9:24 Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si prorociei, si pana la ungerea Sfantului sfintilor.
Saptezeci de saptamani. Expresia aceasta pare sa fie o introducere destul de brusca, dar ingerul venise cu scopul specific de a face ca Daniel sa inteleaga vedenia. El a inceput imediat sa explice.
Cuvantul tradus aici ,,saptamana”, sabua’, descrie o perioada de sapte zile consecutive (vezi Geneza 29,27; Deuteronom 16,9; Daniel 10,2). In Cartea pseudo-epigrafica a Jubileelor, ca si in Misna, sabua’ este folosit pentru a desemna o perioada de sapte ani. Traducerea ,,saptamani de ani” este vadit interpretativa, bazata pe o astfel de intrebuintare. Este mai simplu sa ajungem la faptul ca cele 70 de saptamani sunt saptamani de ani prin aplicarea principiului profetic de o zi pentru un an (vezi comentariul la Daniel 7,25).
Au fost hotarate. Ebr. chathak, un cuvant care apare numai aici in Biblie. Apare in ebraica post-biblica avand sensul de ,,a taia”, ,,a desparti prin taiere”, ,,a determina”, ,,a decreta”. LXX are cuvantul krino, ,,a decide”, ,,a judeca”, etc. Versiunea Theodotion are cuvantul suntemno, ,,a scurta”, ,,a prescurta”, etc., sens redat in Vulgata prin abbreviare. Adevarata nuanta de sens intentionata aici trebuie sa fie determinata de context. Avand in vedere faptul ca acest cap. 9 este o talcuire a partii neexplicate din viziunea cap. 8 (vezi comentariul la cap. 9,4,21-23), si intrucat partea neexplicata avea de a face cu cele 2300 de zile, este logic sa tragem concluzia ca cele 70 de saptamani, sau 490 de ani, trebuia sa fie ,,despartite prin taiere” de perioada aceea mai lunga. Mai departe, in lipsa unei dovezi in favoarea contrariului, se poate afirma, ca cele 70 de saptamani urmeaza sa fie despartite din partea de la inceput a acele perioade. Vazuta in lumina aceste observatii, traducerea lui chatak ca insemnand ,,a taia” pare indeosebi potrivita. Intrucat cei 490 de ani erau in mod deosebit randuiti iudeilor in legatura cu rolul lor de popor ales al lui Dumnezeu, traducerile ,,hotarat” sau ,,decretat” sunt si ele potrivite cu contextul.
Poporul tau. Cei 490 de ani se aplica in special la natiunea iudaica.
Incetarea. Ebr. lekalb’, de la radacina kala’, ,,a restrange”. Pasajul s-ar putea referi la puterea de infranare pe care Dumnezeu ar exercita-o asupra fortelor raului in decursul perioadei alocate iudeilor. Totusi, vreo 40 de manuscrise ebraice zic lekalleh, o forma care deriva hotarat de la kallah, ,,a duce un sfarsit”. Daca radacina este kallah, atunci in mod evident pasajul se refera la faptul ca in decursul acestei perioade iudeii urmau sa umple paharul nelegiuirii lor. Dumnezeu i-a rabdat indelung pe israeliti. El le-a dat multe ocazii, dar ei L-au dezamagit neincetat (vezi p. 32, 33).
Ispasirea pacatelor. Expresia aceasta ar putea fi paralela la inteles cu aceea care o preceda, ,,incetarea faradelegilor”. Unii comentatori observa ca cuvantul tradus aici ,,pacat” (ebr. chatta’oth sau chatta’th, dupa unele manuscrise si masoreti), poate sa insemne sau ,,pecete” sau ,,jertfe pentru pacate”. Din cele 290 de ocazii cand apare chatta’th in VT, are sensul de ,,pacat” de 155 de ori, si ,,jertfa pentru pacat” de 135 de ori. Daca aici se are in vedere sensul ,,jertfe pentru pacat” se sugereaza interpretarea urmatoare: Cand Hristos pe Golgota a devenit antitipul jertfelor sanctuarului, n-a mai fost necesar ca pacatosul sa mai aduca jertfa pentru pacat (vezi Ioan 1,29). Totusi forma de plural chatta’oth descrie aproape inevitabil pacate si numai o singura data, afara de cazul ca si aceasta este o exceptie, denota jertfa pentru pacat (Neemia 10,33).
Ispasirea nelegiuirii. Ebr. kafar, tradus in general prin ,,a face ispasire” (vezi Exod 30,10; Levitic 4,20; etc.). Prin jertfa Lui inlocuitoare pe Golgota, Domnul Hristos a oferit ispasirea pentru toti cei care primesc jertfa Lui.
Neprihanire vesnica. Domnul Hristos n-a venit pe pamant numai pentru a lua masuri in vederea stergerii pacatului. El a venit pentru a-l impaca pe om cu Dumnezeu. El a venit pentru ca sa fie posibil sa atribuie si sa impartaseasca neprihanirea Sa pacatosului pocait. Cand oamenii Il primesc, El le acorda haina dreptatii Sale, iar ei stau inaintea lui Dumnezeu ca si cand n-ar fi pacatuit niciodata (vezi SC 62). Dumnezeu iubeste sufletele credincioase si care se pocaiesc, asa cum Il iubeste pe Fiul Sau, iar pentru Hristos, le primeste in familia Sa. Prin viata, moartea si invierea Sa, Domnul face ca dreptatea vesnica sa fie la indemana fiecarui copil al lui Adam care, in credinta simpla, este gata sa o primeasca.
Pecetluirea. Aici evident nu in sensul de ,,inchidere”, ci de ,,confirmare”, sau ,,ratificare”. Implinirea prezicerilor in legatura cu prima venire a lui Mesia la vremea prevazuta in profetie da asigurarea ca alte aspecte ale profetiei, in special cele 2300 de zile profetice, se vor implini tot atat de precis.
Sfantul Sfintilor. Ebr. qodes qodasim, ,,ceva prea sfant”, sau ,,cineva prea sfant”. Expresia ebraica este aplicata la altar (Exod 29,37; 40,10), alte vase si mobile care tineau de tabernacol (Exod 30,29), parfumul sfant (Exod 30,36), anumite jertfe de mancare (Levitic 2,3.10; 6,17; 10,12) jertfele pentru vina (Levitic 7,1.6), painile pentru punerea inainte (Levitic 24,5-9), lucrurile consacrate (Levitic 27,28), tinutul sfant (Numeri 18,10; Exod 43,12) si locul prea sfant al sanctuarului (Levitic 26,33.34), Expresia nu este nicaieri aplicata la persoane, afara de, asa cum sugereaza unii, aplicarea lui la textul in discutie si in 1Cronici 23,13. Acest ultim text acesta de pe urma poate fi tradus astfel: ,,Aaron a fost pus deoparte sa fie sfintit ca prea sfant”. Comentatorii iudei si multi comentatori crestini au sustinut ca aici se face referire la Mesia.
Avand in vedere faptul ca nu se poate dovedi din alte locuri ca expresia ebraica se aplica in mod clar la o persoana, si avand in vedere faptul ca in aspectele mai largi ale viziunii este tratat sanctuarul ceresc (vezi comentariul la Daniel 8,14), este logic sa se traga concluzia ca Daniel vorbeste aici despre ungerea sanctuarului ceresc inainte de vremea cand Domnul Hristos si-a inceput slujba ca Mare Preot.