3:19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina Samanta, careia ii fusese facuta fagaduinta; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor.
Atunci pentru ce? Pasajul acesta si intregul fir al rationamentului lui Pavel de aici inainte pana la vers. 25 a fost uneori gresit interpretate ca insemnand ca toate codurile de legi revelate de Dumnezeu in Vechiul Testament s-au sfarsite la Golgota. Potrivit cu o asemenea interpretare in era pre-crestina oamenii erau mantuiti prin tinerea legii si in era crestina prin har prin credinta. O astfel de vedere este contrara invataturii intregii Scripturi. Dumnezeu a avut numai un singur mijloc de mantuire a omului, incepand de la Adam; adica, prin credinta in jertfa Domnului. Vestea cea buna a acelei mantuiri a fost proclamata omului in toate timpurile (vezi Evr 4:2). Pavel a raspuns in alta parte concluziei gresite pe care cineva ar fi putut s-o traga din scrierile lui, ca harul si Evanghelia ar fi desfiintat Legea: ,,Deci, prin credinta, desfiintam noi Legea? Nicidecum!” (Rom 3:31).
Este evident ca Pavel in Gal 3:19-25 nu invata doctrina erei precrestine a mantuirii prin lege contra unei erei crestine a mantuirii prin har. Ceea ce el invata cu adevarat devine evident cand sunt retinute clar doua puncte. Mai intai, pentru toti iudeii si pentru cei instruiti cu privire la punctul de vedere iudaic, asa cum erau galatenii de catre invatatorii iudaizanti, inceputurile si samburele intregii religii revelate a lui Dumnezeu pentru poporul Sau ales erau seria de evenimente de la Sinai. La Sinai l-a chemat Dumnezeu cat se poate de literal ca fiind al Sau si l-a facut un popor al Sai deosebit, poporul Sau sfant. Semnul distinctiv al acelei experiente initiale la Sinai era enuntarea catre Israel a marelui cod moral care trebuia sa fie totdeauna norma vietii lor plus (a) statute civile care erau o interpretare si aplicare a codului moral la statul iudeu si (b) anumite statute care trebuiau sa guverneze ritualul simbolic al sacrificiilor si darurilor care aratau inainte catre marele sacrificiu al lui Hristos. Domnul spusese israelitilor la Sinai ca daca ei aveau sa fie ascultatori de toate legile Lui, vor manca din bunurile tarii si vor fi pururi poporul Sau. Ei socotisera in mod gresit ca erau in stare ca prin ei insisi sa prezinte o astfel ascultare, si ca deci nadejdea lor de a fi acceptati de Dumnezeu si de primire a unei mosteniri se afla in propriile lor eforturi de a tine aceste legi.
Al doilea punct care trebuie retinut, daca urmeaza sa intelegem bine vers. 19-25; e acesta: Pavel tocmai declarase galatenilor ca cu mult inainte de Sinai, Avraam primise mostenirea numai crezand fagaduinta lui Dumnezeu, si el adaugase emfatic, pentru a ilustra din nou premiza principala a epistolei sale, ca mantuirea e numai prin credinta, ca nimic din ce se petrecuse la ,,patru sute treizeci de ani” dupa Avraam nu putea sa schimbe conditiile prin care fusese asigurat cu privire la mostenire. Rationamentul lui Pavel e rezumat in cuvintele: ,,Caci daca mostenirea ar veni din Lege, nu mai vine din fagaduinta” (vers. 18).
Dar, pentru toti cei cramponati de punctul de vedere iudaic, rationamentul lui ar parea ca face fara rost si fara inteles grandioasa drama de la Sinai – marile coduri ale legii, si declaratia lui Dumnezeu ca daca vor asculta de aceste legi vor manca din roadele bune ale tarii. Cu alte cuvinte, cititorii lui Pavel ar intreba imediat: ,,Atunci la ce mai serveste legea?” [,,Atunci pentru ce mai este lege?”]
Adaugati. Gr. prostithemi, literal, ,,a pune alaturi,” ,,a adauga,” ,,a anexa.” Pentru ce a fost legea ,,adaugata” daca legamantul avraamic era corespunzator pentru mantuire? Raspunsul este: ,,Din pricina calcarilor de lege.” Diferenta dintre timpurile dinainte de Sinai si cele de dupa el nu era
o diferenta in ce priveste existenta marilor legi de la Dumnezeu, ci in ce priveste revelatia explicita a lor – la Sinai a fost prezentarea corecta a legii morale in doua table de piatra si a celorlalte legi in ,,cartea Legii.” Dar in secolele dinainte de Sinai patriarhii lui Dumnezeu posedau, intr-o masura remarcabila, legea morala scrisa in inimile lor, si erau astfel constienti de inaltele standarde morale ale lui Dumnezeu (vezi Gen 17:9; 18:19; 26:5). Ei de asemenea posedau, in embrion legile ceremoniale. In decursul indelungatei si intunecatei lor robii din Egipt, unde au locuit in mijlocul celui mai negru paganism, si celei mai depravate imoralitati, ei aproape pierdusera intelegerea sau constienta standardelor morale ale lui Dumnezeu, si chiar si acelor mai rudimentare idei despre sistemul jertfelor. Si cand oamenii ajung la o astfel de stare, ei sunt insensibili fata de pacat, deoarece prin”lege” avem cunostinta de pacat. Asa cum declara Pavel in alta parte: ,,Pacatul nu lam cunoscut decat prin Lege” (Rom 7:7).
Cand Dumnezeu a scos pe Israel din intunericul si intinaciunea Egiptului, primul Lui contact cu ei a fost in termenii prezentarii legilor morale, care sunt standardul carmuirii Sale, si ale randuirilor ceremoniale intentionate a procura lui Israel un model de serviciu ritual care ar fi facut cat se poate de clar pentru ei semnificatia jertfei Domnului nostru Cel fagaduit. Legea ,,a fost adaugata din pricina calcarilor de lege” (Gal 3:19), ,,pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin … porunca” (Rom 7:13). Numai prin aducerea legii morale a lui Dumnezeu in centrul atentiei israelitii obisnuiti deja cu modul de gandire pagan al egiptenilor, puteau sa fie facuti constienti ca erau pacatosi, si astfel ca aveau nevoie de mantuire. Si pentru ca legile ceremoniale erau prezentate in detalii clare israelitii au fost facuti in stare sa vada calea pe care o gasise Dumnezeu pentru a-i mantui de pacatele lor. Comparati cu Efes. 2:15.
Pana cand avea sa vina samanta. Sau ,,cu privire la care a fost facuta fagaduinta.”
Data prin ingeri. [,,Oranduita prin ingeri,” KJV, G. Galaction]. Raportul exodului tace cu privire la prezenta ingerilor la Sinai. In acord cu Deu 33:2, au fost ,,zeci de mii de sfinti [literal, ,,cei sfinti”]” prezenti la darea Legii. In LXX ultima propozitie a acestui verset zice: ,,La dreapta lui [erau] ingerii [Sai] cu el” (cf. Psa 68:17). Stefan (Fapte 7:53) si Pavel (Evr 2:2) ambii vorbesc despre ingeri ca participand la darea codului mozaic (cf. PP 364).
Mijlocitor. [,,Mediator,” KJV]. Sau, ,,arbitru,” ,,mijlocitor,” cineva care intervine intre doua parti pentru a impaca vederi sau interese divergente, sau care le aduce laolalta intr-o intelegere comuna. In vers. 20 Pavel clarifica scopul sau in mentionarea felului mediator, sau indirect, in care a fost data legea ceremoniala. Fiind data printr-un mijlocitor, Moise (vezi Exo 20:19; 21:1), legile ceremoniale si civile veneau de la Dumnezeu indirect. Legamantul si fagaduintele lui, insa au fost date lui Avraam direct, fara asistenta unui mijlocitor omenesc.