English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Daniel

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Daniel, 5


5:1 Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui, si a baut vin inaintea lor.

Belsatar. Numele babilonian Bel-s-ar-ussus insemneaza ,,Bel sa-l apere pe imparat”. Belsatar a fost intaiul nascut al lui Nabonid, ultimul imparat al Imperiului Neo-Babolonian. Vezi Nota Aditionala de la sfarsitul acestui capitol.

Imparatul. Pe cand Nabonid se afla in Liban pentru a se vindeca de o boala, chiar la scurt timp inainte de a porni intr-o campanie impotriva Temei din Arabia de apus, l-a chemat pe fiul sau cel mai mare (Belsatar), si ,,i-a incredintat domnia” (vezi Nota Aditionala de la sfarsitul acestui capitol). Aceasta se petrecea in ,,al treilea an”. Daca este vorba despre al treilea an de domnie, era in iarna lui 553/552. Unii invatati sunt de parere ca este vorba de al treilea an dupa completarea templului din Haran; daca lucrurile stau asa numirea lui Belsatar in functia de coregent a avut loc la doi sau trei ani mai tarziu, dar cu ceva vreme inainte de anul al VII-lea de domnie al lui Nabonid, in care Nabonid se afla la Tema. De la momentul acesta Belsatar a condus treburile Babiloniei ca impreuna domnitor cu tatal sau, in timp ce Nabonid isi avea resedinta la Tema unde a ramas mai multi ani. Potrivit cu ,,Cronica in Versuri a lui Nabonid”, Belsatar detinea ,,domnia”. De aceea Daniel n-a facut o greseala sa-l numeasca pe Belsatar ,,imparat”, desi criticii declarau anterior ca Daniel a gresit.

Un mare ospat. Din versetele 28 si 30 se poate trage concluzia ca ospatul a avut loc in cursul noptii in care Babilonul a cazut in mainile ostirii lui Cirus. Xenofon a consemnat traditia ca la data caderii Babilonului ,,avea loc la Babilon o sarbatoare, cand intreg Babilonul era obisnuit sa bea si sa petreaca toata noaptea” (Cyropaedia, vii. 5. 15). Este inexplicabil cum Belsatar a dat un ospat tocmai dupa caderea cetatii Sippar, si la numai cateva zile dupa batalia pierduta de la Opis (vezi. Vol. III, p. 49). In aparenta, el se simtea intr-o siguranta netulburata in capitala lui, protejat de ziduri puternice si de un sistem de canale care putea, in caz de primejdie, sa inunde teritoriul inconjurator si sa faca dificila pentru invadator apropierea de cetate (vezi PK 528).

Este binecunoscut ca monarhii din antichitate obisnuiau sa dea ospete curtenilor lor. O stela recent descoperit la Nimrud, vechiul Calah, aminteste faptul ca imparatul Asurbanipal II a dat un mare ospat la inaugurarea unui nou palat. Se spune ca a dat de mancare si de baut si ca a gazduit 69.574 de oameni timp de 10 zile. Istoricul grec Ctesias afirma ca imparatii persani hraneau cate 15.000 de oameni in fiecare zi, si ca Alexandru cel Mare a avut 10.000 de oaspeti la ospatul sau de nunta. Un ospat asemanator este descris in Estera 1,3-12.

Inaintea lor. Faptul ca se accentueaza gestul lui Belsatar de a bea inaintea oaspetilor sai, pare sa arate ca acelasi obicei exista la curtea babiloniana ca si la cea persana, unde imparatul de obicei manca intr-o sala separata, iar numai in ocazii speciale manca impreuna cu oaspetii sai. Ospatul lui Belsatar pare sa fi fost o astfel de ocazie. Pentru o descriere a salii in care probabil ca a avut loc ospatul, vezi p. 798.

5:2 Si in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint, pe care le luase tatal sau Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.

In cheful vinului. Sau ,,cand a gustat vinul”. Unii inteleg expresia de aici ca insemnand ca Belsatar era beat cand a dat ordin sa se aduca vasele sfinte de la Ierusalim. Altii sunt de parere ca ea vrea sa spuna ca porunca aceasta a fost data dupa masa, atunci cand s-a trecut la servirea vinului. Ei trimit la afirmatii grecesti clasice care spun ca persii aveau obiceiul sa bea vin dupa masa. Totusi, era neobisnuit ca un oriental sa pangareasca obiectele sfinte ale altor religii, si prin urmare ar parea nefiresc ca Belsatar sa fi dat porunca aceasta atata vreme cat era stapan pe ratiunea sa (PK 523).

Vasele. Vasele templului fusesera luate din Ierusalim in trei ocazii: 1) o parte din ele pe vremea cand Nebucadnetar a luat captivi din Ierusalim in 605 (Daniel 1,1.2); 2) Cea mai mare parte din restul vaselor de metal pretios cand regele Ioiachin a fost dus in captivitate in 597 (2 Regi 24,12.13); si 3) restul obiectelor de metal, cea mai mare parte de arama (bronz) atunci cand templul a fost distrus in 586 (2 Regi 25,13-17).

Tatal sau. Se pare ca Belsatar era nepotul marelui imparat (vezi PK 522); mama lui era probabil o fiica a lui Nebucadnetar (vezi p.806). Cuvantul ,,tata” trebuie inteles ca ,,bunic” sau ,,stramos” ca in multe alte pasaje ale Bibliei (vezi comentariul la 1Cronici 2,7). Cu privire la descendenta lui Belsatar din Nebucadnetar, vezi Nota Aditionala de la sfarsitul acestui capitol. In sine, expresia ,,tatal sau” ar putea fi luata si cu sensul de ,,predecesorul tau”. Un exemplu al unei astfel de intrebuintari se gaseste intr-o scriere asiriana care il aminteste pe regele israelit Iehu, ,,un fiu al lui Omri”, desi cei doi nu aveau nici o legatura de sange. De fapt Iehu fusese nimicitorul casei lui Omri (2 Regi 9.10).

