1:1 In cel dintai an al lui Cir, imparatul Persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, imparatul Persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris vestirea aceasta in toata imparatia lui:
In cel dintai an. Cetatea Babilon a cazut in mainile ostirilor persane la 16 Tisri (13 oct.), 539 i.Hr., (vezi p. 55), iar Cir insusi a intrat in cetate la 9 Marchesvan (29 oct.) al aceluiasi an. Totusi, numai la urmatoarea zi a Anului nou, 1 Nisan (24 martie), anul 538 i.Hr., a inceput intaiul an de domnie babilonian. Toate documentele anterioare acestei zile au fost datate in "anul de urcare la tron" al lui (vezi vol. II, p. 138). Iudeii, pe de alta parte, socoteau anii de domnie ai carmuitorilor persani dupa propriul lor calendar. Dupa calendarul civil iudaic, primul an intreg de la caderea Babilonului se intindea din toamna anului 538 pana in toamna anului 537 i.Hr. Pentru informatii in plus privind acest subiect, vezi p. 96, 97. Cu privire la carmuirea lui "Dariu Medul", vezi p. 95, precum si nota suplimentara la Daniel 6.
Decretul lui Cir de reintoarcere a evreilor pare sa fi fost emis in fosta capitala a mezilor, Ecbatana (Ahmeta), care a devenit una dintre resedintele de vara ale regilor persani. O copie a decretului gasit in arhivele de la Ecbatana cativa ani mai tarziu (Ezra 6,2) lasa sa se inteleaga ca Cir a fost acolo candva in primul an al sau de domnie. Dovezi din arhivele contemporane ale firmei bancare "Egibi Fiii" din cetatea Babilon arata ca Cir a fost in Ecbatana in sau inainte de luna septembrie 537 i.Hr., care a fost cucerita spre sfarsitul primului an calendaristic iudaic intreg dupa caderea Babilonului.
Cir. Cir este forma greceasca latinizata a ebraicului Koresh, care e apropiat de echivalentul persan (Kurush) si de cel babilonian (Kurash).
Ieremia. Se face aici referire la cele doua profetii ale lui Ieremia din cap. 25,11.12; 29,10, profetii care il convinsesera pe Daniel ca sosise vremea intoarcerii si a refacerii (Daniel 9,2). Intrucat captivitatea babiloniana incepuse in anul 605 i.Hr. (vezi la Daniel 1,1), cei 70 de ani ai profetiilor lui Ieremia urmau sa expire in anul 538, dupa calculul inclusiv (vezi vol. II p. 136). Prin urmare, daca decretul lui Cir a fost emis in vara sau toamna anului 537, iar iudeii s-au inapoiat in patria lor probabil in primavara anului urmator, 536, aceasta ar fi o implinire a profetiilor lui Ieremia (vezi p. 96, 97).
A trezit duhul. Asa cum anterior Dumnezeu ii influentase pe carmuitorii pagani (Genesa 20, 3; Daniel 2,28 etc.) sa aduca la indeplinire planurile Sale, El a lucrat acum asupra inimii lui Cir pentru a implini profetiile lui Isaia cu privire la acest monarh, profetii care fusesera facute cu peste 150 de ani inainte (Isaia 44,28; 45,1-4.13).
Vestirea. Decretul a fost proclamat public in diferitele satrapii ale imperiului, de la hotarele Indiei in est la Marea Egee in vest si de la Caucaz in nord pana la hotarul Golfului Persic si hotarul Egiptului in sud.
Prin scris. Decretul a fost trimis in forma scrisa si pastrat ca informatie permanenta intr-o arhiva (vezi cap. 6,1.2). Probabil ca scrisul fusese introdus in Persia de curand, deoarece dovezile arheologice arata ca rapoartele persane au fost pastrate incepand cu domnia lui Cir. Proclamatia a fost probabil emisa in limba oficiala persana, in babiloniana si in aramaica, limba inteleasa pe tot cuprinsul imperiului. Inscriptia de la Bechistan a lui Dariu I (vezi vol.I, p. 98, 110, 111; vol. III, p. 57) consta din inscriptii similare in persana veche, elamita si babiloniana. S-a gasit si o copie in aramaica.
