40:1 In anul al douazeci si cincilea al robiei noastre, la inceputul anului, in ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani dupa daramarea cetatii, tocmai in ziua aceea, a venit mana Domnului peste mine, si m-a stramutat in tara lui Israel.
In anul al douazecisicincilea. Evident al captivitatii lui Ioiachim (vezi comentariul la cap. 1,2), daca scala anilor este aceeasi in tot cuprinsul cartii. Faptul ca v. 1 se refera la captivitatea ,,noastra” (asa cum face cap. 33,21) arata ca Ezechiel fusese luat captiv impreuna cu Ioiachim.
La inceputul anului. Ebr. ra’sh hashshanah, ,,capul anului”. Intrucat ra’sh e uneori tradus ,,intai”, unii iau aceasta ca insemnand luna intaia a anului, si anume Nisan. Daca lucrurile stau asa, data aceasta era in Aprilie, 573, sau Aprilie, 572 (depinzand de faptul ca Ezechiel incepea anul din primavara sau toamna). Totusi, daca Ezechiel avea in gand inceputul anului si calcula Captivitatea dupa anul civil iudeu, care incepea cu luna a VII-a (Tisri), aceasta era Ziua Ispasirii din Octombrie, 573 (vezi p. 572). E interesant de a nota ca aceasta este unica aparitie in Biblie a expresiei ra’sh hashshanah, prin care ziua de 1 Tisri, sau Ziua Anului Nou, este inca numita de catre Iudei astazi, dar ea nu dovedeste ca ea insemna neaparat acelasi lucru pe vremea aceea. Ziua mentionata este a 10-a, nu 1-a.
Patrusprezece ani. Anul al XXV-lea al captivitatii lui Ioiachim poate fi egalat cu al patrusprezecelea dupa caderea Ierusalimului, pentru a permite cele trei date posibile mentionate in paragraful precedent (vezi Vol. III, p. 92, 93).
Capitolele 40-48 constituie o profetie de un caracter unic. Ele prezinta o viziune a unui nou templu in amanunte ingrijite, un nou si remarcabil plan pentru impartirea tarii, si o vedenie a unor ape datatoare de viata pornind de la acel templu maret.
Profetia prezinta mai multe probleme de interpretare. Au fost adoptate trei linii principale de interpretare:
1. 1. Interpretarea literala. Aceasta sustine ca Ezechiel a oferit schema unei noi constitutii pentru Israel, care sa fie pusa in vigoare la un timp oarecare din viitor, fie imediat dupa exil sau mai tarziu. Potrivit acestei conceptii construirea unui templu, instituirea cultului si o impartire a tarii ar fi urmat precis specificarile oferite de Ezechiel.
2. 2. Interpretarea futurista. Aceasta gaseste in viziunea templului o noua constitutie pentru Israelul restaurat si reunit. Totusi, cu toate ca admite ca intr-o oarecare masura mai mica ar fi putut sa fie pusa in vigoare dupa Exil, ea priveste o epoca de aur inca viitoare ca timp, cand viziunea va primi o implinire exacta si deplina.
3. Interpretarea alegorica. Aceasta tagaduieste orice implinire literala si priveste catre o
oarecare implinire simbolica in timpul imediat urmator Exilului, sau la sfarsitul vremii.
Cu privire la aceste trei conceptii se pot face anumite comentarii.
Contra conceptiei literale, se sustine ca este de neconceput sa nu fie nici o aluzie la vorbirea
lui Ezechiel in cartile de istorie ale lui Ezra si Neemia, sau in profetia lui Hagai, care se ocupa toate de aceasta perioada. Desi acestea descriu reintoarcerea si asezarea in tara, si rezidirea Templului, nu fac nici o referire la profetia aceasta, si nici nu prezinta o dorinta din partea constructorilor de a se conforma la indrumarile lui Ezechiel.
Contra conceptiei futuriste se sustine ca avand in vedere legaturile dintre dispensatiunea veche si cea noua asa cum e expusa in Scriptura este imposibil sa mai concepem ca jertfele de animale puteau din nou sa fie infiintate prin porunca divina si sa fie bine primite de Dumnezeu.
Impotriva conceptiei alegorice, se sustine ca ea ofera o justificare neindestulatoare pentru multele amanunte ale viziunii si nu e in stare sa prezinte un tipar interpretativ destul de semnificativ pentru a garanta atentia extinsa data subiectului.