Nevestele si tiitoarele. Cele doua cuvinte aramaice traduse prin ,,neveste” si ,,tiitoare” sunt sinonime, ambele insemnand ,,concubine”. Poate ca unul reprezenta o clasa mai inalta decat alta. Sa sugerat ca o clasa de concubine consta probabil din femei provenind din familii respectabile, si chiar din nobilime, iar cealalta din femei cumparate cu bani sau chiar prizoniere de razboi. Desi femeile au luat parte la banchet, dupa cum reiese din pasajul acesta, ,,imparateasa” nu se gasea printre betivii desfranati. Dupa ivirea scrisului pe perete se povesteste ca ea a intrat in sala ospatului (v. 10). LXX nu pomeneste nimic de participarea femeilor la desfraul acesta nelegiuit. Unii cred ca aceasta se datoreaza faptului ca potrivit cu obiceiul grecilor, femeile nu luau parte la asemenea ospete.

5:3 Au adus indata vasele de aur, care fusesera luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, si au baut din ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.

Verset ce nu a fost comentat.

5:4 Au baut vin, si au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fier, de lemn si de piatra.

Au laudat pe dumnezei. Cantecele betivilor pagani se inaltau in cinstea zeilor lor babilonieni, ale caror chipuri impodobeau diversele temple ale cetatii.

5:5 In clipa aceea, s-au aratat degetele unei maini de om, si au scris, in fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului imparatesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mana, care a scris.

Pe tencuiala. Daca marea sala a tronului scoasa la iveala prin sapaturi de catre Koldewey in Palatul de Sud al Babilonului lui Nebucadnetar (vezi p. 798) a fost scena unde a avut loc ospatul acesta, nu este greu de imaginat ce a avut loc in momentele decisive descrise aici. Sala era lunga de 58 m si lata de 19 m. In centrul uneia din laturile lungi, fata in fata cu intrarea, era o nise, in care probabil ca se afla tronul. Zidurile erau tencuite cu tencuiala de gips fin. Ne putem inchipui ca sfesnicele cu lampi sau candelabrele erau in apropierea scaunului imparatesc. Sfesnicele cu numeroase candele cu ulei se foloseau pe vremea aceea. In partea opusa a salii fata de aceste sfesnice a aparut mana misterioasa si a scris pe tencuiala in asa fel ca Belsatar sa vada. Nu se explica daca literele au fost doar pictate sau sapate in tencuiala.

Bucata de mana. Nu se spune cat se vedea din mana. Cuvantul aramaic pas, tradus prin ,,parte”, a fost uneori interpretat ca insemnand ,,palma”, alteori ca insemnand mana propriu zisa mai jos de incheietura, spre deosebire de partea inferioara a bratului.

5:6 Atunci imparatul a ingalbenit, si gandurile atat l-au tulburat ca i s-au desfacut incheieturile soldurilor, si genunchii i s-au izbit unul de altul.

Desfacut. Compara cu Isaia 21,3. Teroarea a ajuns la culme datorita unei constiinte vinovate, care s-a trezit si l-a umplut pe imparat de presimtiri reale. Gandurile sale sumbre trebuie sa se fi intunecat si mai mult cand si-a dat seama de primejdia de moarte in care imperiul fusese aruncat prin greselile politice din trecut, prin propria sa viata si prin propriile sale fapte imorale, prin dezastruoasa infrangere militara recenta si prin faptele sale nelegiuite de care se apucase. Nu este de mirare ca ,,gandurile l-au tulburat!”

5:7 Imparatul a strigat in gura mare sa i se aduca cititorii in stele, Haldeii si ghicitorii. Apoi imparatul a luat cuvantul si a zis inteleptilor Babilonului: Oricine va putea citi scrisoarea aceasta si mi-o va talcui, va fi imbracat cu purpura, va purta un lantisor de aur la gat, si va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei.

Cititorii in stele. Vezi comentariul la cap. 1,20.

Haldeii. Vezi comentariul la cap. 1,4.

Ghicitorii. Vezi comentariul la cap. 2,27.

Purpura. Aramaic ‘argewan. Purpura regala din antichitate era de un rosu purpuriu aprins, aproape de caramiziu. Ca purpura era culoarea regala a antichitatii se dovedeste prin documente de pe vremea persilor (Estera 8,15; Xenofon, Anabasis i. 5. 8), mezilor (Xenofon, Cyropaedia, i. 3. 2; ii.

4. 6) si din perioada de mai tarziu. Daniel atesta existenta acestui obicei si in perioada neo-babiloniana, care a precedat-o pe cea persana.

Lantisor de aur. Obiceiul de a-i onora pe slujitorii publici ai coroanei oferindu-le lantisoare, decoratii si coliere de aur exista in Egipt cu sute de ani mai inainte (vezi comentariul la Geneza 41,42). Obiceiul acesta exista la toate natiunile din antichitate.

Locul al treilea in carmuire. Inainte ca locul lui Belsatar in imparatie si legatura lui cu Nabonid sa fie pe deplin intelese (vezi Nota Aditionala la sfarsitul acestui capitol), comentatorii puteau doar sa emita unele ipoteze cu privire la identitatea celui de al doilea conducator al imparatiei. Existenta unui astfel de domnitor a fost dedusa din fagaduinta de a-l face pe cititorul scrierii misterioase de pe perete ,,al treilea in carmuirea imparatiei”. S-a sugerat ca ar fi imparateasa mama, sotia lui Belsatar sau un fiu. Fireste ca se considera ca Belsatar insusi era intaiul conducator al imparatiei. Acum cand se stie ca Belsatar era numai coregent cu tatal sau, si deci al doilea domnitor in imparatie, este clar pentru ce el nu putea sa acorde o pozitie mai inalta in imparatie decat aceea de ,,al treilea in carmuire.”

