din capitalele lor Avaris, din Delta, aproximativ de pe la 1730 la 1580 i.Hr. In timpul ultimei parti a acestei perioade, conducatorii egipteni locali din Teba au extins in mod gradat influenta lor peste intregul Egipt, impingandu-i pe hicsosi spre nord. In cele din urma ei au cucerit Avaris si i-au alungat pe hicsosi din tara. Acestia din urma au mai rezistat inca trei ani in fortareata de la Sharuhen din Palestina sudica, dar au fost din nou invinsi si in cele din urma au disparut spre nord. Astfel a luat sfarsit cea de-a doua Perioada Intermediara, dinastia a treisprezecea, pana la a saptesprezecea dinastie care durase vreo 200 de ani. Conducatorii bastinasi din Egipt care au dus razboiul de eliberare contra hicsosilor, Sekenenve, Kamose si Ahmose, au apartinut dinastiei a saptesprezecea. Urmasii lor, puternici regi ai dinastiei a optsprezecea au intemeiat Imperiul, sau Regatul Nou, in timpul caruia a avut loc Exodul.
Hicsosii asiatici erau foarte mult urati de egiptenii care, dupa venirea lor la putere au distrus toate monumentele si inscriptiile hicsosilor, cu rezultatul ca se cunoaste foarte putin despre ei. Tot ce a mai ramas sunt numele regilor lor, unele observatii sarcastice despre ei si cateva episoade scurte despre razboiul de eliberare. Argumentatia pentru a-l plasa pe Iosif in perioada hicsosi, este dupa cum urmeaza:
1. 1. Cronologia biblica. Daca socotim inapoi spre Exod din al patrulea an al lui Solomon (1 Regi 6,1) – care este localizat de cronologia regilor intemeiata pe data general acceptata de 853 i.Hr. ca data a mortii lui Ahab, si mergand apoi inapoi 215 ani pana la intrarea lui Iacov in Egipt (vezi comentariul pentru cap. 15,13), pentru a fixa data lui Iosif, ajungem la un timp apropiat de mijlocul perioadei hicsosi.
2. 2. Calul si carul de razboi au fost introdusi in Egipt de hicsosi, fiind necunoscute in tara inainte de invazia lor. Deoarece caii si carele de razboi sunt de repetate ori amintite in naratiunea lui Iosif (cap. 41,43; 46,29; 47,17), activitatea lui in Egipt nu putea sa aiba loc inainte de timpul suprematiei hicsosilor.
3. 3. Afirmatia ca Potifar, capetenia strajerilor lui Faraon, era ,,un Egiptean” (cap. 39,1) ar avea insemnatate numai pe timpul cand aceasta era o exceptie sa afli un egiptean bastinas ocupand aceasta inalta slujba.
4. 4. Este mult mai posibil ca un semit ca Iosif sa fie avansat la pozitia de prim ministru sub regii hicsosi, dintre care cei mai multi erau semiti, decat sub un monarh egiptean bastinas,
5. 5. Avaris, resedinta regilor hicsosi, era asezata in partea nord-estica a Deltei Nilului, aproape de tinutul Gosen. Faptul acesta este in acord cu deductia din istorisirea lui Iosif, conform careia capitala nu era departe de unde se asezasera Iacov si fiii sai (cap. 45,10). Avaris si Gosen sunt separate numai de vreo 25 de mile.
6. 6. Declaratia ca s-a ridicat un rege nou care nu cunostea pe Iosif (Exod 1,8) poate fi explicata cel mai bine prin presupunerea ca referirea este facuta cu privire la un faraon din dinastia a saptesprezecea, sau a optsprezecea care alungase pe hicsosi si, firesc, care ii ura pe toti aceia care primisera favoruri de la ei.
7. 7. Tacerea tuturor inscriptiilor egiptene cu privire la Iosif este mult mai semnificativa daca Iosif a trait in timpul suprematiei Hicsosi, pentru ca inscriptiile acestora au fost distruse in mod sistematic.
8. 8. Inscriptii egiptene ale perioadei pre-hicsosi arata existenta de intreprindere particulara si proprietate particulara a pamantului si septelului. Toate acestea s-au schimbat pe vremea celei de-a doua Perioade Intermediare si aflam ca, atunci cand Egiptenii redobandesc puterea, pamanturile si vitele, cu exceptia proprietatii eclesiastice, erau considerate ca proprietate a coroanei. Explicatia acestei schimbari se afla in Geneza 47,18-26.
Argumentele care par sa se opuna plasarii perioadei lui Iosif ca prim-ministru in timpul hicsosilor se vor trata in comentariile care urmeaza.
Un egiptean. Reluand firul istorisirii lui Iosif, intrerupt prin inserarea incidentului cu privire la Iuda si Tamar, Moise repeta in esenta ceea ce spusese in cap. 37,36. Singura adaugare de seama este declaratia ca Potifar era un egiptean. Acest lucru pare sa sugereze ca Iosif a sosit in Egipt pe timpul cand nu se obisnuia ca un Egiptean sa se afle intr-o pozitie de raspundere guvernamentala.