17:14 Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.
Scrie. Aceasta este prima mentiune din raportul sacru despre scriere. Pana nu de mult nu se cunostea cum s-a facut lucrul acesta si ce fel de scriere a fost folosita. Faptul ca pe vremea lui Moise a existat o scriere alfabetica a fost descoperit aproximativ pe timpul primului razboi mondial. Mai inainte se stia doar ca scrierea alfabetica a fost folosita de diferite popoare din Palestina, cu deosebire fenicienii, din primul mileniu i.Hr. si ca alfabetele europene se dezvoltasera prin intermediul fazelor greaca si latina din scrierea originala feniciana. Inalta critica si-a batut joc de ideea ca Moise ar fi putut scrie Pentateucul in limba ebraica in timpul mileniului al doilea i.Hr., fiind convinsi ca scrierea ebraica nu exista pe vremea aceea. Aceia care au admis ca Moise ar fi putut scrie parte din Pentateuc, sau anumite experiente ca aceea descrisa aici, au crezut ca el trebuie sa fi folosit fie scrierea hieroglifica egipteana, fie cuneiforma babiloniana.
In conformitate cu dovezile, pare probabil ca prima forma de scriere alfabetica a fost inventata, daca nu in Fenicia, sau in sudul Palestinei, chiar in regiunea Sinai, unde Moise a primit porunca sa scrie istoria infrangerii lui Amalec intr-o carte. In 1916, Dr. Alan Gardiner a publicat prima sa incercare de a descifra inscriptii gasite cu vreo zece ani mai inainte de Sir Flinders Petric in minele de cupru egiptene de la Wadi Magara, la Sinai. Expeditii ulterioare au marit numarul inscriptiilor din acest loc, si lucrul combinat al unui numar de lingvisti de seama a reusit sa duca la descifrarea acestei scrieri necunoscute mai inainte. Inscriptiile acestea scot la iveala faptul ca ele alcatuiesc incercarile cele mai timpurii de a compune o scriere semitica, care a constat din vreo 25 de litere.
Inventatorii acestui alfabet au fost canaanitii care lucrau pentru egipteni in minele de la Sinai. Probabil ca ei n-au scris in propria limba, ci ajunsesera obisnuiti cu sistemul de scriere hieroglifa folosit timp de secole in Egipt. De exemplu, singura cale ca egiptenii sa poata exprima in scris ideea unei case, era prin desenarea unei hieroglife, sau figuri a unei case. Unora dintre canaanitii din mine, le-a venit stralucita idee de a folosi anumite hieroglife egiptene pentru a exprima sunete fonetice abstracte in loc de obiecte concrete. In limba canaanita, o casa era o bayith. Primul sunet din bayith fiind b, ei au stabilit valoarea fonetica a lui b hieroglifei egiptene pentru ,,casa”. Aplicarea acestui principiu a facut posibil ca printr-un mic numar de litere sa exprime orice doreau sa spuna. Aceasta era o inventie de o importanta cu urmari mari. Ea n-a fost prea mult imbunatatita de atunci. Noi mai folosim inca o forma modificata a scrierii alfabetice inventate in peninsula Sinai cu cateva decenii inainte de Exod. Propria noastra litera b, de exemplu, este urmasa directa a primei litere aleasa la Sinai sa reprezinte acest sunet.
Inventarea scrierii alfabetice la putin timp inainte de Exod a fost tot atat de mult un dar providential al lui Dumnezeu ca si inventarea tiparului prin litere mobile la putin timp inaintea Reformatiunii. Niciodata Biblia n-ar fi putut deveni ,,cartea poporului” daca ar fi fost nevoie sa fie scrisa in complicatul sistem hieroglific sau cuneiform care a precedat inventarea scrierii alfabetice. Cu aceasta noua scriere, cu care probabil ca Moise facuse cunostinta in timpul lungii sale sederi la Sinai, a fost usor sa scrie istoria umblarii lui Dumnezeu cu poporul Sau precum si diferitele reglementari legale care se afla in Pentateuc. De asemenea, era usor ca o astfel de scriere sa se invete a fi citita. Scripturile ebraice constituie nu numai din simpla intamplare cea mai veche si cea mai ampla relatare istorica a rasei umane si a incercarilor lui Dumnezeu de a salva pe om din imparatia lui Satan.
In carte. ,,Cartea” in care Moise a scris istoria atacului si infrangerii lui Amalec a constat probabil dintr-un sul de papirus, cel mai obisnuit material egiptean pentru scris. Acest stramos al hartiei era facut din fibre ale tulpinii plantei de papirus, ce se gasea atunci in mlastinile deltei Nilului.
Foile de papirus erau facute din fibre muiate, asezate mai intai orizontal, iar deasupra acestora un alt strat asezat vertical. Straturile erau apoi incleiate impreuna, presate si uscate, si netezite prin frecarea foilor cu o piatra ponce. In cele din urma, mai multe foi erau prinse impreuna pentru a forma un sul de 3 la 10 metri lungime in medie. Un astfel de sul era destul de lung pentru a contine oricare din cele cinci carti ale lui Moise.
Din remarca facuta in Numeri 33,2 reiese clar ca Moise a tinut un jurnal al calatoriilor lui Israel prin pustie, care a alcatuit baza listei din Numeri 33 si a naratiunii istorice lasata noua. Probabil ca Moise a capatat obiceiul de a tine un jurnal in timpul primilor 40 de ani ai vietii sale la curtea egipteana, pentru ca stim din rapoartele lui Thutmose III, probabil contemporan cu Moise, ca evenimentele in legatura cu campaniile militare au fost ,,raportate in fiecare zi pe numele lor”, si ca dupa completarea unei campanii, acest cuprins de note era transferat pe un ,,sul de piele din templul lui Amon” (compara cu PP 245). De aceea, lui Moise nu i s-a parut ciudat sa primeasca instructiuni de a raporta atacul perfid si infrangerea lui Amalec pentru informare viitore ca ,,aducator aminte”.
Si spune. Cuvintele acestea arata ca Iosua fusese deja ales de Dumnezeu ca sa urmeze lui Moise.
Voi sterge pomenirea. Nimicirea acestei ramuri a natiunii edomite era decretata, in timp ce restul edomitilor s-au bucurat de ocrotire divina (vezi Deuteronom 2,4.5). Amalecitii au atacat in mod brutal poporul lui Dumnezeu, nearatand nici un fel de compatimire, nici chiar fata de propriile rude (Deuteronom 25,18). Acest atac, intru totul neprovocat, a dat pe fata ura si dispretul lor fata de Dumnezeu si a pecetluit condamnarea lor ca natiune (PP 300).