5:8 Toti inteleptii imparatului au intrat, dar n-au putut nici sa citeasca scrisoarea si nici s-o talcuiasca imparatului.

Toti au intrat. Unii au vazut aici o contradictie intre afirmatiile acestea si raportul din versetul care relateaza ca imparatul le-a vorbit inteleptilor. Explicatia cea mai naturala este ca vorbirea imparatului raportata in versetul 7 a fost adresata inteleptilor care deja se aflau la ospat atunci cand scrisul a aparut pe perete. Versetul 8 s-ar referi atunci la ,,toti inteleptii imparatului”, inclusiv la aceia care au venit in sala ospatului la porunca lui Belsatar.

N-au putut sa citeasca. Motivul nu este dat, asa ca orice explicatie inaintata este pur ipotetica. Se pare ca aceste cuvintele erau aramaice (vezi comentariul la v. 26-28). Dar cuvintele erau atat de putine si de criptice incat chiar si o cunoastere a sensului lor individual nu descoperea solia lor ascunsa. Daca imparatul insusi nu putea sa citeasca din cauza excesului de vin, sau daca literele ele insele nu se puteau distinge din cauza stralucirii lor scanteietoare (vezi EGW, Material Suplimentar cu privire la v. 5-9), sau daca insasi scrierea era neobisnuita, descifrabila numai prin iluminare dumnezeiasca, nu se spune. Presupunerea ca literele erau in ebraica veche si prin urmare ilizibile pentru babilonieni nu pare plauzibil. Este extrem de improbabil ca inteleptii Babilonului sa nu fi cunoscut vechile caractere semitice, care fusesera folosite nu numai de evrei, dar si de fenicieni si de alte popoare ale Asiei apusene.

5:9 Din pricina aceasta imparatul Belsatar s-a inspaimantat foarte tare, fata i s-a ingalbenit si mai marii lui au ramas incremeniti.

Verset ce nu a fost comentat.

5:10 Imparateasa, la auzul cuvintelor imparatului si mai marilor lui, a intrat in odaia ospatului, a luat cuvantul si a vorbit astfel: Sa traiesti vesnic, imparate! Sa nu te tulbure gandurile tale, si sa nu ti se ingalbeneasca fata!

Imparateasa. De pe vremea lui Iosif Flavius (Antichitati, x. 11. 2) comentatorii au considerat

o de obicei pe aceasta ,,imparateasa” ca fiind mama sau bunica imparatului (vezi PK 527). Dupa obiceiurile orientale numai mama imparatului putea indrazni sa vina in fata imparatului fara sa fi fost invitata. Chiar si sotia imparatului si-ar fi primejduit viata daca ar fi facut asa ceva (vezi Estera 4,11.16). Scrisorile cuneiforme babiloniene scrise de imparati mamelor lor prezinta un ton de un deosebit respect si arata lamurit pozitia inalta rezervata mamelor imparatilor de catre fiii lor. Pozitia aceasta inalta a unei imparatese mame poate fi dedusa si din faptul ca atunci cand in anul 547, a murit mama lui Nabonid, bunica lui Belsatar, la Dur Karasu pe Eufrat mai sus de Sippar, a avut loc un doliu oficial indelungat al curtii. Faptul mortii ei inainte de evenimentele acestui capitol nu era cunoscut de comentatorii care o identificau pe ,,imparateasa” ca bunica lui Belsatar.

Sa traiesti vesnic imparate. Cu privire la aceasta formula de salut curenta vezi comentariul la cap. 2,4.

5:11 In imparatia ta este un om, care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti; si pe vremea tatalui tau, s-au gasit la el lumini, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca. De aceea imparatul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau, imparate, l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori in stele, Haldei, ghicitori,

Este un om. N-ar trebui sa fie considerat un lucru curios ca Daniel nu era in grupul inteleptilor invatati de imparat. Mandatul lui oficial fara indoiala se sfarsise cu catva timp inainte, probabil o data cu moartea lui Nebucadnetar sau mai de vreme (vezi p. 746). Totusi el era bine cunoscut unei reprezentante a unei generatii mai vechi, careia ii apartinea si mama imparatului. Cu privire la motivele posibile ale retragerii sale vezi comentariul de la v. 13.

Duhul dumnezeilor celor sfinti. Compara cu cuvintele lui Nebucandetar (cap. 4,8.9). Asemanarea sustine probabilitatea sugerata si de alte dovezi, ca imparateasa era o ruda apropiata, probabil o fiica, a lui Nebucadnetar (vezi p. 806). Informatiile pe care ea le da cu privire la distinsul serviciu al lui Daniel din trecut si cu privire la pozitia inalta a profetului sub Nebucadnetar sunt aparent noi pentru Belsatar. Aceasta sugereaza ca Daniel nu mai detinuse pentru ceva vreme inainte de evenimentul relatat aici, vreo slujba. De aici se deduce ca probabil putini oameni, daca chiar era vreunul, din anturajul imparatului, care crescusera cu el, il cunosteau bine pe Daniel.

Nebucadnetar, tatal tau. Vezi comentariul la v. 2.

Vrajitori. Vezi comentariul la cap. 1.20; comp. cap. 2,2.27.

5:12 si anume, pentru ca s-a gasit la el, la Daniel, numit de imparat Beltsatar, un duh inalt, stiinta si pricepere, putinta sa talcuiasca visele, sa lamureasca intrebarile grele, si sa dezlege lucrurile incalcite. Sa fie chemat dar Daniel, si el iti va da talcuirea!

