7:7 Dupa aceea m-am uitat in vedeniile mele de noapte, si iata ca era o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica; avea niste dinti mari de fier, manca, sfarama, si calca in picioare ce mai ramanea; era cu totul deosebita de toate fiarele de mai inainte, si avea zece coarne.
Fiara a patra. Compara v. 19. Probabil ca in lumea naturala nu exista nici o paralela prin care sa fie desemnata aceasta faptura hidoasa, deoarece nu se face nici o comparatie ca in cazul primelor trei fiare. N-ar trebui sa fie nici o indoiala, totusi, cu privire la faptul ca ea reprezinta aceeasi putere care este infatisata prin picioarele de fier ale chipului celui mare (vezi comentariul la cap. 2,40).
Este limpede din istorie ca puterea mondiala care a urmat celui de al treilea imperiu profetic a fost Roma. Totusi, tranzitia a fost gradata asa ca este imposibil de a se indica un anumit eveniment care sa marcheze schimbarea. Dupa cum s-a spus mai inainte, imperiul lui Alexandru s-a impartit incepand cu 301 in patru (mai tarziu trei) regate elenistice (vezi comentariul la cap. 8,8), iar inlocuirea lor prin Imperiul Roman a fost un proces gradat realizat in cateva stadii principale. Scriitorii difera in incercarea de a alege un punct de trecere semnificativ.
In anul 200 i.Hr., cand Cartagina nu mai era un rival (desi n-a fost distrusa decat la peste o jumatate de secol mai tarziu), Roma era stapana partilor mediteraneene de apus si incepuse sa intre in contact cu rasaritul, unde de aici inainte de asemenea urma sa devina dominanta. In anul 197 Roma a infrant Macedonia si a asezat statele grecesti sub protectia sa. In anul 190 Roma l-a infrant pe Antioh III si a ocupat teritoriul seleucid spre rasarit pana la Muntii Taurus. In anul 168, prin batalia de la Pydna, Roma a pus capat monarhiei din Macedonia, impartind teritoriul acesteia in patru confederatii; si probabil in acelasi an l-a determinat pe Antioh IV sa nu mai atace Egiptul. In anul 146 Roma anexeaza Macedonia ca provincie si aseaza majoritatea cetatilor grecesti sub conducerea guvernatorului Macedoniei.
Daca stapanirea Romei asupra Rasaritului este socotita de la inlaturarea monarhilor celor trei regate elenistice, prin puterea romana, data de 168 poate fi socotita ca primul pas in acest proces. Totusi, regii seleucizi si potolemaici au ramas pe tronurile lor pana mult mai tarziu, 63 in Siria si 30 in Egipt. Daca se considera datele anexarii acestor trei regate ca provincii romane, datele ar fi respectiv 146, 64 si 30. Unii istorici scot in evidenta data de 168 datorita faptului ca Roma a cucerit Macedonia si a salvat Egiptul de a cadea sub stapanirea regatului seleucid prin simplul fapt ca a interzis invazia lui Antioh IV. Aceasta demonstra ca practic Roma controla toate cele trei regate chiar daca inca nu cucerise decat unul singur dintre ele.
Cand este vorba de un proces treptat, nu se poate fixa o singura data. Fara a se tine cont de alegerea datei sau datelor celor mai semnificative, schimbarea puterii mondiale si trecerea ei la Roma este clara, iar absorbirea teritoriului lui Alexandru din Macedonia pana la Eufrat s-a incheiat in anul 30 i.Hr. Vezi articolul despre perioada inter-testamentara din Vol. V.
Dinti mari de fier. Dintii enormi metalici vorbesc despre cruzimea si putere. Dupa cum fiara sfasia in bucati si isi devora prada cu acesti colti grotesti, tot asa si Roma devora natiuni si popoare prin cuceririle ei. Uneori cetati intregi au fost distruse, ca in cazul Corintului la 146 i.Hr., apoi chiar regate, ca de pilda Macedonia si dominioanele seleucide, au fost impartite in provincii.
Calca in picioare ce mai ramanea. Acolo unde Roma nu nimicea sau subjuga un popor, adesea ii folosea pe oameni ca sclavi sau ii vindea ca robi. In intensitatea puterii ei de a distruge, Roma a intrecut imparatiile care condusesera lumea anterior.
Zece coarne. Explicate ca fiind ,,zece imparati” (v. 24). Daca ,,cei patru imparati din v. 17 reprezinta imparatii sau regate (vezi comentariul la v. 3), paralela a celor patru imperii ale cap. 2, atunci este tot atat de logic a intelege ca acesti ,,zece imparati” sunt si ei regate, dupa cum cele patru corne ale tapului sunt ,,patru imparatii” (cap. 8,22). Invadarea succesiva a Imperiului Roman de catre numeroase triburi germanice, si inlocuirea imperiului printr-o serie de state sau monarhii separate, este o realitate istorica bine atestata. Datorita faptului ca zeci de triburi barbare au invadat Imperiul Roman, comentatorii au alcatuit liste diferite ale regatelor ce s-au intemeiat. Lista urmatoare este reprezentativa: ostrogotii, vizigotii, francii, vandalii, suevii, alemanii, anglo-saxonii, herulii, lombarzii, burgunzii. Unii prefera sa-i aseze pe huni in locul alamanilor, desi hunii au disparut de timpuriu fara sa fi lasat un regat organizat. Perioada aceasta a fost o perioada de mari rasturnari, confuzie si schimbare, timp in care un mare numar de state si-a asigurat independenta.
Principalele teritorii din imperiul lui Alexandru (1)
Principalele teritorii din imperiul lui Alexandru (2)