1:2 Asa vorbeste Cir, imparatul Persilor: Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului, si mi-a poruncit sa-I zidesc o casa la Ierusalim in Iuda.
Asa vorbeste Cir. O formula oficiala pentru prezentarea unei proclamatii regale, similara celor folosite in decretele regale. De pilda, inscriptia de la Bechistan (versiunea aramaica, col. iii, 1. 37) spune: "Asa vorbeste imparatul Darius".
Imparatul persilor. Compara cu formula obisnuita din inscriptiile persane: "Eu sunt..., marele imparat, imparatul imparatilor, imparatul Persiei".
Domnul, Dumnezeul cerurilor. Exact aceleasi cuvinte se gasesc intr-o petitie aramaica facuta de iudeii din insula Elefantina de pe Nil unui guvernator persan (Cowley, Papyri Aramaici, nr. 30, liniile 3, 4), in timp ce in raspunsul slujbasului persan adresat petitionarilor se folosesc numai cuvintele: "Dumnezeul cerurilor" (ibid., nr. 32, rand. 3,4). Este posibil ca monoteismul iudeilor sa fi miscat pe Cir, care era zoroastrian, si ca acesta sa fi pus semnul egal intre Iehova si propriul lor zeu, Ahura-Mazda.
Mi-a dat. Cir credea cu tarie ca era un trimis al cerului si ca atare avea de indeplinit o misiune divina. In vestita inscriptie de pe cilindrul de lut al lui Cir din Muzeul Britanic, imparatul zice: "El [dumnezeul babilonian Marduc] a cercetat cu amanuntul si a privit [prin] toate tarile, cautand un carmuitor drept gata de a-l conduce (in procesiunea anuala). El a rostit numele lui Cir, regele din Ansan, declarandu-l carmuitor al lumii". Cuvintele acestea, scrise pentru babilonieni, sunt atat de asemanatoare cu cele folosite in declaratia in favoarea iudeilor incat, in combinatie cu ceilalti termeni tipic oficiali folositi, constituie o puternica dovada a autenticitatii decretului. Singura deosebire consta din numele divinitatii lor. In proclamatiile babiloniene a fost folosit fireste numele dumnezeului babilonian Marduc, in timp ce in cea scrisa pentru iudei a fost folosit numele Dumnezeului lor.
[El] Mi-a poruncit. Cuvantul "El" [in romaneste subinteles] este subliniat. Accentul acesta se gaseste si in traducerile greaca si latina veche ale textului. Evident ca Cir se refera la Isaia 44,28. Iosif Flavius (Antiquities, xi, 1) sustine ca pasajul acesta i-a fost aratat lui Cir curand dupa caderea Babilonului, si este numai firesc sa se considera ca Daniel a fost cel care l-a informat pe imparat despre profetiile cucerirea Babiloniei de catre Cir si despre rolul lui in reconstruirea Templului de la Ierusalim (vezi PK 557). In inscriptia de pe cilindrul de lut mentionata anterior, Cir sustine ca a repatriat multi dumnezei straini pe care babilonienii ii mutasera in capitala lor si a reconstruit multe temple care fusesera distruse. Avand in vedere faptul ca autorizarea de rezidirea a Templului din Ierusalim a fost data in anul I al domniei lui, e probabil ca intelepciunea unei astfel de politici (PK 571, 572) l-a indemnat pe Cir sa faca acelasi lucru pentru alte popoare supuse si pentru dumnezeii lor. In felul acesta actiunea imparatului legata de iudei si Templul lor era in deplin acord cu ceea ce s-a transformat intr-o politica generala de a face pe placul popoarelor care suferisera de pe urma actiunilor crude ale babilonienilor, ca sa le castige bunavointa si sprijinul loial ca cetateni ai noului Imperiu persan.
Casa. Ebr. bayith, "casa", folosit fie pentru o locuinta omeneasca, fie pentru una destinata lui Dumnezeu. De aceea, bayith ar putea fi tradus aici "Templu".
In Iuda. Faptul ca expresia aceasta este adaugata aici si din nou in versetul urmator reflecta caracterul oficial al documentului, care ar fi fost de asteptat sa indice amplasarea geografica exacta a Templului care urma sa fie rezidit.