Intrebari grele. Aramaic qitrin, literal ,,noduri”. Cuvantul s-a folosit mai tarziu ca un termen magic in Siria si Arabia. Aici sensul pare sa fie ,,intrebari grele” sau ,,probleme”.

5:13 Atunci Daniel a fost adus inaintea imparatului. Imparatul a luat cuvantul, si a zis lui Daniel: Tu esti Daniel acela, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda, tatal meu imparatul?

Tu esti Daniel acela? Expresia aceasta poate fi tradusa cu sensul redat aici. Daca aceasta este traducerea corecta, salutul sugereaza ca Belsatar era familiarizat cu originea lui Daniel, dar ca nu avusese o intalnire oficiala cu el. Cel putin atat pare sa fie clar, ca Daniel nu mai era presedintele magilor de la curtea imparateasca (cap. 2,48.49).

Se pare ca o data cu moartea lui Nebucadnetar, politica pe care o reprezenta Daniel ajunsese in dizgratie la curtea Babilonului, si ca, drept urmare, el se retrasese din slujba publica. Belsatar si predecesorii lui cunosteau in mod evident toate cele privitoare la procedeele lui Dumnezeu cu Nebucadnetar (cap. 5,22), dar in mod deliberat lepadasera politica acestuia de a-L recunoaste pe adevaratul Dumnezeu si de a conlucra cu voia Lui (cap. 4,28-37; 5,23). Faptul ca Daniel a intrat mai tarziu in slujba Persiei (cap. 6,1-3) denota ca retragerea lui din slujba in decursul ultimilor ani ai imparatiei babiloniene nu s-a datorat sanatatii subrede sau varstei. Critica sa aspra asupra lui Belsatar (cap. 5,22.23) este o dovada a ostilitatii imparatului fata de principiile si politica de stat pe care o reprezenta Daniel. Dezaprobarea din partea lui Daniel a politicii babiloniene oficiale poate sa fi fost unul din factorii care i-au determinat pe primii conducatori ai Imperiului Persan sa-i fie binevoitori.

5:14 Am aflat despre tine ca ai in tine duhul dumnezeilor, si ca la tine se gasesc lumini, pricepere, si o intelepciune nemaipomenita.

Duhul dumnezeilor. In contrast cu cuvintele imparatesei (v. 11) si ale lui Nebucadnetar (cap 4,8) Belsatar omite adjectivul ,,sfinti” in legatura cu ,,dumnezei”.

5:15 Au adus inaintea mea pe intelepti si pe cititorii in stele, ca sa citeasca scrierea aceasta si sa mi-o talcuiasca; dar n-au putut sa talcuiasca aceste cuvinte.

Verset ce nu a fost comentat.

5:16 Am aflat ca tu poti sa talcuiesti si sa dezlegi intrebari grele; acum, daca vei putea sa citesti scrierea aceasta si sa mi-o talcuiesti, vei fi imbracat cu purpura, vei purta un lantisor de aur la gat, si vei avea locul al treilea in carmuirea imparatiei!

Verset ce nu a fost comentat.

5:17 Daniel a raspuns indata inaintea imparatului: Tine-ti darurile, si da altuia rasplatirile tale! Totusi voi citi imparatului scrierea, si i-o voi talcui.

Tine-ti. Unii au considerat ca, in calitate de vazator iluminat in mod divin, Daniel a refuzat distinctia si locul de onoare fagaduit talcuitorului pentru a evita orice aparenta de interes personal inaintea unui astfel de imparat. Mai este posibil si ca Daniel, stiind ca domnia lui Belsatar era gata sa se sfarseasca, nu avea nici un interes sa primeasca vreo favoare de la omul care chiar in noaptea aceea, prin fapte si cuvinte, Il hulise pe Dumnezeul cerului si al pamantului. Ca chiar si acum, la varsta lui inaintata, Daniel nu era in principiu impotriva faptului de a primi o inalta pozitie guvernamentala se poate demonstra prin faptul ca la scurt timp mai tarziu se afla din nou intr-o pozitie inalta (cap. 6,2). Probabil ca Daniel a acceptat slujba pentru ca si-a dat seama ca putea exercita o influenta binefacatoare asupra imparatului si sa fie un instrument in mana lui Dumnezeu pentru a ajuta la eliberarea poporului sau exilat. Dar probabil Daniel isi dadea seama ca acceptarea oricaror onoruri si demnitati de la Belsatar nu numai ca era zadarnica, dar putea fi chiar daunatoare si primejdioasa.

5:18 Imparate, Dumnezeul cel Preainalt daduse tatalui tau Nebucadnetar: imparatie, marime, slava si stralucire;

Nebucadnetar. Inainte ca Daniel sa citeasca si sa interpreteze cele scrise, el i-a amintit imparatului prin ce trecuse Nebucadnetar in urma refuzului de a implini planul divin cu privire la el si natiunea sa. In afara de aceasta, Nebucadnetar fusese mai puternic si mai intelept decat stricatul Belsatar. Profetul i-a aratat lui Belsatar cum el fiul (nepotul), se purtase cu rautate fata de Dumnezeu, Domnul vietii sale si nu invatase nimic din experienta lui Nebucadnetar.

5:19 si din pricina marimii pe care i-o daduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau si tremurau inaintea lui. Caci imparatul omora pe cine voia, si lasa cu viata pe cine voia; inalta pe cine voia, si cobora pe cine voia.

Verset ce nu a fost comentat.

5:20 Dar cand i s-a ingamfat inima si i s-a impietrit duhul pana la mandrie, a fost aruncat de pe scaunul lui imparatesc si a fost despuiat de slava lui;

Verset ce nu a fost comentat.

