8:11 S-a inaltat pana la capetenia ostirii, i-a smuls jertfa necurmata, si i-a surpat locul locasului sau celui sfant.
Capetenia ostirii. Versetul 25 vorbeste despre aceeasi putere ridicandu-se impotriva Domnului Domnilor. Referirea se face la Domnul Hristos, care a fost crucificat sub autoritatea Romei. Vezi comentariul la cap. 9,25; 11,22.
I-a. Ebr. mimmennu, care poate fi redat si ,,de la el”, adica, de la ,,capetenia ostirii”. Ebraica acestui pasaj prezinta anume probleme de traducere dificile. In versiunea greaca a lui Theodotion se afla o traducere foarte diferita. Ea suna asa: ,,Si (aceasta va fi) pana cand capetenia cea mare va fi eliberata captivitate, si datorita lui jertfa a fost tulburata, iar el a prosperat; si locul sfant va fi pustiit”. Nu exista vreo cale de a determina in ce masura versiunea aceasta reflecta mai bine textul original al lui Daniel. Textul masoretic reflectat de KJV pare in general sa constituie cea mai naturala exprimare.
Jertfa necurmata. Ebr. tamid, un cuvant care apare de 103 ori in VT, folosit atat ca adverb cat si ca adjectiv. Insemneaza ,,necurmat”, ,,continuu”, si este aplicat la diferite concepte, ca de pilda cutreierare neincetata (Ezechiel 39,14), hranire pentru totdeauna (2Samuel 9,7-13), durere care se simte totdeauna (Psalmi 38,17), nadajduire pururea (Psalmi 71,14), manie necontenita (Isaia 65,3), etc. El a fost deseori folosit in legatura cu ritualul sanctuarului pentru a descrie diferitele parti ale slujbei obisnuite, ca de pilda ,,painea care se aseaza necurmat” pe masa punerii painii inainte (Numeri 4,7), candela care trebuia sa arda necurmat (Exod 27,20), focul care trebuia sa arda necurmat pa altar (Levitic 6,13), jertfa mistuita de foc care trebuia sa fie adusa in fiecare zi (Numeri 28,3.6), tamaia care trebuia sa fie adusa in fiecare dimineata si in fiecare seara (Exod 30,7.8). Cuvantul insusi nu inseamna ,,zilnic” [ca in KJV] ci numai ,,necurmat” sau ,,in mod regulat”.
In cap. 8,11 tamid are articolul hotarat si este deci folosit adjectival. Mai mult, este independent, fara vreun substantiv si trebuie sa fie inteles ori ca subiect si sa fie luat cu sensul de ,,perpetuitate”, sau sa fie intregit cu un substantiv. In Talmud, atunci cand tamid se foloseste independent, ca aici, cuvantul denota in chip consecvent jertfa necurmata. Traducatorii care au adaugat cuvantul ,,jertfa”, evident ca au considerat ca jertfa necurmata era subiectul profetiei.
In ce priveste sensul cuvantului tamid din pasajul acesta s-au sustinut trei conceptii principale:
1. Ca ,,necurmat” se refera exclusiv la sacrificiile aduse in Templul din Ierusalim. Unii comentatori care impartasesc conceptia aceasta aplica smulgerea ,,necurmatei” la intreruperea slujbei la templu de catre Antioh Epifanul timp de trei ani si jumatate, de la 167 pana la 164 i.Hr. (vezi comentariul la cap. 11,14). Altii o aplica la pustiirea Templului de catre romani in anul 70 d.Hr.
1. 2. Ca ,,necurmat” reprezinta ,,paganismul”, in contrast cu ,,uraciunea pustiitorului” (cap. 11,31), sau papalitatea; ca ambii termeni identifica puteri persecutoare; ca cuvantul tradus prin ,,necurmat”, se refera la indelunga continuare a impotrivirii lui Satana fata de lucrarea Domnului Hristos prin intermediul paganismului; ca indepartarea necurmatei si asezarea ,,uraciunii pustiitorului” reprezinta inlocuirea de catre Roma papala a Romei pagane, si ca evenimentul acesta este acelasi cu acela descris in 2Tesaloniceni 2,7 si Apocalips 13,2.
2. 3. Ca termenul ,,necurmat” se refera la slujba preoteasca necurmata a Domnului Hristos in sanctuarul ceresc (Evrei 7,25; 1Ioan 2,1) si la adevaratul cult al lui Hristos, in epoca Evangheliei; ca indepartarea necurmatei reprezinta substituirea de catre papalitate a unitatii voluntare a tuturor celor care cred in Hristos cu o unitate obligatorie intr-o biserica vizibila, a autoritatii lui Hristos, capul invizibil al bisericii cu autoritatea capului vizibil – papa –, a accesului direct la Hristos al tuturor credinciosilor cu ierarhia preoteasca, a mantuirii prin credinta in Hristos cu un sistem al mantuirii prin fapte randuit de biserica si, mai ales, a lucrarii de mijlocire a Domnului Hristos ca Mare Preot al nostru in curtile ceresti cu spovedania si jertfa liturgica; si ca sistemul acesta a abatut aproape deplin atentia oamenilor de la Hristos si in felul acesta i-a lipsit de beneficiile lucrarii Sale.
Mai departe, intrucat aceasta a treia conceptie sustine ca cornul cel mic este un simbol atat al Romei imperiale cat si al Romei papale (vezi comentariul la v. 9, 13), prezicerile cu privire la lucrarile lui mai pot fi intelese ca aplicandu-se la Roma pagana ca si la Roma papala. Astfel ,,necurmata” se mai poate referi si la Sanctuarul pamantesc si slujbele lui, iar indepartarea ,,necurmatei” la pustiirea Templului de catre legiunile romane in anul 70 d.Hr. , si incetarea ca urmare a acesteia a savarsirii jertfelor. Acesta era aspectul activitatii ,,uraciunii pustiitorului” la care se referea Domnul Hristos in schitarea de catre El a evenimentelor viitoare (vezi comentariul la Daniel 11,31; comp. Matei 24,15-20; Luca 21,20).
Comentand aceste trei conceptii se poate spune ca cea cu Antioh poate fi inlaturata pentru motivul ca Antioh nu corespunde perioadei de timp si nici altor specificatii ale profetiei (vezi comentariul la Daniel 9,25).
Atat a doua cat si a treia explicatie au fost sustinute de diferiti interpreti valorosi din cadrul Miscarii Advente. Unii cercetatori devotati ai Bibliei au sustinut ca ,,necurmat” se refera la slujba preoteasca a Domnului. Probabil ca acesta este unul din pasajele Scripturii cu privire la care trebuie sa mai asteptam pentru un raspuns definitiv. Asa cum se intampla si cu alte pasaje dificile ale Scripturii, se poate spune ca mantuirea noastra nu depinde de deplina intelegere a sensului pasajului din Daniel 8,11.
Cu privire la dezvoltarea istorica a celei de-a doua si a treia conceptii vezi p. 60-64.
Locul. Ebr. makon, ,,asezarea”. Makon este folosit in expresia ,,pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aseze din nou pe locul unde fusese ” (Evrei 2,68). Referirea primara aici ar fi la distrugerea Ierusalimului (vezi Daniel 9,26).