Printable ModeDaniel, 4
|
4:1 Nebucadnetar, imparatul, catre toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pamantul: Sa aveti multa pace! Catre toate popoarele. Relatarea evenimentelor din capitolul 4 este prezentata sub forma unei proclamatii imperiale. Pentru ca nu pot gasi paralele la o astfel de convertire anuntata in mod public, invatatii moderni declara un astfel de edict ca fiind absurd din punct de vedere istoric. Dar argumentele scoase din tacere niciodata nu sunt concludente. Pe de alta parte, convertirea la o noua religie sau la un nou zeu este atestata in alta parte. De exemplu, imparatul Amenhotep IV al Egiptului a parasit religia politeista a stramosilor si a natiunii si a facut eforturi puternice pentru a introduce o noua religie monoteista in imparatie. A construit o capitala noua, si-a schimbat propriul nume, a inchis templele vechi, a construit temple noi pentru zeul sau, si a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa promoveze religia cea noua. Mai mult, avem putine informatii cu privire la istoria lui Nebucadnetar din surse extra-biblice. Prin urmare este imposibil sa verificam toate evenimentele domniei sale din izvoare contemporane. De fapt, nu exista surse contemporane extra-biblice cu privire la distrugerea Ierusalimului de catre Nebucadnetar, sau chiar si cu privire la indelungata asediere de catre el a Tirului, desi istoricitatea acestor evenimente nu este combatuta. Asadar, nu este un lucru neobisnuit sa nu gasim nici o aluzie in rapoartele babiloniene cu privire la boala mintala a imparatului. Rapoartele de felul acesta in mod natural omit aspecte care au legatura cu neimplinirile unui erou national. Trecerea in capitolul acesta de la persoana intai la persoana a treia si iarasi inapoi la persoana intai (vezi v. 2,27; comp. v. 28,33.34-37) a fost explicata presupunand fie ca Daniel a scris edictul la porunca imparatului, fie ca in calitate de sfetnic principal al lui Nebucadnetar a adaugat anumite parti edictului scris personal de imparat. Edictul reflecta sentimentele imparatului atunci cand si-a recastigat pe deplin capacitatile mintale. ,,Monarhul candva mandru a devenit un umil copil al lui Dumnezeu” (PK 521; comp. EGW, Material Suplimentar cu privire la Daniel 4,37). Multa pace. Introducerea proclamatiei contine o exprimare de urari de bine. Edictele promulgate mai tarziu de imparatii persani erau asemanatoare ca forma (vezi Ezra 4,17; 7,12). O formula tipica din scrisorile aramaice de la Elefantina din secolul al V-lea i.Hr. este: ,,Fie ca Dumnezeul Cerului sa apere sanatatea lui...” 4:2 Am gasit cu cale sa fac cunoscut semnele si minunile, pe care le-a facut Dumnezeul cel Preainalt fata de mine. Verset ce nu a fost comentat. 4:3 Cat de mari sunt semnele Lui si cat de puternice sunt minunile Lui! Imparatia Lui este o imparatie vesnica, si stapanirea Lui dainuieste din neam in neam! Imparatia Lui. Doxologia din a doua parte a v. 3 apare din nou cu variatii in v. 24; comp. cap. 7,14.18. 4:4 Eu, Nebucadnetar, traiam linistit in casa mea, si fericit in palatul meu. Linistit. Cuvantul acesta arata ca imparatul se afla atunci netulburat in posesia imparatiei sale. De aceea evenimentele acestui capitol tin de ultima jumatate a domniei lui de 42 de ani. Imparatul ,,prospera” in palatul lui din Babilon (vezi Nota Aditionala de la finele acestui capitol) si asemenea bogatului neintelept din parabola ale caror ogoare rodisera cu imbelsugare (Luca 12,16-21), a uitat de raspunderea sa fata de Acela Caruia ii datora marirea sa. 4:5 Am visat un vis, care m-a inspaimantat; gandurile de care eram urmarit in patul meu si vedeniile duhului meu ma umpleau de groaza. Inspaimantat. Felul abrupt in care este introdus aici evenimentul, ilustreaza bine caracterul neasteptat al intamplarii (vezi cap. 2,1). 4:6 Am poruncit atunci sa aduca inaintea mea pe toti inteleptii Babilonului, ca sa-mi talcuiasca visul. Am poruncit. Compara cu felul de exprimare din capitolul 3,29. Ca si in cazul visului din cap. 2, au fost convocati inteleptii. In imprejurarea aceasta insa, imparatul nu uitase continutul visului. Cererea imparatului de a i se da o talcuire era cu totul diferita de aceea descrisa in cap. 2,5. 4:7 Indata au venit vrajitorii, cititorii in stele, Haldeii si ghicitorii. Le-am spus visul, si nu mi l-au putut talcui. Vrajitorii. Din cele patru categorii de intelepti enumerate in versetul acesta doua, magii si astrologii, au fost prezentate in cap. 1,20 (vezi comentarii acolo), a treia clasa, Haldeii, in cap. 2,2, (vezi comentariul la cap. 1,4), iar o a patra clasa, ghicitorii, in cap. 2,27 (vezi comentariul de acolo). Nu mi l-au putut talcui. Unii au sugerat ca deoarece acesti intelepti ai Babilonului erau experti in interpretarea viselor si a semnelor cu caracter supranatural, se poate sa-i fi oferit imparatului o explicatie. De fapt visul era atat de lamurit incat imparatul insusi considera ca contine o solie rea pentru el (vezi PK 516). Teama aceasta il alarmase. Totusi curtenii din antichitate de obicei isi flatau suveranii si ezitau sa le comunice in mod direct lucruri neplacute. De aceea, chiar daca ar fi inteles o parte din vis si ar fi avut oarecare banuieli cu privire la semnificatia lui, poate nu ar fi avut curajul sa dea glas concluziilor lor. Iar daca chiar au oferit vreun fel de explicatie, ea s-a dovedit cu totul nesatisfacatoare pentru imparat. Desigur ca ei nu au fost in stare sa dea o interpretare corecta si amanuntita asa cum a facut mai apoi Daniel (vezi PK 517, 518). Unele traduceri prezinta si varianta ,,nu l-au talcuit” in loc de ,,nu l-au putut talcui”. Cu toate acestea adevarul este ca oamenii acestia ,,nu au putut talcui visul” (PK 516). 4:8 La urma de tot, s-a infatisat inaintea mea Daniel, numit Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu, si care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti. I-am spus visul, si am zis: Beltsatar. Naratiunea il prezinta pe Daniel, mai intai prin numele lui iudaic, prin care era cunoscut conationalilor sai, apoi prin numele lui babilonian, dat lui in cinstea zeului principal al lui Nebucadnetar (vezi comentariul la cap. 1,7). Pentru ce Daniel a fost lasat atat de mult timp mai la urma, cu toate ca era socotit ,,capetenia vrajitorilor” (v. 9), nu se explica. Unii au sugerat ca Nebucadnetar intentiona ca mai intai sa afle ce au de zis haldeii in general cu privire la visul extrem de tulburator, inainte de a asculta adevarul deplin, despre care banuia ca era nefavorabil (compara cazul imparatului Ahab, 1Regi 22,8). Numai dupa ce ceilalti intelepti ai castei invatatilor oculti s-au dovedit incapabili de a-l satisface pe imparat l-a chemat pe omul care, intr-o ocazie anterioara, isi demonstrase priceperea si intelepciunea superioara in interpretarea visurilor (cap. 2; comp. cap. 1,17.20). Dumnezeilor celor sfinti. Sau, ,,Dumnezeului Celui sfant”, cum zic unele traduceri. Cuvantul aramaic pentru ,,dumnezei” este ’elohim un termen folosit deseori pentru dumnezeii neadevarati (vezi Ieremia 10,11; Daniel 2,11.47; 3,12; 5,4), dar care I se poate aplica si adevaratului Dumnezeu (vezi comentariul la Daniel 3,25; comp. Daniel 5,11.14). Expresia descopera lucrul care l-a facut pe imparat increzator in puterea si priceperea superioara a lui Daniel. Ea mai descopera si ca Nebucadnetar avea o conceptie despre natura acelei Divinitati careia Daniel ii datora o asemenea putere si intelepciune. Daniel si tovarasii sai dadusera marturie fara ezitare cu privire la Dumnezeul caruia I se inchinau. Expresia, repetata in v. 9 si 18 din Daniel 4, arata clar ca Nebucadnetar in nici un caz nu uitase ceea ce aflase cu ocazia anterioara despre darul profetic deosebit al acestui iudeu si despre legatura lui cu adevaratul Dumnezeu. In loc de ,,are in el duhul dumnezeilor celor sfinti”, traducerea lui Theodotion zice ,,care are in el Spiritul Sfant al lui Dumnezeu”. LXX originala omite in intregime versetele de la 5b la 10b. 4:9 Beltsatare, capetenia vrajitorilor, stiu ca ai in tine duhul dumnezeilor sfinti, si ca pentru tine nici o taina nu este grea; deci talcuieste-mi vedeniile, pe care le-am avut in vis. Capetenia vrajitorilor. Termenul acesta folosit de imparat este probabil sinonim cu cel folosit in cap. 2,48 ,,cea mai inalta capetenie a tuturor inteleptilor Babilonului”. Cuvantul ,,cap”, ,,capetenie” folosit in cap. 4,9 si 2,48 este traducerea cuvantului aramaic ,,rab”. Talcuieste-mi vedeniile. Sau ,,spune-mi vedeniile” [KJV]. Conform acestei traduceri din urma, imparatul pare sa ceara ca Daniel sa-i spuna atat visul cat si talcuirea, insa in acelasi timp incepe sa povesteasca visul (v. 10). LXX nu contine versetul acesta in manuscrisele existente. Are povestirea de la v. 1-9 intr-o forma mult prescurtata. Versiunea greceasca a lui Theodotion spune: ,,Asculta vedenia visului pe care l-am vazut, si spune-mi talcuirea lui”. Versiunea siriana traduce pasajul printr-o parafraza: ,,In vedeniile visului meu am vazut o vedenie a capului meu, iar tu sa-mi spui talcuirea ei”. Unii comentatori moderni (Marti, Torrey, etc.), accepta versiunea lui Theodotion ca fiind solutia cea mai buna in timp ce altii, ca Montgomery considera ca cuvantul consonantic aramaic chzwy, tradus prin ,,vedeniile”, era original chzy, ,,iata”, asa cum demonstreaza papirusurile aramaice de la Elefantina. Textul ar suna atunci: ,,Iata visul pe care l-am vazut; spune-mi talcuirea lui”. 4:10 Iata vedeniile care mi-au trecut prin cap, cand eram in pat. Ma uitam, si iata ca in mijlocul pamantului era un copac foarte inalt. Iata un copac. Intelepciunea divina foloseste adesea parabole si ilustratii ca mijloace pentru a transmite adevarul. Metoda aceasta este impresionanta. Imaginile tind sa-l faca pe primitor sa retina solia si importanta ei in memoria sa un timp mai indelungat decat daca solia ar fi fost comunicata in alt fel. Compara ilustratiile din Ezechiel 31,3-14. Oamenii din antichitate erau obisnuiti sa vada o semnificatie in fiecare vis extraordinar. Probabil acesta este motivul pentru care Dumnezeu s-a folosit de un vis cu ocazia aceasta. 4:11 Copacul acesta s-a facut mare si puternic, varful lui se inalta pana la ceruri, si se vedea de la marginile intregului pamant. Verset ce nu a fost comentat. 4:12 Frunza lui era frumoasa, si avea roade multe; in el se gasea hrana pentru toti; fiarele campului se adaposteau sub umbra lui, pasarile cerului isi faceau cuibul in ramurile lui, si orice faptura vie se hranea din el. Verset ce nu a fost comentat. 4:13 In vedeniile care-mi treceau prin cap, in patul meu, ma uitam, si iata ca s-a pogorat din ceruri un strajer sfant. Un strajer. Aramaicul ir derivat de la verbul ur, ,,a veghea” si corespunzand ebr. ’er, care nu inseamna ,,a sta de straja” ci mai de graba ,,fiind veghetor” sau ,,cineva care e treaz” asa cum il explica adnotarea marginala la Codex Alexandrinus. LXX traduce cuvantul prin aggelos, ,,inger”, dar Theodotion in loc sa-l traduca, pur si simplu il translitereaza ir. (Tot asa este si in traducerea sinodala romana). Traducatorii iudei Aquila si Symmachus il redau prin egregoros, ,,cel veghetor”, un termen care se gaseste in cartea lui Enoh si alte scrieri iudaice apocrife pentru a-i desemna pe ingerii superiori, buni sau rai, care vegheaza si nu dorm. Sensul de ,,ingeri” pentru termenul ,,strajer” ar fi neobisnuit pentru pasajul acesta din Vechiul Testament. S-a sugerat ca s-ar putea ca ingerii sa fi fost cunoscuti Haldeilor sub denumirea acesta, desi pana acum nu s-a gasit nici o dovada in acest sens. Ca ,,strajerul” este un sol ceresc rezulta din insusirea urmatoare ,,sfant” si din cuvintele ,,s-a pogorat din ceruri”. Cel putin atat este clar: Strajerul a fost recunoscut ca reprezentantul Dumnezeului cerului (vezi PK 518). 4:14 El a strigat cu putere si a vorbit asa: Taiati copacul, si rupeti ramurile; scuturati-i frunza si risipiti roadele; fugariti fiarele de sub el, si pasarile din ramurile lui! Verset ce nu a fost comentat. 4:15 Dar trunchiul cu radacinile lui, lasati-l in pamant, si legati-l cu lanturi de fier si de arama, in iarba de pe camp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa fie la un loc cu fiarele in iarba pamantului. Trunchiul cu radacinile lui lasati-l. Compara cu Iov 14,8; Isaia 11,1. Odraslirea in cele din urma a acestui trunchi-radacina (vezi Iov 14,7-9) prefigura, asa cum reiese dintr-o comparatie intre v. 26 si 36, vindecarea lui Nebucadnetar de boala lui, si nu suprematia prelungita a dinastiei sale, asa cum au explicat-o unii comentatori. Intregul pasaj vorbeste limpede despre o persoana si nu despre o natiune. Cu lanturi. Multi comentatori vad in aceasta afirmatie o referire la legaturile metalice puse unui trunchi, probabil cu scopul de a-l impiedica sa se rupa sau sa se despice, desi o astfel de practica nu poate fi atestata din surse antice. LXX nu mentioneaza aceste legaturi. Conform acestei versiuni versetul 15 suna astfel: ,,Si asa zise: Lasati una din radacinile lui in pamant, pentru ca impreuna cu fiarele pamantului, in muntii de iarba sa se poata hrani ca un bou”. Theodotion intareste textul masoretic. Intrucat interpretarea visului nu se concentreaza asupra legaturilor, interpretarea acestui lucru ramane tinta ipoteticului. Undeva in v. 15 si 16 apare o tranzitie de la ,,trunchi” la ceea ce reprezinta trunchiul. Unii plaseaza aceasta tranzitie chiar in expresia aflata in discutie si vad in legaturi fie lanturi materiale cu care imparatul trebuia sa fie legat in starea lui de maniac (Ieronim), fie legaturi simbolice, adica restrictiile care vor fi impuse monarhului ca urmare a bolii sale. Totusi, pare mai natural sa aplicam legaturile la trunchiul insusi si sa le consideram ca indicand grija care va fi exercitata pentru pastrarea acestuia. 4:16 Inima lui de om i se va preface intr-o inima de fiara, si vor trece sapte vremuri peste el. Inima lui. Tranzitia de la imaginea copacului la obiectul real simbolizat de acesta a devenit acum clara (vezi comentariul la v. 15). Termenul ,,inima” pare aici sa indice natura. Imparatul va lua asupra sa natura sau firea de fiara. Sapte timpuri. Majoritatea comentatorilor vechi si moderni explica aramaicul ’iddan, ,,timp”, de aici (precum si din v. 23.25.32; cap. 7,25; 12,7) ca insemnand ,,an”. LXX spune literal ,,sapte ani”. Printre comentatorii timpurii care sustin parerea aceasta sunt Iosif Flavius (Antichitati, x. 10. 6), Ieronim, Rashi, Ibn Ezra si Iefet. Cei mai multi comentatori moderni sunt si ei de acord cu conceptia aceasta. 4:17 Hotararea aceasta a fost luata in sfatul strajerilor, si pusa la cale inaintea sfintilor, ca sa stie cei vii ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place, si inalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni! Strajeri. Vezi comentariul la v. 13. Pluralul presupune existenta unui sfat sau a unei adunari (vezi Iov 1,6-12; 2,1-6). Pentru ca cei vii. Cuvintele acestea descopera planul divin in executarea ordinului. Felul cum Dumnezeu a procedat cu Babilonul si imparatul acestuia trebuia sa fie o ilustratie pentru alte natiuni si conducatorii lor cu privire la acceptarea sau respingerea planului divin in privinta popoarelor. Cel Prea Inalt stapaneste. In treburile natiunilor Dumnezeu continuu ,,lucreaza in liniste si cu rabdare propria Sa vointa” (Ed 173). Uneori, ca si cu chemarea lui Avraam, El randuieste o serie de evenimente care urmaresc sa demonstreze intelepciunea cailor Sale. Din nou, ca si in lumea antediluviana, El ingaduie ca raul sa-si croiasca drumul sau si sa scoata la iveala nebunia impotrivirii fata de principiile cele drepte. Dar la timpul potrivit, ca si in cazul eliberarii evreilor din Egipt, El intervine ca nu cumva fortele raului sa infranga mijloacele Sale pentru salvarea lumii. Fie ca Dumnezeu porunceste, permite sau interzice, ,,jocul complicat al evenimentelor omenesti este sub controlul divin”, iar ,,un plan principal se vede la lucru in mod evident in decursul veacurilor” (PK 536, 535; vezi Ed 174; Rom. 13,1). ,,Fiecarei natiuni ... Dumnezeu i-a randuit un loc in maretul Sau plan” si i-a dat prilejul de ,,a implini planul Veghetorului si al celui Sfant” (Ed 178, 177). In iconomia divina functia guvernarii este de a proteja si de a consolida natiunea, de a-i da prilej poporului ei sa realizeze planul Creatorului pentru el, si de a permite altor natiuni sa faca acelasi lucru (Ed 175) – pentru ca toti oamenii ,,sa-L caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind” (Fapte 17,27). O natiune este puternica in masura credinciosiei cu care implineste scopul lui Dumnezeu pentru ea; succesul ei depinde de folosirea puterii care i-a fost incredintata; supunerea ei fata de principiile divine constituie intotdeauna masura prosperitatii ei; iar soarta ei este hotarata de alegerea pe care conducatorii si poporul ei o fac cu privire la aceste principii (Ed 175, 174, 177, 178, PP 536). Dumnezeu acorda intelepciune si putere care vor consolida natiunile care Ii raman credincioase, dar le paraseste pe acelea care atribuie maretia lor realizarilor omenesti si lucreaza independent de El (PK 501). Oamenii ,,care refuza sa se supuna guvernarii lui Dumnezeu sunt cu totul nepregatiti pentru a se guverna pe ei insisi” (GC 584). Atunci cand in loc sa fie un protector al oamenilor, o natiune se transforma intr-un opresor crud si arogant, caderea ei este inevitabila (Ed 176). Pe masura ce natiunile au lepadat una dupa alta principiile lui Dumnezeu, maretia lor s-a stins, puterea lor s-a dus, iar locul lor a fost ocupat de altii (Ed 177). ,,Toti isi hotarasc soarta prin propria lor alegere”, iar lepadand principiile lui Dumnezeu isi aduc la indeplinire propria ruinare” (Ed 178, 177). ,,Jocul complicat al evenimentelor omenesti este sub control divin. In mijlocul certurilor si agitatiei popoarelor, Acela care sade pe heruvimi inca mai calauzeste treburile pamantului” si conduce ,,totul pentru realizarea propriilor Sale planuri” (Ed 178). Vezi comentariul la cap. 10,13. Cel mai de jos. Aramaic, sefal, ,,jos”, ,,umil”. Verbul este tradus cu ,,smerit” in cap. 5,22 si ,,sa smereasca” in cap. 4,37. 4:18 Iata visul pe care l-am visat, eu, imparatul Nebucadnetar. Tu, Beltsatar, talcuieste-l, fiindca toti inteleptii din imparatia mea nu pot sa mi-l talcuiasca; tu insa poti, caci ai in tine duhul dumnezeilor sfinti. Talcuieste-l. Vezi comentariul la v. 7. Dumnezei sfinti. Vezi comentariul la v. 8. 4:19 Atunci Daniel, numit Beltsatar, a ramas uimit o clipa, si gandurile lui il tulburau. Imparatul a luat din nou cuvantul, si a zis: Beltsatare, sa nu te tulbure visul si talcuirea!. Si Beltsatar a raspuns: Domnul meu, visul acesta sa fie pentru vrajmasii tai, si talcuirea lui pentru potrivnicii tai! Uimit. Aramaic, semam, care in forma de aici, inseamna ,,a i se face rau”, ,,a fi incurcat”, ,,a nu sti ce sa faca”. Daniel, intelegand imediat visul si consecintele sale trebuie sa fi fost extrem de stanjenit de raspunderea de a-i destainui imparatului teribila sa semnificatie (vezi cap. 2,5). O clipa. Aramaic sa’oh. Este imposibil sa definim cu exactitate perioada de timp aratata de sa’oh. Ar putea sa fie o clipa scurta, sau poate o perioada de timp mai lunga. Compara folosirea lui sa’oh in cap. 3,6.15; 4,33; 5,5. Trebuie sa fi trecut suficient timp pentru ca Daniel sa-i fi descoperit patronului sau imperial ca ,,gandurile lui il tulburau (sau ,,il alarmau”)”. Desigur ca Daniel cauta cuvinte si expresii potrivite pentru a-i face cunoscut imparatului teribila veste privitoare la viitorul sau. Imparatul a luat cuvantul. Faptul ca Nebucadnetar vorbeste acum la persoana a treia nu indreptateste concluziile criticilor ca ori a vorbit altul cu privire la el, iar ca urmare documentul nu este autentic, ori versetul acesta include o nota istorica introdusa ca o interpolare in document. Schimbari similare de la persoana intai la a treia si viceversa se gasesc in alte carti, biblice (vezi Ezra 7,13-15; Estera 8,7.8) si nebiblice, vechi si moderne (vezi comentariul la Ezra 7,28). Imparatul a vazut in mod clar consternarea de pe fata lui Daniel. Din natura visului cu greu se putea astepta sa auda ceva placut. Cu toate acestea el si-a incurajat curteanul sau de incredere sa-i arate deplinul adevar fara teama ca-si va atrage astfel dizgratia imparateasca. Potrivnicii tai. Desi Daniel fusese facut prizonier de catre imparat si fusese deportat din partea lui pentru a sluji la straini, opresori ai poporului sau, el nu a cultivat sentimente rele fata de Nebucadnetar. In realitate, cuvintele lui marturisesc ca el nutrea cea mai inalta loialitate personala fata de imparat, probabil spre deosebire de multi iudei din vremea sa. Pe de alta parte cuvintele lui Daniel nu trebuie sa fie interpretate ca exprimand neaparat rautate fata de vrasmasii imparatului. Raspunsul prezentat este numai o formula de curtoazie intr-un autentic stil oriental. 4:20 Copacul pe care l-ai vazut, care se facuse atat de mare si puternic, incat i se inalta varful pana la ceruri si se vedea de la toate capetele pamantului; Verset ce nu a fost comentat. 4:21 copacul acesta, a carui frunza era asa de frumoasa si care avea roade atat de multe si in care era hrana pentru toti, sub care se adaposteau fiarele campului, si in ramurile caruia isi faceau cuibul pasarile cerului, Verset ce nu a fost comentat. 4:22 esti tu, imparate, care ai ajuns mare si puternic, a carui marime a crescut si s-a inaltat pana la ceruri, si a carui stapanire se intinde pana la marginile pamantului. Esti tu. Fara sa-l mai tina pe imparat in suspans, Daniel i-a vestit clar si lamurit – desi fara indoiala ca acesta o banuia – ca copacul il reprezenta pe insusi imparatul. Pana la ceruri. Pentru unii, termenii prin care profetul descrie maretia lui Nebucadnetar ar putea parea exagerati, dar trebuie sa ne gandim ca Daniel s-a folosit de limbajul si expresiile specifice curtii orientale, obisnuit atat pentru el cat si pentru imparat. Termenii acestia sunt extrem de asemanatori cu limbajul falos al lui Nebucadnetar, aparand in diferite inscriptii ale imparatului descoperite de arheologi. Ei mai seamana si cu cuvintele folosite de predecesorii asirieni ai lui Nebucadnetar si cu ale altor monarhi orientali. 4:23 Imparatul a vazut pe un strajer sfant pogorandu-se si zicand: Taiati copacul, si nimiciti-l; dar trunchiul cu radacinile lui lasati-l in pamant, si legati-l cu lanturi de fier si de arama, in iarba de pe camp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa stea la un loc cu fiarele campului, pana vor trece sapte vremuri peste el. Verset ce nu a fost comentat. 4:24 Iata talcuirea acestui fapt, imparate, iata hotararea Celui Preainalt, care se va implini asupra domnului meu imparatul. Verset ce nu a fost comentat. 4:25 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele campului, si iti vor da sa mananci iarba ca la boi; vei fi udat de roua cerului si sapte vremuri vor trece peste tine, pana vei cunoaste ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si o da cui vrea. Cu fiarele campului. Cu toate ca cuvintele solului ceresc contineau o veste rea de un oarecare fel, era peste puterea magilor sa prezica pedeapsa. Nu este prezentat motivul indepartarii imparatului din societate, desi probabil ca era inteles de imparat. Ca pedeapsa era nebunia se poate deduce nu numai din observatiile generale ale acestui verset care descria starea lui viitoare, dar si din declaratia ca i-a ,,venit iarasi mintea la loc” (v. 34). Afirmatia criticilor ca imparatul a fost indepartat de elemente nemultumite din guvern, sau ca rezultat al unei revolutii, este nefondata. 4:26 Porunca sa lase trunchiul cu radacinile copacului, inseamna ca imparatia ta iti va ramane tie indata ce vei recunoaste stapanirea Celui ce este in ceruri. Iti va ramanea. Multi s-au intrebat de ce imparatul nebun nu a fost omorat, sau pentru ce supusii sau ministrii de stat n-au pus pe altcineva pe tronul vacant pe timpul cat Nebucadnetar a fost lipsit de capacitate. S-a oferit urmatoare explicatie: Oamenii superstitiosi din antichitate credeau ca orice deranjament mental era cauzat de duhuri rele care luau in stapanire victima; daca cineva l-ar fi omorat pe nebun, duhul l-ar fi luat in stapanire pe ucigas sau pe instigatorul la crima; sau daca proprietatea i-ar fi fost confiscata si postul ocupat, o razbunare groaznica ar fi venit asupra acelora care erau vinovati de nedreptate. Pentru motivul acesta nebunii erau indepartati din societate, dar altfel nu erau molestati (vezi 1Samuel 21,12 la 22,1). 4:27 De aceea, imparate, placa-ti sfatul meu! Pune capat pacatelor tale, si traieste in neprihanire, rupe-o cu nelegiuirile tale, si ai mila de cei nenorociti, si poate ca ti se va prelungi fericirea! Pune capat pacatelor tale. Aici monarhului plin de mandrie i se comunica un principiu divin. Pedepsele lui Dumnezeu pentru oameni pot fi inlaturate prin pocainta si indreptarea faptelor (vezi Isaia 38,1.2.5; Ieremia 18,7-10; Iona 3,1-10). Pentru acest motiv Dumnezeu i-a vestit pedeapsa care urma sa vina asupra lui Nebucadnetar, dar i-a dat un an intreg in care sa se pocaiasca si in felul acesta sa inlature nenorocirea cu care era amenintat (vezi Daniel 4,29). Totusi imparatul nu si-a schimbat stilul de viata, iar ca urmare si-a atras asupra lui executarea sentintei. Dimpotriva, ninivitenii, carora li se daduse un rastimp de 40 de zile, s-au folosit de ocazie, iar ei si cetatea lor au fost crutati (Iona 3,4-10). ,,Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina Sa slujitorilor Sai prooroci” (Amos 3,7). Dumnezeu avertizeaza popoarele si natiunile cu privire la nenorocirea care-i pandeste. El trimite o solie lumii de astazi, avertizand-o de sfarsitul ei care se apropie cu repeziciune. Poate ca putini vor lua seama la avertizare, dar pentru ca le-au fost date avertismente corespunzatoare oamenii nu vor avea scuza in ziua nenorocirii. Ai mila. Imparatul a fost indemnat sa practice dreptatea fata de toti supusii sai si sa aiba mila de cei apasati, nenorociti si saraci (vezi Mica 6,8). Virtutile acestea sant deseori insirate impreuna (vezi Psalmi 72,3.4; Isaia 11,4). 4:28 Toate aceste lucruri s-au implinit asupra imparatului Nebucadnetar. Verset ce nu a fost comentat. 4:29 Dupa douasprezece luni, pe cand se plimba pe acoperisul palatului imparatesc din Babilon, Pe acoperisul palatului. Literal, ,,pe palat”. Nu se stie de pe care palat a privit orasul Nebucadnetar. Lucrul era posibil atat de pe acoperisul renumitelor gradini suspendate, ale caror temelii groase si puternice au fost scoase la iveala prin sapaturi cat si de pe noul Palat de Vara din partea de nord a noului cartier al orasului, acum o gramada de ruine numita Babilon. Pentru o descriere a Babilonului lui Nebucadnetar (vezi Nota Aditionala de la finalul acestui capitol). 4:30 imparatul a luat cuvantul, si a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de sedere imparateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele? Pe care mi l-am zidit eu. Cercetatorii istoriei Babilonului antic isi amintesc cuvintele acestea semete cand citesc pretentiile pe care le aduce imparatul in inscriptiile sale, cari au fost pastrate prin molozul si praful ruinelor Babilonului. Intr-una din inscriptiile sale mandrul imparat proclama: ,,Apoi zidit-am palatul, locul de resedinta al regalitatii mele, legatura neamului omenesc, lacasul fericirii si al bucuriei” (E. Schrader, Keilinschriftliche Bibliothek, vol. 3, partea 2, p. 39). Intr-un alt text el zice: ,,In Babilon, orasul pe care-l prefer, pe care-l iubesc, era palatul, uimirea poporului, legatura tarii, palatul stralucit, salasul maretiei pe teritoriul Babilonului” (Ibid., p. 25). Ca Nebucadnetar avea motive intemeiate sa fie mandru de opera lui uimitoare, au aratat-o sapaturile intreprinse de R. Koldewey, desi nu au confirmat in fiecare amanunt pretentiile exagerate ale scriitorilor clasici cu privire la dimensiunile Babilonului antic (vezi Nota Aditionala de la finalul acestui capitol). Pretentia lui Nebucadnetar ca ,,a zidit” Babilonul nu trebuie sa fie interpretata ca referindu-se la intemeierea cetatii, care de fapt s-a petrecut la scurt timp dupa potop (Geneza 11,1-9; Comp. cap. 10,10). Referirea se face la marea lucrare de reconstructie inceputa de tata sau, Nabopolosor, si incheiata de Nebucadnetar. Lucrarile de reconstructie ale lui Nebucadnetar au fost atat de extinse incat au eclipsat toate realizarile anterioare. S-a spus ca erau putine lucruri care sa nu fi fost construite pe timpul lui. Lucrul acesta era valabil pentru palate, temple, ziduri, si chiar si pentru cartierele rezidentiale. Suprafata cetatii a fost mai mult decat dublata prin adaugarea de noi terenuri vechiului Babilon ca suburbii de ambele parti ale raului Eufrat. 4:31 Nu se sfarsise inca vorba aceasta a imparatului, si un glas s-a pogorat din cer si a zis: Afla, imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia! Un glas s-a pogorat. Sau ,,a cazut” [KJV]. Compara cu Isaia 9,8 unde se intrebuinteaza cuvantul ,,cade” intr-un context asemanator. Cuvantarea plina de mandrie este urmata imediat de smerirea imparatului. Nu se spune daca glasul acesta a fost auzit doar de imparat sau si de anturajul acestuia. 4:32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele campului; iti vor da sa mananci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremuri, pana vei recunoaste ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea! Implinit. Multi comentatori au identificat maladia lui Nebucadnetar cu o forma de nebunie in care oamenii se considera animale si imita comportamentul acestora. Un exemplu din antichitate despre o astfel de boala mintala este atestat. O tablita cuneiforma nepublicata din Muzeul Britanic il mentioneaza pe un om care manca iarba ca vaca. (F. M. Th. de Liagre Bohl, Opera Minora (1953), p. 527). Nu este necesara identificarea stricta a maladiei lui Nebucadnetar, sau echivalarea ei cu ceea ce cunoaste stiinta medicala de azi. Experienta poate sa fi fost unica. Relatarea este scurta, iar un diagnostic precis pe temeiul unor informatii atat de restranse este neintemeiat. Penele vulturului. Este intrebuintat cuvantul ,,pene”. Parul, cand este nepieptanat si cand este multa vreme supus intemperiilor si razelor soarelui, devine aspru si incalcit. 4:33 Chiar in clipa aceea, s-a implinit cuvantul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mancat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pana i-a crescut parul ca penele vulturului, si unghiile ca ghearele pasarilor. Trecerea vremii. Sau ,,sfarsitul zilelor” [KJV]. Adica, sfarsitul celor ,,sapte vremuri”, sau sapte ani prezisi pentru durata nebuniei lui Nebucadnetar (vezi comentariul la v. 16). Am ridicat ochii. Este demn de observat ca revenirea mintii imparatului se spune ca a avut loc o data cu recunoasterea din partea lui a adevaratului Dumnezeu. Atunci cand imparatul smerit a privit in rugaciune spre cer el a fost ridicat de la starea de fiara la aceea de fiinta care poarta chipul lui Dumnezeu. Acela care ani de zile zacuse la pamant neajutorat in decaderea lui a fost inca o data ridicat la demnitatea de om pe care o acordase Dumnezeu creaturilor Sale facute dupa asemanarea Sa. Partea esentiala a miracolului intamplat in cazul lui Nebucadnetar se repeta iarasi – chiar si daca intr-un mod mai putin spectaculos – in convertirea fiecarui pacatos. Am binecuvantat pe Cel Prea Inalt. Aceasta vorbeste in favoarea imparatului mandru de pe vremuri, care dupa ingrozitoarea lui experienta ca prima dorinta a vrut sa-I multumeasca lui Dumnezeu, sa-L slaveasca socotindu-L ca Singurul care este vesnic, si sa recunoasca suveranitatea Lui eterna. 4:34 Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a venit iarasi mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Preainalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapanire este vesnica, si a carui imparatie dainuieste din neam in neam. O nimica. Compara cu Isaia 40,17. A doua parte a acestui verset are o apropiata paralela in Isaia 43,13. Unii au sugerat posibilitatea ca prin legatura lui cu Daniel imparatul sa fi ajuns sa se familiarizeze cu cuvintele lui Isaia, iar ele i-au venit deodata in minte. Venind din gura mandrului monarh de pe vremuri marturisirea aceasta a fost cu adevarat un miracol. Ea este marturia unui convertit pocait, o declaratie din inima unui om care invatase din experienta sa-L cunoasca si sa-L respecte pe Dumnezeu. 4:35 Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-I zica: Ce faci? Mi-a venit inapoi. O data cu restaurarea mintii sale Nebucadnetar a obtinut din nou si tronul imparatesc. Pentru a arata stransa legatura intre revenirea ratiunii si repunerea lui pe tron, versetul acesta reafirma (vezi v. 39) primul element al refacerii sale. Al doilea urmeaza imediat, in maniera simpla a povestirii semitice. Un povestitor modern ar fi spus: ,,Dupa ce mi-a venit mintea la loc, mi-au fost redate si pozitia si gloria mea imparateasca”. M-au cautat. Cuvantul ,,cautat” nu denota in mod necesar ca in cursul perioadei de nebunie, imparatului i s-a ingaduit sa pribegeasca pe campii si prin pustietati fara de supraveghere, ci denota cautarea unei persoane avand in vedere pozitia ei oficiala. Cand s-a descoperit faptul ca mintea imparatului i-a revenit, regentii statului l-au adus inapoi cu tot respectul cuvenit pentru ca sa-i redea conducerea. In timpul bolii lui mintale oamenii acestia condusesera treburile guvernarii. 4:36 In vremea aceea, mi-a venit mintea inapoi; slava imparatiei mele, maretia si stralucirea mea mi s-au dat inapoi; sfetnicii si mai marii mei din nou m-au cautat; am fost pus iarasi peste imparatia mea, si puterea mea a crescut. Laud si inalt. Aceasta este concluzia lui Nebucadnetar pentru proclamatia sa, in care, ca un pacatos convertit, a recunoscut dreptatea lui Dumnezeu. Marturia lui ca Dumnezeu este ,,Imparatul cerurilor” exprima respectul sau fata de Dumnezeul sau de curand gasit. Monarhul vindecat al Babilonului isi invatase bine lectia (vezi PK 521; EGW, Material Suplimentar cu privire la versetul acesta). Cu privire la caracterul progresiv al cunoasterii lui Dumnezeu de catre Nebucadnetar vezi cap. 2,47; 3,28; p. 751. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 4 Babilonul si imprejurimile sale Sub conducerea lui Robert Koldewey, care lucra pentru German Orient Society, s-au facut sapaturi importante la Babilon intre anii 1899-1917. Acestea au scos la lumina unele din cele mai importante zone ale marilor ruine ale vechiului Babilon, desi suprafete mari au ramas neatinse cu prilejul acestor sapaturi. Babilonul a fost un oras important al Mesopotamiei inca din zorile istoriei (Geneza 11). Hammurabi a facut din el capitala dinastiei sale. Ca resedinta a vestitului zeu Marduc, el a ramas un centru religios chiar si in cursul perioadelor cand nu s-a bucurat de suprematie politica, de exemplu, pe vremea cand Asiria a fost puterea politica proeminenta. Atunci cand Nabopolasar a recastigat independenta Babiloniei, orasul a devenit din nou metropola lumii. Dar mai ales sub Nebucadnetar, marele conducator al Imperiului Neo-Babilonian, Babilonul a devenit ,,podoaba imparatilor, falnica mandrie a Haldeilor” (Isa 13,19). Ceea ce au scos la iveala sapaturile germane in cursul celor 18 ani de lucru a fost cetatea lui Nebucadnetar; practic nu s-au gasit urme ale stadiilor anterioare ale cetatii. Au fost prezentate doua motive pentru faptul acesta: 1) Schimbarea albiei fluviului Eufrat a inaltat fata apei, asa ca nivelurile oraselor mai vechi zac mai jos de nivelul apei; 2) Distrugerea Babilonului de catre imparatul asirian Sanherib in 689 i.Hr., a fost atat de deplina incat nu prea a mai ramas din vechea cetate ceva ca sa fie descoperit de generatiile de mai tarziu. De aceea toate ruinele vizibile astazi dateaza de pe vremea imperiului Neo-Babilonian din vremurile tarzii. Chiar si acestea prezinta o neobisnuita devastare si dezordine, pentru doua motive: 1) Mari parti ale cetatii au fost distruse de imparatul Xerxe al Persiei dupa doua revolte de scurta durata impotriva carmuirii lui; 2) Ruinele Babilonului au fost folosite de Seleucus pentru a construi Seleucia pe la anul 300 i.Hr. Majoritatea cladirilor din satele invecinate au fost construite cu caramizi din Babilon. In ciuda acestor dificultati cercetatorii au reusit sa reconstituie mare parte din asezarea Babilonului lui Nebucadnetar. La aceasta au fost ajutati de vechi documente cuneiforme gasite in timpul sapaturilor. Documentele acestea contin descrieri amanuntite ale cetatii, ale cladirilor ei principale, zidurilor si cartierelor cetatii, asa ca se cunosc mai multe despre planul Babilonului lui Nebucadnetar decat despre multe cetati medievale ale Europei. De aceea suntem destul de bine informati cu privire la orasul pe ale carui ulite a umblat Daniel si cu privire la care Nebucadnetar a rostit laudaroasele cuvinte raportate in Daniel 4,30. Marimea Babilonului antic. – Inainte ca uneltele de sapat ale cercetatorilor sa descopere adevarata marime a Babilonului lui Nebucadnetar si a Babilonului vremurilor de mai inainte, invatatii se bazau pe descrierea lui Herodot. Istoricul acesta pretinde ca ar fi vizitat Mesopotamia pe la mijlocul secolului al V-lea i.Hr. si, prin urmare, afirmatiile sale au fost adesea luate drept ale unui martor ocular. El afirma (i. 178, 179), ca planul Babilonului avea forma unui mare patrat, de aproximativ 22,4 km pe o latura. Dimensiunile acestea dau cetatii un perimetru de aproximativ 88 km, si o suprafata totala de circa 490 km2. El mai sustine ca zidurile lui erau groase de aproape 26 m si inalte de aproape 104 m. Inainte ca sapaturile moderne sa fi dat la iveala dimensiunile Babilonului din antichitate, s-au facut incercari de a armoniza spusele lui Herodot cu ruinele lui vizibile. Arheologul francez Jules Oppert, de exemplu, a incercat sa explice afirmatia lui Herodot extinzand suprafata cetatii Babilon pana acolo ca sa cuprinda fie Birs Nimrud, la 19.2 km spre sud-vest de ruinele Babilonului, fie Tell el-Oheimir, la 12,8 km spre vest. Explicatia aceasta este cu totul nesatisfacatoare. Inca de pe vremea lui Oppert se stia ca Birs Nimrud este locul vechiului Borsippa, iar Tell el-Oheimir acela al lui Kish, ambele vestite cetati independente, cu ziduri de protectie separate. Intrucat nu s-a descoperit nici un zid care sa inconjoare atat Babilonul cat si una din cele doua cetati Borsippa sau Kish, si intrucat un astfel de zid nu este mentionat in nici unul din documentele contemporane care descriu vechea cetate, interpretarea data de Oppert spuselor lui Herodot cu privire la lungimea zidurilor Babilonului nu poate fi acceptata. Sapaturile descopera ca inainte de vremea lui Nebucadnetar cetatea era aproape patrata, avand lungimea de aproape 2 km pe fiecare latura – Cetatea Interioara pe harta de la p. 796. Palatele si cladirile administrative se afla in partea nord-vestica a cetatii, iar la sud de ele se afla complexul templului principal numit Esagila, dedicat zeului principal al Babilonului, Marduc. Raul Eufrat curgea de-a lungul zidului vestic al Babilonului. Pe cand Babilonul slujea drept capitala vastului imperiu pe vremea lui Nabopolasar si a lui Nebucadnetar, avea nevoie sa fie extins. S-a construit o noua sectiune pe malul apusean al Eufratului. Intinderea acesteia este cunoscuta, dar nu s-au facut prea multe sapaturi pe aceasta suprafata. Ce se cunoaste despre templele si strazile ei a fost cules din documentele cuneiforme care descriu acest cartier. Noua sectiune era legata cu orasul vechi printr-un pod. Acesta era asezat pe opt piloni, asa cum au scos la iveala sapaturile. Nebucadnetar a mai cladit si un nou palat departe spre nordul orasului vechi, asa-numitul Palat de Vara. Un puternic zid exterior a fost construit pentru a inconjura palatul acesta. Zidul cel nou a sporit foarte mult suprafata cetatii. Nu avem nici o dovada cu privire la vreun zid de-a lungul fluviului de la Palatul de Vara pana la zona vechiului palat. S-a tras deci concluzia ca raul era considerat o protectie destul de puternica impotriva oricarui atac vrajmas din afara. Zidurile, care in cea mai mare parte pot fi inca vazute ca mormane lungi si inalte, masoara cam 21 km. Dimensiunea aceasta este a lungimii totale a zidurilor atat ale cetatii interioare, cat si ale cetatii exterioare. Perimetrul cetatii lui Nebucadnetar, inclusiv frontul fluviului de la Palatul de Vara pana la terenul palatului vechi era de aproximativ 16 km. Sapaturile moderne arata ca descrierea lui Herodot are nevoie de modificari cu privire la dimensiunile zidurilor. Fortificatiile care inconjoara Cetatea Interioara constau din ziduri duble, dintre care zidul interior avea in jur de 6,5 m. grosime, iar cel exterior aproximativ 3,7 m.. Sistemul de fortificatie exterioara al lui Nebucadnetar consta si el din doua ziduri, spatiul dintre ele fiind umplut cu balast si avand un drum deasupra, conform lui Herodot. Grosimile erau: zidul interior, 7,1 m.; spatiul dintre ziduri umplut cu balast, 11,2 m.; zidul exterior, 7,8 m.; plus un fel de zid de sprijin la baza lui de 3,3 m.. Asadar, aceasta fortificatie exterioara totaliza o grosime de 29,39 m.. Dintre numeroasele sale turnuri, 15 au fost aduse la lumina. Sapaturile nu ofera nici o dovada cu privire la inaltimea zidurilor din vechime, intrucat nu mai exista decat partile de jos, nicaieri mai inalte de 12 m. (la Poarta Istar). Este aproape de neconceput chiar si pentru un zid dublu cu o baza de 29 de m. sa fi putut ajunge la inaltimea de 103,7 m.. Nu se cunoaste nici un exemplu de zid de cetate antic sau modern de felul acesta. Pentru motivul acesta trebuie sa renuntam si la afirmatiile lui Herodot cu privire la inaltimea zidului Babilonului. Care sa fie cauza acestor informatii necorespunzatoare? S-a oferit urmatoarea explicatie: Cand Herodot a vizitat Babilonul, cetatea zacea in cea mai mare parte in ruina, intrucat fusese distrusa de Xerxe dupa doua revolte serioase impotriva stapanirii lui. Templele, palatele si toate fortificatiile fusesera pe deplin daramate. Pe vremea vizitei sale, Herodot a depins de informatii orale cu privire la situatia anterioara, infatisarea cladirilor, precum si pentru dimensiunile cetatii si ale zidurilor. Intrucat el nu vorbea limba Babiloniana, ci era dependent de un ghid vorbitor de limba greaca, posibil ca, datorita dificultatilor de traducere, a primit anumite informatii inexacte. Mai este posibil ca unele din afirmatiile lui eronate sa constituie rezultatul unei memorii defectuoase. F.M. Th (de Liagre) Bohl a avansat de curand o alta explicatie. El sugereaza ca Herodot poate s-a gandit la toata fortareata Babilonului, incluzand toate suprafetele care se gaseau pe terenul care putea fi inundat in timp de primejdie. Bohl reaminteste cititorilor sai faptul ca este extrem de dificil pentru un nespecialist sa faca deosebire intre digurile canalelor uscate si ramasitele vechilor ziduri ale cetatii. Singura deosebire este lipsa de olarie la diguri. Resturi de olarie se gasesc in cantitate mare in apropierea fostelor ziduri ale orasului. Trebuie deci sa se considere ca posibil faptul ca Herodot a luat o parte din numeroasele diguri de canale drept resturi ale zidurilor orasului (vezi Ex Oriente Lux, Nr. 10, 1945-48, p. 498, n. 28). Desi Babilonul antic nu avea dimensiunile uriase atribuite lui de catre Herodot, orasul era totusi de o marime formidabila intr-o vreme cand orasele erau foarte mici in comparatie cu standardele moderne. Perimetrul lui de aproape 17,6 km., se afla intr-o proportie favorabila cand e comparat cu circumferinta de 12,5 km. a cetatii Ninive, capitala imperiului Asirian; cu zidurile Romei imperiale in lungime de 9,6 km., si cu cei 6,5 km. ai zidurilor Atenei in perioada apogeului acelei cetati in secolul al V-lea i.Hr. Comparatia aceasta cu alte cetati vestite din vechime arata ca Babilonul era, poate cu exceptia Tebei, atunci in ruine, cea mai intinsa ca suprafata si cea mai mareata dintre toate capitalele antice, chiar daca era mult mai mic decat l-au descris mai tarziu scriitorii clasici. Este de inteles motivul pentru care Nebucadnetar se simtea indreptatit sa se laude ca a zidit ,,Babilonul acesta mare ... prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele” (Daniel 4,30). O cetate a templelor si a palatelor. – Datorita faptului ca cetatea Babilon cuprindea sanctuarul zeului Marduc, considerat a fi domnul cerului si al pamantului, capetenia tuturor zeilor, vechii Babilonieni considerau ca orasul lor era ,,buricul” pamantului. Ca urmare, Babilonul era un centru religios fara rival pe pamant. O tablita cuneiforma de pe vremea lui Nebucadnetar insira 53 de temple dedicate zeilor importanti, 955 de mici sanctuare si 384 de altare stradale – toate in interiorul zidurilor orasului. In comparatie cu el, Assur, unul dintre orasele principale ale Asiriei cu cele 34 de temple si capele ale lui facea o impresie relativ slaba. Este usor de inteles de ce babilonienii erau mandrii de orasul lor, zicand: ,,Babilonul este obarsia si centrul tuturor tarilor”. Mandria aceasta se reflecta in faimoasele cuvinte ale lui Nebucadnetar citate in comentariu la cap. 4,30, cum si intr-o veche cantare de lauda (asa cum este redata de E. Ebeling., Texte cuneiforme din Asur cu continut religios, Partea I (Leipzig, 1915), Nr. 8): ,,O, Babilon, oricine te priveste se umple de bucurie, Oricine locuieste in Babilon isi sporeste viata, Oricine vorbeste rau de Babilon este ca un ucigas de mama. Babilonul este ca si curmalul dulce, al carui fruct este placut la privit.” Centrul gloriei Babilonului era faimosul templu-turn [ziggurat – n.n.]. Etemenanki, ,,piatra de temelie a cerului si pamantului”, care avea baza de forma unui patrat cu latura de 100 m. si a carui inaltime era de 100 m. Acest urias edificiu era intrecut in inaltime pe vremuri numai de cele doua piramide mari de la Ghizeh din Egipt. Constructia din caramida consta din sapte terase din care cea mai mica si cea mai de sus era un altar dedicat lui Marduc, zeul principal al Babilonului. Vezi mai departe comentariul la Geneza 11,9. Un mare complex de temple, numit Esagila, literal: ,,Cel care ridica capul”, inconjura turnul Etemenanki. Curtile si cladirile lui erau scenele multor ceremonii religioase savarsite in onoarea lui Marduc. Procesiuni mari si stralucitoare se incheiau in acest loc. Cu exceptia marelui templu al lui Amen de la Karnak, Esagila era cel mai mare si mai vestit templu dintre toate templele din Orientul antic. Pe vremea cand Nebucadnetar urca pe tron, acesta se bucura deja de o lunga si glorioasa istorie, iar noul imparat l-a recladit in intregime si a infrumusetat o mare parte din complexul templului, inclusiv turnul Etemenanki. Atat ca numar cat si ca dimensiuni palatele Babilonului infatisau un lux extraordinar. In cursul lungii sale domnii de 43 de ani Nebucadnetar a cladit trei mari castele sau palate. Unul din ele se gaseste in Cetatea Interioara, celelalte in afara de ea. Unul era acela care e cunoscut sub numele de Palatul de Vara, in partea cea mai de nord a noului cartier rasaritean. Colina care acopera acum ramasitele lui este cea mai inalta dintre acelea care cuprind ruinele Babilonului, si este unicul loc care inca mai poarta vechiul nume Babil. Totusi distrugerea completa a acestui palat in vremurile de demult si luarea apoi de caramizi din constructie nu i-a lasat arheologului prea multe de descoperit. Astfel stim prea putin cu privire la palatul acesta. Un alt palat mare, pe care cercetatorii il numesc acum Palatul Central, se afla imediat langa zidul de nord al Cetatii Interioare. Si acesta a fost zidit tot de Nebucadnetar. Arheologii moderni au gasit si aceasta mare cladire intr-o stare de deznadajduit de devastata, cu exceptia unei parti din palat, Muzeul de Antichitati. Aici fusesera adunate obiecte de valoare ale trecutului glorios al istoriei Babiloniei, ca de pilda: statui vechi, inscriptii si trofee de razboi fiind expuse ,,ca oamenii sa le priveasca”, dupa cum se exprima Nebucadnetar intr-una din inscriptiile lui. Palatul de Sud se afla in coltul nord-vestic al Cetatii Interioare si continea, printre alte constructii, vestitele gradini suspendate, una din cele sapte minuni ale lumii antice. Pe o cladire mare cu bolti era instalata o terasa-gradina irigata printr-un sistem de tuburi prin care apa era pompata sus. Potrivit cu cele spuse de Diodor, Nebucadnetar a inaltat aceste minunate edificii pentru sotia sa din Media ca sa-i ofere, in mijlocul acestui Babilon plat si lipsit de copaci, un inlocuitor al dealurilor impadurite din tara ei natala, careia ii simtea lipsa. In boltile de sub gradina suspendata erau depozitate rezerve de cereale, ulei, fructe si mirodenii pentru nevoile curtii si ale celor care tineau de curte. Arheologii au dat de documente administrative in odaile acestea, dintre care unele il mentioneaza pe regele Ioiachin al lui Iuda ca primitor de ratii imparatesti. Langa gradinile suspendate era un intins complex de cladiri, sali, si odai, care inlocuisera palatul mai mic al lui Nabopolasar, tatal lui Nebucadnetar. Acest Palat de Sud era mai mult sau mai putin resedinta oficiala a imparatului, locul unde aveau loc toate ceremoniile de stat. In centru se afla o mare sala a tronului, lunga de 52 m., lata de 17 m. si inalta de 18 m. Sala aceasta imensa a fost probabil locul unde Belsatar a benchetuit in cursul ultimei nopti a vietii lui, deoarece nici o alta sala nu era suficient de mare ca sa poata cuprinde o mie de oaspeti (vezi Daniel 5,1). Una din frumoasele constructii ale acestui oras era faimoasa Poarta a lui Istar care era in apropierea Palatului de Sud si care forma una din intrarile nordice ale Cetatii Interioare. Aceasta era cea mai frumoasa din toate portile babiloniene deoarece prin ea trecea Ulita Procesiunii, care facea legatura intre diferitele palate imperiale la templul Esagila. Din fericire, poarta aceasta a fost mult mai putin devastata decat oricare alta constructie din Babilon si constituie acum cea mai impresionanta dintre toate ruinele existente ale orasului. Ea inca se mai ridica la o inaltime de 12 m. Structurile interioare ale zidurilor si portilor cetatii, ale palatelor si templelor, erau din caramida ne arsa. Straturile exterioare ale zidurilor erau din caramida arsa si uneori din caramida smaltuita. Caramizile exterioare ale zidurilor orasului erau de culoare galbena, cele ale portilor erau de un albastru-azuriu, cele ale palatelor erau roz, iar cele ale templelor erau albe. Poarta zeitei Istar era o constructie dubla, datorita zidurilor duble ale cetatii. Era lunga de 50 de m. si consta din patru structuri in forma de turn de diferite grosimi si inaltimi. Zidurile erau din caramizi a caror suprafata smaltuita forma figuri de animale in relief. Erau cel putin 575 de figuri de felul acesta. Erau tauri de culoare galbena cu suvite ornamentale de par albastre si cu copite si coarne verzi. Acestea alternau cu fiare mitologice de culoare galbena, numite sirrush, care aveau capete si cozi de serpi, trupuri acoperite cu solzi si picioare de vultur si de pisica (pentru o ilustratie vezi vizavi de p. 864 si SDA Bible Dictionary, fig. 137). Calea de Poarta Istar (vezi ilustratia din fata p. 864) era strajuita pe ambele laturi de ziduri de aparare. Pe zidurile acestea erau caramizi smaltuite cu lei in relief, fie de culoare alba cu coama galbena, fie de culoare galbena cu coama rosie (acum devenita verde) pe un fond albastru. Asa arata aceasta colorata si puternica cetate pe care o zidise Nebucadnetar – minunea tuturor natiunilor. Mandria lui datorata acesteia se reflecta in inscriptiile pe care le-a lasat posteritatii. Una din ele, acum in Muzeul din Berlin, suna astfel: ,,Am facut Babilonul, cetatea sfanta, gloria marilor zei, mai distinsa ca inainte si am promovat rezidirea ei. Am facut ca sanctuarele zeilor si zeitelor sa lumineze ca ziua. Nici un imparat dintre toti imparatii nu a creat vreodata, nici un alt imparat de mai inainte nu a zidit vreodata, ceea ce am cladit eu cu somptuozitate pentru Marduc. Apoi am continuat cu incordare extrema la inzestrarea Esagilei si la renovarea Babilonului mai mult decat s-a facut vreodata mai inainte. Toate lucrarile mele valoroase, infrumusetarea sanctuarelor marilor zei, pe care le-am intreprins mai mult decat stramosii mei imparatesti, le-am scris intr-un document pe care l-am alcatuit pentru generatiile viitoare. Toate faptele mele, pe care le-am scris in acest document, sa fie citite de toti aceia care stiu (sa citeasca) si sa-si aduca aminte de slava marilor zei. Lunga sa fie calea vietii mele, si sa ma bucur de urmasii mei; fie ca urmasii mei sa domneasca in toata vesnicia peste oamenii cu capul negru si fie ca pomenirea numelui meu sa se faca spre bine in toate timpurile.” COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-37 PK 514-521; 8 T 126.23-27 PK 518 7 PK 51627 Ed 174; PK 502 9 PK 51730 Ed 175; 8 T127 1. 10.11. PK 51530-32 PK 519 2. 11.12. Ed 17531 Ed 176; PK 533 12-17 PK 51633-35 PK 520 13 Ed 17734 Ev 88; PK 514 14 8T12735 8T180 17 Da 129; PK 50036.37 PK 521 18-22 PK 517 4:37 Acum, eu, Nebucadnetar, laud, inalt si slavesc pe Imparatul cerurilor, caci toate lucrarile Lui sunt adevarate, toate caile Lui sunt drepte, si El poate sa smereasca pe cei ce umbla cu mandrie! Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: