9:25 Sa stii dar, si sa intelegi, ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare.
Darea poruncii. Pe vremea cand a fost data vedenia aceasta, Ierusalimul si Templul erau inca in ruine. Cerul vesteste ca se va da o porunca pentru rezidire si refacere, si ca de la data aceasta un anumit numar de ani urma sa treaca pana la indelung asteptatul Mesia.
Decretele care s-au ocupat de repatrierea iudeilor sunt raportate in cartea lui Ezra: primul in anul intai al lui Cir, cam pe la 537 (Ezra 1,1); al doilea in timpul domniei lui Darius I, la scurt timp dupa 520 (Ezra 6,1-12); al treilea in al VII-lea an al lui Arataxerxe, 458/457 i.Hr. (Ezra 7,1-26). Vezi mai departe Vol. III, p. 97-104.
In decretele lor nici Cir nici Darius nu prevedeau masuri pentru refacerea statului civil ca o unitate completa, cu toate ca in profetia lui Daniel se fagaduia restaurarea carmuirii religioase cat si a celei civile. Decretul din anul al VII-lea al lui Artaxerxe a fost cel dintai care sa dea deplina autonomie statului iudeu, supus suprematiei Imperiului Persan.
Un papirus descoperit la Elefantina, in Egipt, o colonie iudaica, care contine o datare dupa doua sisteme a fost scris in anul urcarii pe tron a lui Artaxerxe ianuarie 464 i.Hr. Din acesta, singurul document cunoscut din anul acela, comparat cu alte rapoarte vechi, se poate deduce ca dupa metoda iudaica, ,,inceputul domniei” sau ,,anul de urcare la tron” (vezi Vol. II, p. 138, 139), ar incepe dupa Anul Nou iudaic din 465 i.Hr. si s-ar termina la Anul Nou iudaic urmator, in toamna lui 464. Da aici ar reiesi ca ,,anul intai” al lui (sau primul lui an calendaristic intreg) s-ar extinde prin urmare din toamna anului 464 pana in toamna anului 463. Al VII-lea an al lui Artaxerxe s-ar extinde atunci din toamna lui 458 pana in toamna lui 457. Specificarile decretului nu au fost implinite decat dupa intoarcerea lui Ezra de la Babilon, lucru care s-a petrecut tarziu catre sfarsitul verii sau la inceputul toamnei lui 457 i.Hr. Pentru o discutie asupra cap. 7 din Ezra si asupra acuratetii istorice a datei 457 i.Hr., ca al VII-lea an al lui Artaxerxe, vezi Vol. III, p. 100-104. Pentru o tratare completa a subiectului vezi lucrarea lui S. H. Horn si L. H. Wood, The Chronology of Ezra 7 (ed. revizuita 1970).
Unsul. Sau ,,Mesia”. Ebr. mashiach, de la verbul mashach, ,,a unge”. De unde, mashiach descrie un ,,uns” ca de pilda marele preot (Levitic 4,3.5.16), regii lui Israel (1Samuel 24,6.10; 2Samuel 19,21), Cir (Isaia 45,1), etc. Versiunea greceasca a lui Theodotion il traduce literal pe mashiach: christos, un cuvant care deriva de la verbul chrio, ,,a unge”, si deci inseamna simplu: ,,cel uns”. Titlul ,,Hristos” este o transliterare a lui Christos. In istoria iudaica de mai tarziu, termenul mashiach era aplicat eliberatorului asteptat care urma sa vina (vezi Ioan 1,41; 4,25.26).
Daniel a prezis ca indelung asteptatul Mesia, Domnul, urma sa apara la un moment dat. La timpul acesta S-a referit Isus cand zicea: ,,S-a implinit vremea” (Marcu 1,15; DA 233). Isus a fost uns la data botezului Sau in toamna anului 27 d.Hr. (vezi Luca 3,21.22; Fapte 10,38; comp. Luca 4,18).
Carmuitorul. Sau ,,Printul”. Vezi comentariul la cap. 9,25; 11,22.
Sapte saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani. Metoda naturala de calculare a acestor saptamani este de a la considera consecutive, adica cele 62 de saptamani incep de acolo de unde se termina cele 7 saptamani. Diviziunile acestea sunt componente al celor 70 de saptamani mentionate in v. 24, deci 7+62+1=70. Cu privire la ultima saptamana vezi comentariul la v. 27.