5:21 a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a facut ca a fiarelor, si a locuit la un loc cu magarii salbatici; i-au dat sa manance iarba ca la boi, si trupul i-a fost udat cu roua cerului, pana cand a recunoscut ca Dumnezeul cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea.

Verset ce nu a fost comentat.

5:22 Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ti-ai smerit inima, macar ca ai stiut toate aceste lucruri.

Verset ce nu a fost comentat.

5:23 Ci te-ai inaltat impotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse inaintea ta, si ati baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si tiitoarele tale; ai laudat pe dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fier, de lemn si de piatra, care nici nu vad, nici n-aud, si nici nu pricep nimic, si n-ai slavit pe Dumnezeul in mana caruia este suflarea ta si toate caile tale!

Verset ce nu a fost comentat.

5:24 De aceea a trimis El acest cap de mana, care a scris scrierea aceasta.

De aceea. O referire la momentul imediat anterior cand, intr-o desfatare de betiv, Belsatar ii laudase pe dumnezeii lui si bause vin din vasele sfintite ale Templului din Ierusalim, asa cum se relateaza in v. 23.

Cap de mana. Vezi comentariul la v. 5.

Scrierea aceasta. Inscriptia inca se putea vedea pe perete.

5:25 Iata insa scrierea care a fost scrisa: Numarat, numarat, cantarit, si impartit!

Iata scrierea. Daniel trece la citirea cuvintelor scrise pe perete, se pare patru cuvinte in limba aramaica. Este inutil a face speculatii cu privire la natura acestei scrieri si a relatiei sale cu oricare alta scriere cunoscuta (vezi comentariul la v. 8.). Insa, chiar si dupa ce cuvintele au fost citite, ele nu au putut fi intelese decat prin iluminare divina. Fiecare cuvant cheie exprima un intreg adevar; de aici si nevoia unei interpretari.

5:26 Si iata talcuirea acestor cuvinte. Numarat, inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat.

Numarat. Cuvantul aramaic mene’ este participiul trecut al verbului ,,a numara” sau ,,a socoti” si daca este luat separat insemneaza doar ,,numarat” sau ,,socotit”. Prin iluminare divina Daniel a extras din cuvantul acesta interpretarea ,,Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat”.

5:27 Cantarit, inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor!

Cantarit. Aramaicul teqel.Invatatii iudei numiti masoreti, care undeva intre secolele al VII-lea si al IX-lea al Erei Crestine au adaugat vocale la manuscrisul biblic (vezi Vol. I, p. 34, 35), au vocalizat cuvantul aramaic teqel ca pe un substantiv. Ca si mene' (vezi comentariul la v. 26), este evident ca el ar fi trebuit vocalizat ca un participiu trecut (teqil). Probabil ca masoretii au ales forma teqel datorita asemanarii ei mai mari in din punct de vedere fonetic cu mene’. Teqil vine de la verbul ,,a cantari”. Daniel l-a informat imediat pe imparat cu privire la semnificatia acestei cantariri divine. Belsatar fusese gasit cu lipsuri in ce priveste valoarea morala.

Gasit usor. Aceste teribile cuvinte de osanda, adresate depravatului imparat al Babilonului, constituie o osanda pentru toti aceia care, ca si Belsatar, neglijeaza ocaziile oferite lor de Dumnezeu. La judecata de cercetare ce are loc acum (vezi comentariul la cap. 7,10), oamenii sant cantariti in cumpana sanctuarului pentru a se vedea daca caracterul lor moral si starea lor spirituala corespunde foloaselor si binecuvantarilor pe care Dumnezeu le-a revarsat asupra lor. Fata de sentintele acestui tribunal nu se mai poate face nici un apel. Avand in vedere solemnitatea timpului, toti trebuie sa vegheze ca nu cumva momentul decisiv care fixeaza pentru totdeauna soarta fiecarui om sa-i gaseasca nepregatiti si ,,prea usori” sau ,,cu scadere”. Compara cu 2Corinteni 5,10; Apocalips 22,11.12.

5:28 Impartit, inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor!

Impartit. Aramaicul peres. Cuvantul acesta nu este un participiu trecut ca cele doua cuvinte mene’ si teqil, desi vocalizarea arata ca masoretii l-au considerat o forma verbala. El este un substantiv, aici la singular. Forma de plural a aparut in scrierea de pe perete (v. 25). El mai este si legat de cuvintele anterioare prin conjunctia we, ,,si”. Cuvantul we apare ca u in cuvantul ufarsin. Aceasta explica deosebirea dintre ufarsin si peres. Peres insemneaza ,,parte”, iar daca se adopta forma de plural ufarsin (v. 25), se poate traduce: ,,bucati”. Talcuirea lui Daniel: ,,Imparatia ta va fi impartita”, ar putea sa fie redata si ,,Imparatia ta este facuta bucati”. Ideea nu este neaparat ca imparatia urma sa fie impartita in doua parti egale, din care o parte sa fie data mezilor iar cealalta persilor. Imparatia avea sa fie facuta bucati, nimicita si dizolvata. Aceasta urma sa fie realizata de catre mezi si persi. Lucru semnificativ, forma aramaica peres contine consoanele cuvintelor aramaice (vezi Vol. I, p. 25, 26) pentru Persia si persi, care erau chiar la portile Babilonului.

5:29 Indata, Belsatar a dat porunca, si au imbracat pe Daniel cu purpura, i-au pus un lantisor de aur la gat, si au dat de stire ca va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei.

