1:1 In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat.
Al treilea an. Pe temeiul sincronismelor biblice care coreleaza domniile catorva imparati ai lui Iuda cu aceea a lui Nebucadnetar, ai carui ani de domnie au fost precizati pe cale astronomica, anul al III-lea al lui Ioiachim a durat, potrivit calendarului iudaic, din toamna anului 606 pana in toamna anului 605 i.Hr. (vezi Vol. II, p. 160; Vol. III, p. 91). De aici deducem ca evenimentele raportate in versetul acesta si in cel urmator trebuie sa se fi petrecut candva in cursul anului civil iudaic inceput in toamna lui 606 si incheiat in toamna lui 605 i.Hr. Inainte ca sistemele antice de calculare a anilor de domnie sa fie intelese, versetul acesta aducea comentatorilor o problema invincibila datorita contradictiei aparente cu Ieremia 25,1. Ca urmare a descoperirilor arheologice moderne toate dificultatile istorice si cronologice asupra acestui aspect au disparut, iar dovezile ofera un tipar pe deplin armonios (vezi p. 747). Integritatea Raportului Sacru a fost inca o data justificata (vezi p. 746).
Ioiachim a fost al doilea fiu al Iosia. Atunci cand Iosia si-a pierdut viata la Meghido, poporul la pus pe Ioahaz, al patrulea fiu al lui Iosia (vezi comentariul la 1Cronici 3,15), domn in locul tatalui sau. Dupa ce Ioahaz a domnit trei luni, Neco din Egipt, la intoarcerea sa din prima sa campanie in Mesopotamia, l-a detronat si l-a asezat pe Ioiachim pe scaunul de domnie (2Regi 23,29-34). Noul carmuitor a lui Iuda al carui nume a fost schimbat de imparatul egiptean din Eliachim, ,,Dumnezeul meu inalta”, in Ioiachim, ,,Iehova inalta” a fost constrans sa plateasca Egiptului un greu tribut (2Regi 23,34.35), dar pare sa se fi multumit sa fie loial suveranul sau egiptean.
2. Nebucadnetar. Ebr. Nebukadne’ssar, transliterarea comuna a babilonianului Nabu-kudurri-usur, insemnand ,,Fie ca (zeul) Nabu sa protejeze fiul”, sau ,,Fie ca (zeul) Nabu sa protejeze piatra mea de hotar”. Forma Nebukadne’ssar (Nebucadnetar) apare mai des in Biblia ebraica decat forma ortografica mai corecta Nebukadre’ssari (Nebucadretar) (vezi Ieremia 21,2; Ezechiel 26,7, etc.). Izvoarele grecesti prezinta aceeasi inlocuire reciproca intre n si r. LXX reda numele sub forma Nabuchodonosor; dar ortografia Nabokodrosoros apare in operele lui Strabo si ca o varianta la Iosif Flavius.
Prezenta lui Nebucadnetar in Palestina la inceputul verii anului 605 i.Hr., asa cum arata Daniel 1,1, este confirmata de doua rapoarte babiloniene: 1) o relatare a istoricului Berosus, a carui opera pierduta este citata cu privire la acest eveniment de Iosif Flavius in Impotriva lui Apion (1.19). Si 2)
o portiune a unei cronici babiloniene necunoscuta pana acum (D. J. Wiseman, editor, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956), care acopera intreaga domnie a lui Nabopolasar si primii 11 ani ai fiului acestuia, Nebucadnetar.
Berosus, asa cum il citeaza Iosif Flavius, relateaza ca Nebucadnetar a primit porunca de la tatal sau Nabopolasar, sa inabuse o revolta din Egipt, Fenicia si Celo-Siria. Dupa ce si-a adus misiunea la indeplinire, dar pe cand inca se afla in apus, a primit vestea mortii tatalui sau. Lasandu-i pe captivi – intre care sunt mentionati si iudei – in mainile generalilor sai, el s-a grabit sa se inapoieze la Babilon pe calea scurta a pustiei, cat mai repede cu putinta. Graba aceasta se datora fara indoiala dorintei de a preveni impiedica vreun uzurpator sa ocupe tronul. Berosus spune ca Nebucadnetar i-a lasat pe captivii iudei impreuna cu generalii sai atunci cand s-a intors in graba in Babilon. Daniel si prietenii sai trebuie sa fi fost printre acesti captivi. Afirmatia din Daniel 1,1.2 si aceea a lui Berosus au fost singurele rapoarte antice cunoscute care vorbesc despre aceasta campanie a lui Nebucadnetar pana la descoperirea acestei cronici, un raport an cu an care ofera in premiera date exacte pentru urcarea pe tron si moartea lui Nabopolasar, urcarea pe tron a lui Nebucadnetar si prinderea regelui lui Iuda, evident Ioiachin, opt ani mai tarziu (plaseaza si moartea lui Iosia in 609, iar batalia de la Carchemis in 605).
Anterior urcarea pe tron a lui Nebucadnetar fusese datata cu aproximatie in august 605, prin datele documentelor de pe tablitele de lut din Babilonia (vezi Vol. III, p. 86, 87), din moment ce ultima din cel de-al XXI-lea an al lui Nabopolasar purta o data corespunzand cu 8 august, iar prima dintr-o noua domnie (fara sa se socoteasca una stabilita anterior pentru iulie-august, insa acum pentru octombrie) a fost scrisa in septembrie.
Insa cronica da chiar ziua exacta. Ea ne spune cum, in cel de-al XXI-lea an al tatalui sau, Nebucadnetar i-a infrans in mod decisiv pe egipteni la Carchemis si a supus tinutul Hattiland (siropalestinian); apoi, auzind de moartea tatalui sau pe 8 Ab (aproximativ 15 august), el s-a grabit spre Babilon si s-a suit pe tron pe 1 Elul (aproximativ 7 septembrie). Mai tarziu in cursul anului de urcare pe tron si din nou in primul sau an (care a inceput in primavara lui 604) el s-a intors in apus si a primit tribut de la regii vasali.
Aceasta explica cum Daniel a fost luat rob in anul al III-lea al lui Ioiachim, an care il preceda pe primul an al lui Nebucadnetar (vezi p. 747).
Imparatul Babilonului. Atunci cand Nebucadnetar a venit impotriva Ierusalimului in al III-lea an al lui Ioiachim, cu cateva saptamani sau cel mult cateva luni inainte de moartea tatalui sau, el nu era inca imparat. Dar Daniel, raportand aceste evenimente, probabil in anul intai al lui Cir (v. 21), la vreo 70 de ani dupa ce evenimentele descrise se petrecusera, il numeste pe Nebucadnetar ,,Imparatul Babilonului”. Cand Daniel a sosit la Babilon ca tanar captiv, Nebucadnetar deja ajunsese imparat. De atunci el l-a vazut pe Nebucadnetar domnind timp de 43 de ani. De aceea pare cu totul natural ca Daniel sa se refere la el ca ,,imparat”. Pe de alta parte, nu este imposibil, desi pare improbabil, ca Daniel sa fi fost prins in scurtul interval dintre moartea lui Nabopolasar si intoarcerea lui Nebucadnetar la Babilon.