Conceptia cea mai simpla este aceea care urmeaza principiile schitate in comentariile la cap. 38,1. Potrivit cu principiile acestea viziunea cu templul ar fi fost implinita literar daca poporul ar fi fost credincios fata de insarcinarea data lor, dar pentru ca au dat gres, profetia n-a putut fi implinita in intentia ei originala. Relativ numai putini s-au intors, si acestia erau mult prea departe de planul lui Dumnezeu pentru ei. Anumite lucruri (vezi cap. 47) vor avea o oarecare masura de implinire pentru biserica crestina, asa cum arata scriitorii inspirati ulteriori.
Viziunea cu templul e o profetie in tablouri, si principiile schitate in comentariile de la cap. 1,10 trebuie sa fie aplicate. Ezechiel a vazut reprezentari ale celor reale si nu cele reale insele, iar masura identitatii ramane o problema pentru interpretare ulterioara. Cu toate acestea, in orice masura se deosebesc cele doua, o comparatie cu alte profetii in legatura cu restaurarea ne conduce la credinta ca profetul aici descrie o stare literala cu un templu literal si o capitala literala. E greu de a concepe cum Iudeii, carora le fusese adresata profetia aceasta, ar fi putut sa o inteleaga altfel. Faptul ca scriitorii biblici post-exilici nu s-au referit niciodata la profetia aceasta, si faptul ca constructorii Templului in aparenta nu au dat nici o atentie planului poate fi explicat pe temeiul ca ziditorii isi dadeau perfect de bine seama ca inca nu se implinisera conditiile care sa permita implinirea acestor fagaduinte. Si iarasi, aceasta serie de profetii nu da o indicatie ca planurile urmau sa fie executate indata dupa reintoarcerea exilatilor in propria lor tara. Ele erau fara indoiala sustinute ca o tinta viitoare catre care sa se faca sfortari.
Daca Dumnezeu stia ca templul Sau nu urma sa fie niciodata zidit, de ce trebuia sa-si dea atata osteneala ca sa ofere un plan atat de detaliat al starii viitoare? Raspunsul este: Dumnezeu a incercat toate metodele pentru a atrage pe Israel sa accepte distinsul sau destin planuit original pentru el. Pana la punctul acesta istoria lor fusese o istorie de repetate infrangeri. Dumnezeu le oferea acum o noua ocazie de a incepe din nou. Trecutul urma sa fie uitat si niciodata sa nu le mai fie pus in fata. Israel in chip national, si poporul lui ca persoane, era invitat sa se foloseasca de mareata inlesnire.
E rational sa presupunem ca, pentru a convinge pe poporul Sau de certitudinea fagaduintei, Dumnezeu a indrumat pe servul Sau sa desemneze un plan al templului care urma sa alcatuiasca centrul cultului pentru noul stat.
Dumnezeu ar fi putut sa lase fagaduinta aceasta in termeni generali. El ar fi putut doar sa le spuna ca in viitor templul lor urma sa fie reconstruit. Dar o astfel de aluzie ar fi fost oarecum vaga. Nu urma sa fie nici o indoiala cu privire la seriozitatea intentiilor Sale daca fiecare detaliu al constructiei si al serviciului era zugravita cu grija. Noua capitole in total sunt devotate templului si serviciilor lui, si amanuntelor cu privire la cetate si noua impartire a tarii.
Aceasta este ultima viziune importanta a lui Ezechiel (numai aceea cu privire la Egipt, din cap. 29,17-21, a venit mai tarziu), si marimea si grandoarea ei sunt o corespunzatoare culminare a carierei lui profetice. S-a dat urmatorul rezumat plin de culoare literara al acelei cariere: Ezechiel explodeaza pe scena ca norul de furtuna descris in cea dintai profetie a lui, desfasurarea viziunilor lui ne ia privirile ca luminile cromatice rotitoare din mijlocul norului care inainteaza, pana cand furtuna se sfarseste, norul se topeste in spatiu si ramane atata din lumina incat sa dezvaluie splendorile unei cetati, unui templu, si unei intocmiri statale iluminate de slava nepieritoare a unui Dumnezeu pururea de fata” (Homiletic Commentary).
Planul temlului lui Ezechiel