Indata Belsatar a dat porunca. Imparatul a implinit fagaduinta pe care i-o daduse lui Daniel, desi Daniel aratase lamurit ca nu era interesat de onorurile fagaduite. Probabil ca datorita starii de betie a lui Belsatar nu a fost posibil ca el sa fie intors din calea lui. Unii au obiectat ca demnitatea de a fi al treilea in domnie nu a fost posibila deoarece, conform v. 30, Belsatar a fost ucis chiar in noaptea aceea. Obiectia se bazeaza pe presupunerea ca proclamarea a fost facuta in mod public pe ulitele cetatii. Dar cuvintele nu fac necesara o astfel de presupunere. Proclamatia putea fi facuta numai inaintea personalitatilor adunate in palat. Ea n-a putut intra in vigoare datorita evenimentelor care au urmat.

5:30 Dar chiar in noaptea aceea, Belsatar, imparatul Haldeilor, a fost omorat.

In noaptea aceea. Cu toate ca Belsatar nu este mentionat in izvoarele cuneiforme care descriu caderea Babilonului, Xenofon spune ca ,,imparatul ticalos” al Babilonului, al carui nume nu este redat in raport, a fost ucis atunci cand comandantul Gobrias al ostirii lui Cir a patruns in palat” (Cyropaedia, vii. 5. 30). Desi trebuie sa se recunoasca faptul ca naratiunea lui Xenofon nu este suficient de credibila din punct de vedere istoric in toate detaliile, multe din spusele lui se bazeaza pe realitate. Dupa izvoarele cuneiforme, Nabonid nu se afla in Babilon la data cuceririi lui. Cand Nabonid s-a predat, Cir l-a trimis in departata Carmania. De aceea imparatul care a fost ucis cu prilejul capturarii Babilonului nu putea sa fie altul decat insusi Belsatar. Pentru un rezumat al istoriei vietii lui Belsatar vezi Nota Aditionala de la finele acestui capitol.

5:31 Si a pus mana pe imparatie Dariu, Medul, care era in varsta de saizeci si doi de ani.

Darius, Medul. Domnitorul amintit in versetul acesta si in tot capitolul al VI-lea este inca o figura obscura din perspectiva istoriei profane. Nota Aditionala de la finele capitolului al VI-lea cuprinde o scurta privire asupra diferitelor identificari propuse de comentatori, ca si o posibila solutie pentru diferitele probleme istorice implicate.

Conjunctia ,,si” cu care incepe versetul, arata ca autorul cartii face o stransa legatura intre moartea lui Belsatar, raportata in versetul anterior, si urcarea la tron a lui ,,Darius, Medul”. In editiile tiparite ale Bibliei ebraice versetul acesta este considerat primul din cap. 6. Totusi, majoritatea versiunilor moderne, tinandu-se de LXX-a, leaga v. 31. de cap. 5. Varianta aceasta este preferabila.

Nu este nici o deosebire intre ortografia numelui lui Darius mentionat aici si aceea a lui ,,Darius (I) imparatul Persilor” din Ezra 4,24 (vezi comentariul de acolo) si din alte locuri in aramaica si ebraica, ca si in romana.

Saizeci si doi de ani. Varstei inaintate a lui Darius i se datoreaza probabil durata scurta a domniei lui. Cartea lui Daniel mentioneaza numai primul an de domnie al lui Darius (cap. 9,1.2;

11,1). Moartea imparatului a avut loc ,,cam la doi ani de la caderea Babilonului” (PK 556). NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 5

Una din marile probleme ale comentatorilor Bibliei de-a lungul secolelor a fost identitatea lui Belsatar. Pana nu de mult nu se descoperise nici o referire la un astfel de imparat in cronicile antice. Numele Belsatar era cunoscut numai din cartea lui Daniel si din lucrarile care imprumutau numele acesta din Daniel – ca, de pilda, cartea apocrifa a lui Baruh si scrierile lui Iosif. S-au facut multe incercari de a armoniza istoria profana cu rapoartele biblice. Dificultatea era accentuata de faptul ca diferite izvoare din antichitate ofereau liste ale imparatilor Babilonului pana la finele istoriei acelei natiuni, toate mentionandu-l pe Nabonid, in diverse ortografii, ca fiind ultimul imparat inainte de Cir, care a fost intaiul imparat al Persiei. Intrucat Cir a cucerit Babilonul si a venit dupa ultimul imparat babilonian, parea ca nu este nici un loc pentru Belsatar in sirul imparatilor. Cartea lui Daniel, pe de alta parte, aseaza evenimentele imediat dinaintea caderii Babilonului in timpul domniei lui Belsatar, un ,,fiu” al lui Nebucadnetar (vezi comentariul la cap. 5,2), care si-a pierdut viata in timpul noptii cand a fost cucerit Babilonul de catre Mezii si Persii invadatori (cap. 5,30).

Din numeroasele interpretari incercate mai inainte pentru a explica nepotrivirea aparenta dintre rapoartele biblice si alte surse antice sunt prezentate urmatoarele (dupa Raymond P. Dougherty, Nabonidus and Belshazzar, p. 13, 14).

Belsatar a fost 1) un alt nume al fiului lui Nebucadnetar cunoscut ca Evil-Merodac, 2) un frate al lui Evil-Merodac, 3) un fiu al lui Evil-Merodac, adica nepot al lui Nebucadnetar, 4) un al nume al lui Nergal-sar-usur, ginerele lui Nebucadnetar, 5) un al nume al lui Labasi-Marduc, fiul lui Nergal-sar-usur, 6) un alt nume al lui Nabonid, si 7) un fiu al lui Nabonid si al unei fiice a lui Nebucadnetar.

Potrivit unei alte conceptii, sustinuta de majoritatea invatatilor critici inainte de descoperirea numelui lui Belsatar intr-un izvor cuneiform pe la finele secolului al XIX-lea, numele Belsatar era nascocirea scriitorului cartii lui Daniel, care, sustin criticii acestia, a trait pe vremea Macabeilor in secolul al II-lea i.Hr.

Aceasta lista de conceptii divergente demonstreaza natura si dimensiunile problemelor istorice care ii confruntau pe interpretii cartii lui Daniel, o carte care pare sa puna mai multe probleme decat oricare alta carte a Vechiului Testament de marimea ei. Faptul ca identitatea si slujba lui Belsatar au fost acum pe deplin stabilite din izvoare contemporane, in felul acesta justificandu-se credibilitatea cap. 5, este unul din marile triumfuri ale arheologiei biblice a ultimului secol. Importanta extrema a acestui subiect revendica o scurta privire asupra lui.

La 1861 H. F. Talbot publica anumite texte aflate in Templul Lunii din Ur, in Jurnalul Societatii Asiatice Regale (vol. 19, 195). Textele cuprindeau o rugaciune a lui Nabonid inaltata in favoarea lui Bel-sar-usur, fiul sau cel mai mare. Cativa scriitori, intre care si George Rawlinson, fratele vestitului dezlegator al scrierii cuneiforme, l-au identificat pe Bel-sar-usur cu Belsatar din Biblie. Altii au respins aceasta identificare, printre care insusi Talbot, care, in 1875, si-a enumerat argumentele cu

o noua traducere a textului care il mentioneaza pe Belsatar (Rapoarte ale Trecutului, vol. 5, p. 143148). Sapte ani mai tarziu (1882) Theophilus G. Pinches publica un text adus la lumina in anul precedent, care acum este numit Cronica lui Nabonid. Textul acesta descrie capturarea Babilonului de catre Cir, si mai spune ca Nabonid a avut timp de cativa ani resedinta la Tema, in timp ce fiul sau era in Babilon. Desi la data aceea Pinches nu a inteles complet textul, si a identificat gresit Tema, care se gaseste in sudul Arabiei, a tras cateva deductii corecte cu privire la Belsatar. El observa, de pilda, ca Belsatar ,,pare sa fi fost comandantul suprem al ostiri si probabil ca avea o influenta mai mare in imparatie decat tatal sau, si de aceea era privit ca imparat” (Transactions of the Society of Biblical Archaeology, vol. 7 (1882), p. 150).

In anii urmatori s-au mai descoperit si alte texte care au revarsat lumina asupra diferitelor functii si posturi importante pe care Belsatar, fiul lui Nabonid, le-a detinut inaintea si in timpul domniei tatalui sau. Totusi, nici unul din aceste texte nu il numea pe Belsatar imparat asa cum il numea Biblia. Cu toate acestea, o serie de invatati, pe baza dovezilor acumulate, au sugerat ca cei doi barbati trebuie sa fi fost co-regenti, idee dovedita mai tarziu a fi corecta. In 1916 Pinches publica un text in care Nabonid si Belsatar erau invocati impreuna intr-un pergament. El sustinea ca textele de felul acesta arata ca Belsatar trebuie sa fi avut o ,,pozitie regala (sau de vicerege)”, cu toate ca el spunea ca ,,noi mai avem inca de aflat care a fost pozitia exacta a lui Belsatar in Babilonia” (Proceedings of the Society of Biblical Archaeology, vol. 38 (1916), p. 30).

Confirmarea concluziei ca intre Nabonid si Belsatar a existat o relatie de co-regenta a venit in sfarsit in 1924, cand Sidney Smith a publicat asa numita ,,Cronica in versuri a lui Nabonid” aflata la Muzeul Britanic, in care se face declaratia clara ca Nabonid ,,i-a incredintat domnia” fiului sau cel mai mare (Babylonian Historical Texts, (Londra, 1924), p. 88; vezi traducerea de Openheim in Ancient Near Eastern Texts, editata de Pritchard (Princeton, 1950), p. 313). Textul acesta, care a pus capat tuturor indoielilor cu privire la calitatea de imparat a lui Belsatar, a fost o lovitura drastica pentru invatatii scolii inaltei critici care pretindeau ca Daniel a fost un produs al secolului al II-lea i.Hr. Dilema lor este reflectata in cuvintele lui R.H. Pfeiffer de la Universitatea Harvard, care zicea:

,,Probabil ca nu vom sti niciodata cum a aflat autorul nostru ... ca Belsatar, mentionat numai in rapoartele babiloniene, in Daniel si in Bar. 1,11, care se sprijina pe Daniel, functiona ca imparat atunci cand Cir a luat Babilonul”

(Introduction to the Old Testament (New York, 1941), p. 758, 759).

Descoperirea atat de multor texte cuneiforme care au revarsat lumina asupra domniei lui Nabonid si a lui Belsatar l-a determinat pe Raymond P. Dougherty de la Universitatea Yale sa adune la un loc toate izvoarele, cuneiforme si clasice, intr-o singura monografie, aparuta in 1929 sub titlul Nabonidus and Belshazzar (New Haven, 1929, 216 p.).

Inscriptiile cuneiforme arata ca Nabonid era fiul printului din Haran, Nabu-balatsu-igbi, si al preotesei Templului Lunii din Haran. Dupa ce Mezii si Babilonienii au cucerit Haranul in 610 i.Hr., se poate ca mama lui Nabonid sa fi fost dusa ca o prizoniera distinsa in haremul lui Nebucandetar, astfel incat Nabonid a crescut la curte sub privirile marelui imparat. Pe cat se pare, el a fost acel ,,Labynetus” al lui Herodot (i. 74), care a actionat ca mijlocitor pentru incheierea pacii intre lidieni si persi in 585 i.Hr. Lucrul acesta apare ca evident din urmatoarele observatii. Herodot il numeste pe imparatul Babilonului care a domnit pe vremea caderii Sardesului, in 546, Labynetus (i. 77). Mai tarziu el il identifica pe tatal domnitorului Babilonului pe vremea caderii lui la 539 cu acelasi nume (i. 188). Noi stim ca Nabonid a fost imparat al Babilonului in 546, precum si ca el era tatal lui Belsatar. Faptul ca, in 585, Nabonid a fost ales sa actioneze ca reprezentant al lui Nebucadnetar era o mare cinste, si arata ca tanarul trebuie sa fi fost un favorit al imparatului de atunci. Este posibil, asa cum crede Dougherty, ca sotia lui, Nitocris, pe care Herodot o descrie ca pe o femeie inteleapta (i. 185, 188) sa fi fost fiica a lui Nebucadnetar cu o printesa egipteana.