Vezi diagrama urmatoare.
1:3 Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui sa fie cu el, si sa se suie la Ierusalim in Iuda si sa zideasca acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevaratul Dumnezeu, care locuieste la Ierusalim.
Din poporul Lui. Permisiunea de a se intoarce nu a fost acordata doar exilatilor din Iuda si Beniamin, urmasii supusilor fostului regat al lui Iuda luati robi de catre Nebucadnetar. Ea ii cuprindea pe toti cei care Il considerau pe "Domnul, dumnezeul cerurilor" (v. 2) ca Dumnezeu al lor, indeosebi pe urmasii celor zece semintii ale fostului regat de nord al lui Israel, mutate in diferite provincii ale Imperiului asirian in secolul al VIII-lea i.Hr.. Potrivit cu 1 Cronici 9,3, membri ai catorva din semintiile din nord traiau pe atunci la Ierusalim.
Dumnezeul lui sa fie cu el. Bunatatea lui Cir, laudata de multi autori clasici (Aeschylus, Herodot, Xenofon, Plutarch, Diodor, Cicero si altii), se reflecta in cuvintele acestea. Maretia lui Cir consta in toleranta si marinimia manifestate de popoarele supuse. Fara indoiala ca influenta lui Daniel si profetizarea lui Isaia cu privire la el au avut un rol insemnat in alcatuirea politicii lui imperiale (vezi PK 557).
Este adevaratul Dumnezeu. Comentatorii si traducatorii Bibliei au pareri diferite in privinta acestei propozitii si a celei urmatoare. Unii au luat-o ca o recunoastere a lui Cir ca Iehova este unicul Dumnezeu adevarat si au comparat-o cu o marturisire asemanatoare a lui Nebucadnetar (Daniel 6,26). Altii o leaga de propozitia urmatoare si spun: "El este Dumnezeul care e in Ierusalim". Aceasta ar arata ca Cir Il considera pe Iehova doar un dumnezeu local.
Tratand expresia "el este Dumnezeul" ca parantetica si traducand 'asher prin "care" se transmite ideea ca propozitia "care este in Ierusalim" se refera la "Templu". Cu toate acestea, ebraica spune clar: "el este dumnezeul care este in Ierusalim", asa cum fac si LXX, Vulgata si alte versiuni antice. Daca totusi trebuie sa se foloseasca paranteze, ele trebuie sa cuprinda intreaga afirmatie ca un tot unitar. In plus, cuvantul 'asher poate fi tradus prin "ce" sau "care", asa dupa cum o cere contextul.
S-ar putea ca, asemenea lui Nebucadnetar (Daniel 2,47; 3,28; 4,37) si Dariu (Daniel 6,26), Cir sa fi ajuns sa-L recunoasca pe adevaratul Dumnezeu (vezi PK 537), dar textul ebraic, cel putin asa cum il avem astazi, nu permite ca expresia din Ezra 1,3 sa fie construita ca o dovada in acest sens. S-a gasit un document in care Cir, adresandu-se babilonienilor, vorbeste despre dumnezeul lui Marduk exact in aceleasi cuvinte pe care le foloseste aici cu privire la Dumnezeul iudeilor. Totusi, vezi PK 557.
1:4 Oriunde locuiesc ramasite din poporul Domnului, oamenii din locul acela sa le dea argint, aur, avere, si vite, pe langa daruri de bunavoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!
Oriunde locuiesc. [Oricine ramane, KJV]. Adica iudeii care aleg sa ramana in exil (vezi PK 559). Cei care intrasera cu succes in afaceri de vreun fel sau altul ar fi fost inclinati sa ramana. Era numai drept ca ei sa sprijine pe fratii lor care se intorceau, prin contributii financiare insemnate.
Daruri de bunavoie. Se acorda permisiunea ca iudeii sa colecteze contributii financiare de la prietenii lor pagani pentru Templul ce urma sa fie construit la Ierusalim. E vrednic de observat ca felul de exprimarea publica a decretului lui Cir contine acest apel catre cetatenii imperiului fara a se mentiona ca acesta luase masuri pentru rezidirea Templului din fonduri publice, asa cum se afirma in copia decretului pastrat in arhivele carmuirii din Ecbatana (vezi la cap. 6,2). Motivul este evident. Daca proclamatia ar fi mentionat subventia regala, putini oameni s-ar fi simtit indemnati sa contribuie personal la lucrarea aceea. Nestiind ca guvernul tarii platea o parte din costuri, multi pagani care aveau relatii de prietenie cu iudeii ar fi putut sa fie mai dispusi sa-si aduca aportul lor personal.
1:5 Capii de familie din Iuda si Beniamin, preotii si Levitii, si anume toti aceia al caror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat sa mearga sa zideasca la Ierusalim Casa Domnului.
Capii de familie. [Mai marii parintilor, KJV.]. Acestia erau capii de familie ereditari, a caror autoritate era recunoscuta (vezi la Exod 3,16). Cu toate ca permisiunea de reintoarcere fusese astfel alcatuita incat sa-i cuprinda pe toti credinciosii in Iehova, numai doua semintii, Iuda si Beniamin, sunt mentionate in mod specific. Membrii celorlalte semintii, daca erau vreunii, trebuie sa fi fost in minoritate.
Al caror duh l-a trezit Dumnezeu. Numai o minoritate dintre exilati s-a intors. Chiar si multe dintre grupele de familii din Iuda si Beniamin au ales sa ramana in tara adoptiei lor. Multi ajunsesera onorati si bogati in Babilonia, asa cum arata rapoartele cuneiforme, si nu erau dispusi sa paraseasca tot ce agonisisera prin munca grea in decursul anilor in schimbul unui viitor nesigur intr
o tara pustie, Iudea. Pentru motivul acesta s-au facut mai tarziu eforturi din nou pentru a readuce inapoi in Iudea pe altii care ramasesera pe loc cu prilejul actiunii initiale de intoarcere (vezi Ezra 7,7; Zaharia 6,10). Prima grupa dispusa sa riste totul pentru tara si pentru Dumnezeul lor a fost alcatuita din patrioti si zeloti si poate din unii care nu aveau nimic de pierdut daca se intorceau si care si-ar fi putut imbunatati viata inapoindu-se in fosta lor patrie. Cei care au ramas pe loc poate ca si-au indreptatit decizia citind indemnul lui Ieremia, dat cu mai bine de o jumatate de secol inainte, si anume acela de a zidi case, de a sadi gradini, de a intemeia familii si de a dovedi un interes activ pentru binele tarii exilului lor (Ieremia 29,4-7). Cei care au renuntat sa se intoarca in Palestina au constituit nucleul comunitatilor puternice si influente care au existat in Babilonia pe tot parcursul istoriei viitoare pana in timpuri foarte recente.
1:6 Si toti cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite, si lucruri scumpe, afara de toate darurile de buna voie.
Verset ce nu a fost comentat.
1:7 Imparatul Cir a dat inapoi uneltele Casei Domnului, pe care le luase Nebucadnetar din Ierusalim si le pusese in casa dumnezeului sau.
Uneltele. Toate uneltele [vasele, KJV] enumerate sunt de aur si de argint. Intrucat multe dintre uneltele Templului erau de bronz (2 Regi 25,14; vezi la Exod 25,3), este clar ca Cir le-a inapoiat doar pe acelea care fusesera dedicate zeitatilor babiloniene si ca atare pastrate mai mult de jumatate de secol de la sosirea lor de la Ierusalim. Se pare ca uneltele care nu fusesera facute din metale pretioase nu fusesera pastrate.
Acest act generos din partea lui Cir nu a fost un caz izolat. Imparatul mentioneaza in inscriptia de pe cilindrul de lut din Muzeul Britanic amintit anterior (vezi la v. 2) ca au trimis inapoi, la locul cuvenit, mai multe obiecte de cult luate anterior de babilonieni.
1:8 Cir, imparatul Persilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Sesbatar (Zorobabel), voievodul lui Iuda.
Mitredat. Un nume persan care apare si ca Mitradati intr-un document cuneiform de pe timpul lui Araxerxe I.
Vistiernicul. [Tezaurarul, KJV]. Ebr. gizbar, "tezaurar", aflat numai aici si in cap. 7,21. Gizbar este un cuvant de imprumut persan aflat si in forma babiloniana, ganzabaru. Folosirea acestuia si a altor cuvinte de origine persana in cartea lui Ezra arata ca documentul original a fost scris pe vremea Imperiului persan, probabil de un contemporan al evenimentelor descrise.
Sesbatar, voievodul lui Iuda. Sesbatar, numit "dregator" in cap. 5,14, este identificat de multi invatati cu Zorobabel (vezi cap. 3,8; 5,16; EGW, RH, 28 martie 1907). El e numit "voievodul lui Iuda", un titlu pe care il avea si Zorobabel, ca nepot al regelui Ioiachin (1 Cronici 3,17-19). Nu era ceva neobisnuit pentru nobilii iudei din exil sa poarte doua nume (vezi Daniel 1,7). Se considera ca numele Sesbatar vine de la babilonianul Shamash-abal-usur.
1:9 Iata-le numarul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douazeci si noua de cutite,
Treizeci. Este de observat ca lista de obiecte a uneltelor Templului data in v. 9 si 10 da un total de 2.499 in loc de 5.400, cifra data in v. 11. Este posibil ca lista de obiecte sa fie numai partiala si ca Ezra sa nu fi intentionat sa le adauge pana la totalul dat. Totusi, ultimul punct de pe lista pare sa cuprinda toate celelalte unelte care nu fusesera puse pe lista si probabil ar trebui sa completeze diferenta dintre totalul articolelor precedente si totalul general al tuturor acestora. Toate manuscrisele si versiunile vechi ebraice sunt de acord cu cifrele date in KJV. E vrednic de observat, totusi, ca un pasaj paralel din cartea apocrifa 1 Esdras (cap. 3,13.14) evita acest conflict aparent punand pe lista 1.000 de "pahare de aur" in loc de 30, cum sunt date aici, si 2.410 "potire... de argint" in loc de numai 410, ca in v. 10. In rest, cifrele sunt aceleasi. Totalul general, asa cum e dat in 1 Esdras 2,14, este 5.469, suma cifrelor pentru diferitele articole care sunt redate acolo. Unii au sugerat ca cifrele din 1 Esdras au fost deliberat alterate pentru a evita conflictul aparent din Ezra 1,9-11. Tot ce se poate spune este ca dovezile sunt indestulatoare pentru a da problemei o solutie clara.
Lighene. Ebr. 'agartelim, "cosuri", un cuvant cu inteles nesigur. LXX, Vulgata si Siriaca redau traducerea "lighean", care a fost adoptata de diferite versiuni moderne.
Cutite. Ebr. machalaph, un cuvant gasit numai aici in VT si cu inteles nesigur. Contextul sugereaza ca este vorba de un vas oarecare.
1:10 treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mana a doua, si o mie de alte unelte.
Potire. Ebr. kphor, "ceasca mare" sau "pahare", cum este si in Ezra 8,27, sau "potire", ca in 1 Cronici 28,17. Cuvantul acadian inrudit kaparu inseamna si "ceasca".
1:11 Toate lucrurile de aur si de argint erau in numar de cinci mii patru sute. Sesbatar a adus tot din Babilon la Ierusalim, impreuna cu cei ce s-au intors din robie.
Toate lucrurile. [Toate vasele, KJV]. Vezi la v. 7. Probabil ca multe dintre aceste "vase" au fost printre acelea pe care Belsatar le-a profanat la petrecerea din noaptea cand a cazut Babilonul (Daniel 5,3). Folosirea necuviincioasa a acestor unelte sacre si spiritul sfidator care a influentat un astfel de act au constituit dovada vizibila ca Babilonul nu avea sa mai raspunda soliilor divine de calauzire si ca avea sa refuze sa-i elibereze pe robii iudei ca acestia sa se poata intoarce in patria lor, asa cum planuise Dumnezeu (Daniel 5,1-4.21-23).Ca urmare, imparatia a fost data altui popor care urma sa se integreze in planul divin (v. 25-31).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-4 PK 558
2.3 �
TM 203
5�
�
PK 599
5-11 �
PK 559