Incepand cu toamna anului 457 i.Hr., cand decretul a intrat in vigoare, cele 69 de saptamani profetice sau 483 de ani, ajung pana la botezul Domnului Isus in anul 27 d.Hr. Este demn de observat ca daca cei 483 de ani ar fi sa se socoteasca de la inceputul anului 457 d.Hr., ei s-ar extinde pana la finele anului 26 d.Hr., deoarece cei 483 de ani cer 457 de ani intregi plus 26 de ani intregi d.Hr. Intrucat perioada a inceput la multe luni dupa inceputul anului 457, ea se termina cu tot atata luni dupa sfarsitul anului 26 d.Hr., adica in anul 27. Aceasta se datoreaza faptului ca istoricii (spre deosebire de astronomi) nu calculeaza anul zero (vezi Vol. I, p. 178). Unii au fost pusi in nedumerire cu privire la felul cum putea Domnul Hristos sa-Si inceapa lucrarea in anul 27 d.Hr., cand raportul spune ca El era in varsta cam de 30 de ani cand Si-a inceput lucrarea publica (Luca 3,23). Aceasta se datoreaza faptului ca atunci cand a fost calculata initial Era Crestina, s-a intamplat sa se faca o greseala de vreo 4 ani. Ca Domnul Hristos nu s-a nascut in anul 1 d.Hr., este evident din faptul ca atunci cand El S-a nascut, Irod cel Mare era inca in viata, iar Irod a murit in anul 4 i.Hr. (vezi Matei 2,13-20).
O serie de comentatori moderni dau o interpretare cu totul diferita acestor perioade de timp. ,,Mesia” este identificat in felurite chipuri ca fiind Cir, Zorobabel, sau marele preot Iosua (vezi Ezra 3,2; Zaharia 3,1.3; 6,11-13). ,,Porunca pentru zidirea din nou” este considerata de unii ca s-a dat prin Ieremia ca Ierusalimul sa fie zidit din nou (vezi Ieremia 29,10). Acesti comentatori considera ca ,,porunca” aceasta a intrat in vigoare in anul 586 i.Hr., anul nimicirii Ierusalimului si ca cele ,,sapte saptamani” sau 49 de ani, ajung cam la decretul lui Cir. In continuare, talcuitorii acestia sustin ca cele 62 de saptamani, sau 434 de ani, erau menite sa ajunga pana la era macabeilor. Prin legamantul celei de a 70-a saptamana ei inteleg legatura dintre Antioh si iudeii renegati. Ei au tradus ,,mijlocul saptamanii” (Daniel 9,27) ca insemnand ,,jumatate de saptamana” (vezi comentariul la Daniel 9,27) ducand la spurcarea Templului de catre Antioh de la 168 la 165 i.Hr. (vezi 1Macabei 1,54; 4,52.53). Traducatorii acestei scoli de interpretare urmeaza o alta vocalizare a lui Daniel 9,25 care sa corespunda acestei idei.
Asa cum s-a aratat mai sus numai o schimbare fortata a cifrelor cronologice da posibilitatea acestor comentatori sa ajunga la evenimentele pe care ei le presupun ca implinind cerintele profetice. Cand cifrele acestea sunt aplicate la Hristos, la lucrarea si moartea Lui si la ducerea Evangheliei la iudei, se realizeaza un sincronism perfect. Vezi si comentariul la cap. 8,25.
Pietele. Ebr., rachob, ,,un loc larg”.
Vor fi zidite. Unii comentatori dau o interpretare speciala perioadei de ,,sapte saptamani” sau 49 de ani, ca reprezentand timpul in care se va termina zidirea ulitelor si a zidului. Totusi, informatiile istorice cu privire la perioada aceasta sunt foarte slabe. Putin se stie despre starea Ierusalimului pe durata timpului de la Artaxerxe la Alexandru. Ce se poate culege din Biblie si din izvoarele istorice este doar fragmentar.
Zid. Ebr. charus, folosit cu sensul de fata numai aici in Vechiul Testament. In ebraica misnaica el insemneaza ,,un sant”. In limba akkadiana cuvantul inseamna un sant care inconjoara o cetate. ,,Zid” este folosit in versiunea greceasca a lui Theodotion si in Vulgata.
Vremuri de stramtorare. Pentru o istorisire rezumativa a acestei perioade vezi Vol. III, p. 73
79.