Totusi legaturile de familie dintre Belsatar, fiul lui Nabonid, si Nebucadnetar, nu sunt inca precis stabilite din rapoarte contemporane.

Din lipsa unor informatii mai complete este imposibil sa determinam in prezent cu precizie cum trebuie sa fie intelese repetatele declaratii din cap. 5, ca Nebucadnetar era tatal lui Belsatar. In ce priveste uzul biblic, ,,tata” poate insemna si ,,bunic” sau ,,stramos” (vezi comentariul la 1Cronici 2,7). S-au oferit trei interpretari: 1) Nabonid fusese ginerele lui Nebucadnetar, si Belsatar era nepotul lui Nebucadnetar prin mama sa. 2) Nabonid a fost numit asa pentru ca mama lui apartinea haremului lui Nebucadnetar si deci el era fiul lui vitreg. 3) Belsatar era fiu numai in sensul cazului analog al lui Iehu, imparatul lui Israel, pe care inscriptiile asiriene contemporane il numesc ,,fiul lui Omri”. Iehu nu era inrudit prin sange cu casa lui Omri, ci Iehu a distrus dinastia pe care o intemeiase Omri si a devenit imparatul urmator al lui Israel.

Rapoartele cuneiforme au revarsat din abundenta lumina asupra lui Belsatar, asupra slujbei si lucrarilor lui in decursul anilor cat a fost coregent cu tatal sau. Dupa ce i-a conferit demnitatea imparateasca lui Belsatar in 553/552 i.Hr., sau la scurt timp dupa aceea (vezi comentariul la cap. 5,2), Nabonid a condus o expeditie cu succes impotriva Temei arabe, si a facut din ea resedinta sa timp de multi ani. In acest timp Belsatar a fost imparatul de fapt in Babilon si a functionat ca comandant suprem al ostirii. Desi documentele legale continuau sa fie datate dupa anii de domnie ai lui Nabonid, faptul ca numele ambilor, tata si fiu, au fost rostite impreuna la juramant, in timp ce sub domnia altor imparati se folosea numai numele unuia, arata lamurit domnia dualista a lui Nabonid si a lui Belsatar.

Informatiile din izvoarele profane, aratate pe scurt mai sus, au aparat intr-un sens pozitiv, acuratetea istorica a cap. 5. In concluzia monografiei sale cu privire la Belsatar si Nabonid, Dougherty a exprimat cu putere convingerea aceasta:

,,Dintre toate rapoartele nebabiloniene care trateaza situatia de la sfarsitul imperiului neobabilonian, capitolul al cincilea din Daniel sta alaturi de literatura cuneiforma in ce priveste acuratetea cand e vorba de evenimentele care ies in evidenta. Raportul biblic poate chiar fi socotit ca exceland, deoarece foloseste numele lui Belsatar, pentru ca ii atribuie putere imparateasca lui Belsatar, si pentru ca recunoaste ca exista o conducere dualista in imparatie. Documentele cuneiforme babiloniene ale secolului al saselea i.Hr., furnizeaza dovada precisa a corectitudinii acestor trei chestiuni istorice fundamentale cuprinse in naratiunea biblica ce trateaza caderea Babilonului. Textele cuneiforme scrise sub influenta persana in secolul al saselea i.Hr., nu au pastrat numele lui Belsatar, dar rolul lui ca print mostenitor al tronului caruia i se conferise puterea imparateasca pe timpul sederii lui Nabonid in Arabia este descris in chip convingator. Doi istorici greci vestiti din secolul al cincilea si al patrulea i.Hr., nu mentioneaza numele lui Belsatar si amintesc doar vag despre situatia politica ce a existat pe vremea lui Nabonid. Analele in limba greaca mergand cam de la inceputul secolului al treilea i.Hr., pana in secolul intai i.Hr., pastreaza tacerea in privinta lui Belsatar si a locului de frunte pe care el l-a ocupat pe timpul suprematiei imperiului neo-babilonian. Totalitatea informatiilor aflate in documentele disponibile fixate din punct de vedere cronologic mai tarziu decat textele cuneiforme ale secolului al saselea i.Hr., si mai inainte de scrierile lui Iosif Flavius din secolul intai al erei noastre, nu ar fi putut oferi materialul necesar pentru cadrul istoric al capitolului cinci din Daniel” (op. cit, p. 199, 200).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-31 PK 522-538; TM 434-436.

1.2 PK 523. 3-5 PK 524

4 COL 259

6TM 436

6-8PK 527

10-16 PK 528

17-24 MM 151; 5T244

24-29 4T13

25-29 PK 530

25 TM 436

27. GC 155, 569; COL 267; CS 142; CT 348; EW 37, 246; FE 228, 468; GC 491; LS 117; MM 151, 164, 195; MYP 229; PK 219; TM 237, 286, 440, 450; 1T126, 152, 250, 263, 317, 406; 2T43.54.58.83.266.409, 439, 452; 3T185.370, 522.538; 4T311.339, 385, 386, 470; 5T83, 116.154, 279, 397, 411, 420, 435; 6T 230, 405; 7T120; 8T14.247;

27-31 Te49

30 COL 259; PK 531.


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: