3:1 Imparatul Nebucadnetar a facut un chip de aur, inalt de saizeci de coti si lat de sase coti. L-a ridicat in valea Dura, in tinutul Babilonului.
Nebucadnetar. Nu se da nici o data pentru evenimentele acestui capitol. Numele imparatului este singurul indiciu cu privire la timpul cand au avut loc evenimentele acestea. LXX si traducerea greaca a lui Theodotion plaseaza evenimentul in cel de-al XVIII-lea an al lui Nebucadnetar. Unii invatati privesc aceasta ca o interpolare. Ei considera ca traducatorii au crezut ca statuia colosala a fost inaltata pentru a marca cucerirea finala a Ierusalimului. Cu toate acestea, cetatea aceasta nu a fost nimicita de Nebucadnetar in al XVIII-lea an al sau, ci in al XIX-lea (2Regi 25,8-10). Data de 580 i.Hr., de multa vreme data in notele marginale la KJV, este derivata din cronologia lui Ussher (vezi Vol. I, p. 179, 195) si nu are o baza istorica corespunzatoare. Ba, unii comentatori au plasat naratiunea aceasta in perioada de dupa boala lui Nebucadnetar descrisa in cap. 4, dar pozitia aceasta nu poate fi sustinuta, dupa cum se va arata.
Atat este sigur, si anume ca evenimentele povestite in capitolul acesta au avut loc mai tarziu decat cele din capitolul al II-lea, deoarece cap. 3,12.30 se refera la cap. 2,49. Mai mult, o comparatie intre discursurile de lauda ale lui Nebucadnetar din cap. 3,28-29 si cap. 4,34-37 arata ca nebunia imparatului a fost un eveniment ulterior. Istoria profana nu ne poate ajuta la fixarea datei acestui eveniment, intrucat rapoartele extra-biblice ale vremii nu mentioneaza nicaieri intamplarea. Totusi, un almanah al curtii scris in anul 570/569 i.Hr., exclude anul acesta ca fiind data posibila si arata ca este foarte improbabil ca evenimentul sa fi avut loc recent. Almanahul acesta ne da o lista a tuturor inaltilor slujbasi in functie in cursul acelui an. Nici Daniel, nici cei trei prieteni ai lui nu sunt mentionati. Intrucat evenimentul descris in Daniel 3 a avut ca urmare promovarea celor trei evrei, si intrucat n-ar parea de crezut ca ei sa fie indepartati din slujba imediat dupa promovarea lor – cel putin nu toti trei – trebuie sa fi trecut o vreme considerabila intre experienta povestita in capitolul 3 si data almanahului curtii.
Influenta pe care visul din cap. 2 a avut-o asupra evenimentelor din cap. 3 (vezi PK 504-505) sugereaza cu putere ca evenimentele capitolului 3 nu pot fi datate in ultima parte a domniei lui Nebucadnetar. Unii au sugerat anul 594/593, pentru urmatoarele motive: Data aceasta coincide cu anul al IV-lea al lui Zedechia, care in anul acela a facut o calatorie la Babilon (Ieremia 51,59). Este posibil ca aceasta calatorie sa fi fost intreprinsa ca raspuns la invitatia lui Nebucadnetar ca toti guvernatorii si toate ,,capeteniile tinuturilor” vasali (Daniel 3,2), sa se prezinte la Babilon pentru ca sa aduca omagii chipului ridicat de imparat. Zedechia, un caracter slab si nestatornic, cu greu era de asteptat sa aiba scrupule religioase de felul celor care au facut cu neputinta ca Sadrac, Mesac si Abed Nego sa asculte de porunca imparatului. Totusi, asezarea acestui eveniment pe vremea lui Zedechia nu este mai mult decat o posibilitate. Vezi mai departe SL 27.
Pentru ce Daniel nu este mentionat in povestirea aceasta este o intrebare la care nu se poate raspunde. Fie ca era bolnav, fie ca era plecat intr-o misiune importanta, nu se poate sti. Unii au presupus ca datorita incurcaturii neplacute ca lepadase solia visului, imparatul pusese la cale ca Daniel sa fie plecat cu oarecare treburi importante ale coroanei. Totusi, putem fi siguri de un lucru: daca i s-ar fi pus proba inainte, Daniel ar fi rezistat si ar fi stat tot atat de credincios ca si cei trei tovarasi ai lui.
Chip de aur. Chipul din cap. 2 reprezenta imparatia lui Nebucadnetar ca pe un cap de aur (v. 38). Nemultumit cu simbolul acesta, imparatul a facut un chip cu totul din aur din cap si pana in picioare, prin care dorea sa simbolizeze gloria perpetua si universala a imparatiei sale care sa nu fie urmata de alta de o calitate inferioara.
Saizeci de coti. Cifrele care dau masurile chipului dau marturie cu privire la folosirea sistemului sexagesimal (un sistem bazat pe cifra 60) in Babilonia, folosire atestata si de izvoarele cuneiforme. Sistemul sexagesimal de calculare a fost o inventie a babilonienilor. Sistemul are anumite avantaje fata de sistemul decimal. De exemplu 60 este exact divizibil prin 12 factori, in timp ce 100 este divizibil numai prin 9 factori. Sistemul este inca in uz la anumite masuratori, precum secunde, minute, ore etc. era deci natural ca babilonienii sa construiasca chipul acesta dupa masuratorile sistemului sexagesimal. Mentionarea detaliului acestuia da o culoare autentic babiloniana naratiunii.
Criticii au aratat spre proportiile chipului 60x6 coti (cam 26,7 x 2,7 m.) (vezi Vol. I, p. 165), ca o dovada ca istorisirea este legendara, deoarece proportiile chipului omenesc sunt 5 pe 1. Totusi, nu cunoastem infatisarea chipului. Este destul de probabil ca partea omeneasca era mai mica de 30 x 6 coti (cam 13,4 pe 2,35 m.) aflandu-se pe un piedestal inalt de 30 de coti sau mai bine, asa incat constructia, piedestal si chip, era inalta de 60 de coti. Statuia moderna a Libertatii are o inaltime totala de 104 m., dar mai mult de jumatate din ea este piedestalul; figura omeneasca este de numai 38 de m., de la calcai pana la varful capului. J. A. Montgomery observa ca cuvantul aramaic selem tradus aici prin ,,chip”, este folosit in secolul al VII-lea i.Hr., intr-o inscriptie aramaica de la Nerab, aproape de Aleppo, pentru a descrie o stella care era sculptata numai in parte. Numai partea de sus este impodobita cu relieful bustului unui corp omenesc. Deci selem, ,,chip”, nu este limitat la descrierea unui chip omenesc sau a unei alte asemanari, ci poate include si un piedestal.
Paralele la chipul acesta enorm se gasesc cu usurinta in istorie. Pausanias il descrie pe Appolo Amyclean, o coloana subtire prevazuta cu cap, brate si picioare, in forma de om. Asa-numitii Colosi ai lui Memnon din vechea Teba in Egiptul de Sus, in realitate reprezentari ale imparatului Amenhotep III, erau facuti din piatra. Ruinele ambelor statui inca mai exista, iar una este inalta de 19,8 m.. Cea mai buna paralela din antichitate este probabil Colosul din Rhodos reprezentandu-l pe zeul Helios. A fost construit din materialul de razboi lasat pe loc atunci cand Dem.os Poliorcetes a condus asediul fara succes impotriva insulei in anul 305 i.Hr. Colosul a fost zidit in decursul a 12 ani. A fost construit din placi metalice care acopereau un schelet de sustinere si atingea o inaltime de 70 de coti, cu 10 coti mai inalt decat chipul lui Nebucadnetar. In anul 224 i.Hr., un cutremur a daramat colosul. Dupa aceea a zacut aproape 900 de ani in ruine, pana cand Sarazinii l-au vandut ca deseuri metalice. Evreul care l-a cumparat l-a facut bucati si probabil a transformat din nou metalul in arme de razboi.
Valea Dura. Numele campiei acesteia supravietuieste in numele unui afluent al Eufratului numit Nahr Dura, care se varsa in Eufrat cam la 8 km mai jos de Hilla. Cateva dealuri invecinate poarta si ele numele Dura. Dupa o traditie care circula printre locuitorii Irakului modern, evenimentele descrise in capitolul 3 au avut loc la Kirkuk, care acum este centrul terenurilor petrolifere din Irak. Traditia a aparut poate pentru ca inainte scapau gaze inflamabile prin crapaturile pamantului din partile acelea, cum si pentru ca acolo se a gasea o mare cantitate de material combustibil ca petrolul si asfaltul. Fireste ca traditia aceasta trebuie respinsa. Intamplarea s-a petrecut in apropiere de Babilon. Dura se afla ,,in tinutul Babilonului”.