Printable ModeDaniel, 1
|
1:1 In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat. Al treilea an. Pe temeiul sincronismelor biblice care coreleaza domniile catorva imparati ai lui Iuda cu aceea a lui Nebucadnetar, ai carui ani de domnie au fost precizati pe cale astronomica, anul al III-lea al lui Ioiachim a durat, potrivit calendarului iudaic, din toamna anului 606 pana in toamna anului 605 i.Hr. (vezi Vol. II, p. 160; Vol. III, p. 91). De aici deducem ca evenimentele raportate in versetul acesta si in cel urmator trebuie sa se fi petrecut candva in cursul anului civil iudaic inceput in toamna lui 606 si incheiat in toamna lui 605 i.Hr. Inainte ca sistemele antice de calculare a anilor de domnie sa fie intelese, versetul acesta aducea comentatorilor o problema invincibila datorita contradictiei aparente cu Ieremia 25,1. Ca urmare a descoperirilor arheologice moderne toate dificultatile istorice si cronologice asupra acestui aspect au disparut, iar dovezile ofera un tipar pe deplin armonios (vezi p. 747). Integritatea Raportului Sacru a fost inca o data justificata (vezi p. 746). Ioiachim a fost al doilea fiu al Iosia. Atunci cand Iosia si-a pierdut viata la Meghido, poporul la pus pe Ioahaz, al patrulea fiu al lui Iosia (vezi comentariul la 1Cronici 3,15), domn in locul tatalui sau. Dupa ce Ioahaz a domnit trei luni, Neco din Egipt, la intoarcerea sa din prima sa campanie in Mesopotamia, l-a detronat si l-a asezat pe Ioiachim pe scaunul de domnie (2Regi 23,29-34). Noul carmuitor a lui Iuda al carui nume a fost schimbat de imparatul egiptean din Eliachim, ,,Dumnezeul meu inalta”, in Ioiachim, ,,Iehova inalta” a fost constrans sa plateasca Egiptului un greu tribut (2Regi 23,34.35), dar pare sa se fi multumit sa fie loial suveranul sau egiptean. 2. Nebucadnetar. Ebr. Nebukadne’ssar, transliterarea comuna a babilonianului Nabu-kudurri-usur, insemnand ,,Fie ca (zeul) Nabu sa protejeze fiul”, sau ,,Fie ca (zeul) Nabu sa protejeze piatra mea de hotar”. Forma Nebukadne’ssar (Nebucadnetar) apare mai des in Biblia ebraica decat forma ortografica mai corecta Nebukadre’ssari (Nebucadretar) (vezi Ieremia 21,2; Ezechiel 26,7, etc.). Izvoarele grecesti prezinta aceeasi inlocuire reciproca intre n si r. LXX reda numele sub forma Nabuchodonosor; dar ortografia Nabokodrosoros apare in operele lui Strabo si ca o varianta la Iosif Flavius. Prezenta lui Nebucadnetar in Palestina la inceputul verii anului 605 i.Hr., asa cum arata Daniel 1,1, este confirmata de doua rapoarte babiloniene: 1) o relatare a istoricului Berosus, a carui opera pierduta este citata cu privire la acest eveniment de Iosif Flavius in Impotriva lui Apion (1.19). Si 2) o portiune a unei cronici babiloniene necunoscuta pana acum (D. J. Wiseman, editor, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956), care acopera intreaga domnie a lui Nabopolasar si primii 11 ani ai fiului acestuia, Nebucadnetar. Berosus, asa cum il citeaza Iosif Flavius, relateaza ca Nebucadnetar a primit porunca de la tatal sau Nabopolasar, sa inabuse o revolta din Egipt, Fenicia si Celo-Siria. Dupa ce si-a adus misiunea la indeplinire, dar pe cand inca se afla in apus, a primit vestea mortii tatalui sau. Lasandu-i pe captivi – intre care sunt mentionati si iudei – in mainile generalilor sai, el s-a grabit sa se inapoieze la Babilon pe calea scurta a pustiei, cat mai repede cu putinta. Graba aceasta se datora fara indoiala dorintei de a preveni impiedica vreun uzurpator sa ocupe tronul. Berosus spune ca Nebucadnetar i-a lasat pe captivii iudei impreuna cu generalii sai atunci cand s-a intors in graba in Babilon. Daniel si prietenii sai trebuie sa fi fost printre acesti captivi. Afirmatia din Daniel 1,1.2 si aceea a lui Berosus au fost singurele rapoarte antice cunoscute care vorbesc despre aceasta campanie a lui Nebucadnetar pana la descoperirea acestei cronici, un raport an cu an care ofera in premiera date exacte pentru urcarea pe tron si moartea lui Nabopolasar, urcarea pe tron a lui Nebucadnetar si prinderea regelui lui Iuda, evident Ioiachin, opt ani mai tarziu (plaseaza si moartea lui Iosia in 609, iar batalia de la Carchemis in 605). Anterior urcarea pe tron a lui Nebucadnetar fusese datata cu aproximatie in august 605, prin datele documentelor de pe tablitele de lut din Babilonia (vezi Vol. III, p. 86, 87), din moment ce ultima din cel de-al XXI-lea an al lui Nabopolasar purta o data corespunzand cu 8 august, iar prima dintr-o noua domnie (fara sa se socoteasca una stabilita anterior pentru iulie-august, insa acum pentru octombrie) a fost scrisa in septembrie. Insa cronica da chiar ziua exacta. Ea ne spune cum, in cel de-al XXI-lea an al tatalui sau, Nebucadnetar i-a infrans in mod decisiv pe egipteni la Carchemis si a supus tinutul Hattiland (siropalestinian); apoi, auzind de moartea tatalui sau pe 8 Ab (aproximativ 15 august), el s-a grabit spre Babilon si s-a suit pe tron pe 1 Elul (aproximativ 7 septembrie). Mai tarziu in cursul anului de urcare pe tron si din nou in primul sau an (care a inceput in primavara lui 604) el s-a intors in apus si a primit tribut de la regii vasali. Aceasta explica cum Daniel a fost luat rob in anul al III-lea al lui Ioiachim, an care il preceda pe primul an al lui Nebucadnetar (vezi p. 747). Imparatul Babilonului. Atunci cand Nebucadnetar a venit impotriva Ierusalimului in al III-lea an al lui Ioiachim, cu cateva saptamani sau cel mult cateva luni inainte de moartea tatalui sau, el nu era inca imparat. Dar Daniel, raportand aceste evenimente, probabil in anul intai al lui Cir (v. 21), la vreo 70 de ani dupa ce evenimentele descrise se petrecusera, il numeste pe Nebucadnetar ,,Imparatul Babilonului”. Cand Daniel a sosit la Babilon ca tanar captiv, Nebucadnetar deja ajunsese imparat. De atunci el l-a vazut pe Nebucadnetar domnind timp de 43 de ani. De aceea pare cu totul natural ca Daniel sa se refere la el ca ,,imparat”. Pe de alta parte, nu este imposibil, desi pare improbabil, ca Daniel sa fi fost prins in scurtul interval dintre moartea lui Nabopolasar si intoarcerea lui Nebucadnetar la Babilon. 1:2 Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa vistieriei dumnezeului sau. Parte din vase. Fara indoiala ca Nebucadnetar luase vasele cele mai valoroase si mai fine ale Templului pentru a le folosi in slujba zeului sau Marduc. Fireste ca n-a lasat mai multe vase decat era absolut necesar pentru indeplinirea ritualului zilnic la Templul din Ierusalim. Au fost trei ocazii cand haldeii au dus vase sfinte la Babilon: 1) in campania raportata in pasajul acesta, 2) cand Ierusalimul a fost capturat la finele domniei lui Ioiachin in anul 597 i.Hr., (2Regi 24,13), si 3) la finele domniei lui Zedechia cand, in anul 586 i.Hr., dupa un asediu indelungat, Ierusalimul a fost cucerit si daramat (2Regi 25,8-15). Jefuirea comorilor Ierusalimului de catre ostirile babiloniene a fost o implinire a profetiei lui Isaia rostita cu aproape un secol mai inainte (Isaia 39,6). Cu privire la soarta chivotului vezi comentariul la Ieremia 37,10. Tara Sinear. Comentatorii mai vechi identificau termenul acesta cu mat Sumeri, ,,tara lui Sumer”, sau Babilonia de sud, dar interpretarea aceasta este acum in general abandonata. In majoritatea referintelor vechi-testamentare, Sinear este doar un termen prin care se intelegea Babilonia. Originea termenului Sinear este inca obscura (vezi comentariul la Geneza 10,10). Totusi, in Geneza 14,1.9, Sinear pare sa fie numele unui teritoriu din Mesopotamia de nord numita Sanhar in textele cuneiforme. Ca si in Geneza 11,2, Isaia 11,11 si Zaharia 5,11, Sinear-ul mentionat in Daniel este in mod sigur Babilonia. Dumnezeul sau. Zeul cel mai mare al babilonienilor era Marduc, care, de la vremea Primei Dinastii, cu peste 1000 de ani mai inainte, fuseses numita in mod popular Bel, ,,domn”. Templul lui principal, numit Esagila, in a carui curte se afla marele turn al templului, Etemenanki, era chiar in inima orasului Babilon (vezi Nota Aditionala la cap. 4; vezi si harta de la p. 796). Casa vistieriei. Documentele cuneiforme babiloniene mentioneaza deseori comorile de la Esagila marele templu al lui Marduc. Care din numeroasele cladiri anexe apartinand acelui complex al templului va fi adapostit aceste tezaure, nu se stie. Totusi, s-a scos la suprafata prin sapaturi o vistierie de natura profana in interiorul curtii palatului. Arheologii au numit cladirea aceasta Muzeul Palatului, deoarece au dat acolo de multe sculpturi si inscriptii adunate din orasele cucerite. Ca si in muzeele moderne erau expuse obiecte din diferite parti ale imperiului. Desi cladirea era deschisa publicului, intrarea le era interzisa ,,oamenilor rai”, asa cum se spunea intr-o inscriptie contemporana. Nu este cu neputinta ca multe comori din Ierusalim, mai ales acelea care proveneau din tezaurul regal, sa fi fost adapostite in acest Muzeu al Palatului si vazute de multi vizitatori. 1:3 Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca, Aspenaz. Un nume care apare in textele de la Nippur din secolul al V-lea in forma putin deosebita de Aspazanda, dar in textele de vrajitorie aramaice, tot la Nippur, in forma de Aspenaz. Cu toate ca sensul este inca obscur, s-a considerat ca arata a fi de origine persana. Este posibil ca acest inalt dregator sa fi fost un persan. Multi straini ajungeau la locuri de frunte si de cinste in slujba haldeilor. Capetenia famenilor dregatori. Titlul ebraic rab-saris, ,,capetenia famenilor”, apare si intr-un text aramaic scris pe la 682 i.Hr. In inscriptiile babiloniene gasim ca echivalent al lui, titlul rab sa reshi, literal ,,capetenia celui de la capul (imparatului).” Titlul era dat confidentului imparatului. Deseori a fost dezbatuta chestiunea daca termenul saris era folosit pentru a denumi numai pe slujbasii care erau fameni in sensul literal, fizic al cuvantului, adica, castrati, sau saris era folosit intr-un sens general pentru orice fel de slujbas imparatesc. La intrebarea aceasta nu se poate da un raspuns raspicat. Totusi, reprezentarile picturale asiriene ale vietii de la curte arata clar, prezentand o distinctie a trasaturilor faciale, ca de pilda lipsa barbilor, ca imparatul era inconjurat atat de slujbasi care erau fameni in sens literal si cat si de slujbasi care nu erau. Ele mai arata ca famenii literali par sa fi fost majoritari. Unii din oamenii cei mai mari din istoria Asiriei apartineau acestei categorii, ca de pilda, Daian-Assur, marele vizir al lui Salmanasar III, ca si multi comandanti militari si alti dregatori principali. Isaia profetizeaza ca unii din urmasii lui Ezechia vor deveni fameni la palatul imparatului Babilonului (Isaia 39,7). Unii comentatori au sustinut ca Daniel si cei trei tovarasi ai lui au fost cuprinsi in profetia aceasta. Israel. Dupa distrugerea Samariei in 723/722 i.Hr. cele zece triburi nordice au incetat sa mai existe ca natiune aparte, iar regatul lui Iuda a ramas singurul reprezentant al descendentilor lui Iacov, sau Israel. De aceea, numele Israel este folosit adesea in timpul exilului si in perioada post-exilica pentru a-i desemna pe reprezentantii regatului sudic (vezi Ezechiel 14,1; 17,2; etc.; Ezra 3,1.11; etc.). De neam imparatesc. Cand Nebucadnetar a cucerit Ierusalimul in 605 i.Hr., el a luat ostatici din familia regala a lui Iuda cat si din familiile fruntase ale acelei nefericite tari. Era un vechi obicei al cotropitorilor sa ia ostatici de vita domneasca pentru a garanta loialitatea vrajmasului biruit. O astfel de practica este consemnata in analele lui Tutmoses III al Egiptului, care dupa ce a zdrobit o alianta a domnitorilor sirieni si palestinieni prin batalia de la Meghido in secolul al XV-lea i.Hr., a ingaduit ca regii biruiti sa-si pastreze tronul, dar a dus in Egipt cate un print din fiecare familie a vrajmasilor sai biruiti. In Egipt ei erau crescuti dupa felul de vietuire egiptean, iar cand unul din regii sateliti ai Palestinei sau Siriei murea, unul din fiii celui decedat, crescut in Egipt si in relatii de prietenie cu faraon, era asezat pe scaunul de domnie vacant. De vita boiereasca. Ebr. partemim, un cuvant imprumutat din vechea persana, fratama, ,,nobili”, (boieri), insemnand la inceput ,,fruntasi”. Partemim mai apare doar in Estera (cap. 1,3; 6,9). Prezenta acestui cuvant si a altor cuvinte de imprumut persane in Daniel poate fi lesne explicata prin presupunerea rezonabila ca intaiul capitol al lui Daniel a fost scris in anul I al lui Cir, cand influenta persana devenise puternica (vezi Daniel 1,21) 1:4 niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, inzestrati cu intelepciune in orice ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa imparatului, si pe care sa-i invete scrierea si limba Haldeilor. Tineri. Ebr. yeladim, insemnand aici ,,tineret”, ,,barbati tineri”. Sfetnicii tineri care fusesera crescuti cu regele Roboam sunt numiti yeladim (1Regi 12,8). Cuvantul este tradus prin ,,tineri” deoarece este evident ca nu erau copii. Acelasi termen este aplicat lui Beniamin pe la varsta de 30 de ani, la scurt timp inainte de a fi mers in Egipt, si pe cand era tatal a 10 fii (Geneza 44,20; comp. cap. 46,21). Nu este neobisnuit ca acest cuvant care are si sensul de ,,copii” sa fie aplicat unor tineri dintre care cel putin unul, Daniel, atinsese varsta de 18 ani (4T 570). Este vrednic de notat in legatura cu aceasta ca Xenofon, vorbind despre o perioada mai tarzie spune ca nici un tanar nu putea sa intre in slujba imparatilor persani inainte de a fi atins varsta de 17 ani (Cyropaedia i. 2). Fara vreun cusur. Sanatatea fizica si o statura placuta erau considerate ca absolut necesare pentru dregatorii de rang inalt la orientalii din antichitate, si sunt considerate si astazi calitati foarte de dorit in Orientul modern. Haldeii. Termenul acesta (acadian, Kaldu) desemneaza membrii unui trib aramaic care s-a stabilit initial in Mesopotamia inferioara si care preluase conducerea Babiloniei cand Nabopolasar a intemeiat dinastia neo-babiloniana. Termenul se aplica si la o categorie de invatati de la curtea babiloniana care erau astronomii de frunte ai vremurilor lor. Acesti invatati erau la fel de priceputi si in alte stiinte exacte, precum matematica, desi includeau vrajitoria si astrologia printre activitatile lor. Comentatorii sunt impartiti in interpretarea expresiei ,,scrierea si limba haldeilor”. Conceptia mai veche gasita la parintii bisericesti vede in aceasta fraza studiul limbii si literaturii aramaice, in timp ce multi comentatori moderni sunt inclinati sa o interpreteze ca insemnand cunostintele stiintifice si lingvistice ale haldeilor. Toate scrierile stiintifice cunoscute ale vremii erau inscrise pe tablite de lut in scriere cuneiforma in limba babiloniana. Trebuie deci sa se traga concluzia ca ,,scrierea si limba haldeilor” cuprindeau o perfecta deprindere a limbii si scrierii tarii – adica, a limbii babiloniene si a scrierii cuneiform – pe langa aramaica folosita in mod curent. Intrucat competenta in scrierea cuneiforma, cu sutele ei de caractere nu era usor de dobandit, o buna mostenire educationala, o capacitate innascuta de a invata usor, si darul de a-si insusi repede o limba noua ar fi fost socotite premise de dorit pentru acceptarea la scoala imparateasca pentru viitorii curteni (vezi PK 480). 1:5 Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani, dupa care aveau sa fie in slujba imparatului. Randuit. Fiind membri ai scolii imparatesti pentru curteni, tinerilor li s-au randuit ratii alimentare de la curtea imparateasca. Obiceiul acesta este atestat in perioada de mai tarziu persana, perioada pentru care avem rapoarte mai contemporane decat pentru perioada neo-babiloniana. Parte din bucate. Ebr. pathbag, un cuvant imprumutat de la vechea persana pronuntat patibaga: ,,portie”, ,,bucate alese”. ,,delicatese”. Pentru folosirea unor astfel de cuvinte de imprumutat vezi comentariul la v. 3. Pathbag apare de 6 ori in Daniel (cap. 1,5.8.13.15.16; 11,26). Trei ani. Adica, folosind calculul inclusiv (vezi Vol. II, p. 131, 137), din anul urcarii la tron al lui Nebucadnetar, cand Daniel a fost luat captiv (vezi comentariul la v. 1), pana in anul al II-lea de domnie al imparatului (vezi comentariul la v. 18). 1:6 Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Misael si Azaria. Printre ei. Expresia aceasta arata ca alti tineri fusesera alesi pentru pregatire in afara de cei patru mentionati pe nume. Acestia patru sunt fara indoiala mentionati datorita experientei lor unice. Credinciosia lor neclintita fata de Dumnezeu le-a atras mari rasplatiri in onoruri lumesti si binecuvantari spirituale (vezi cap. 2,49; 3,30; 6,2; 10,11). Daniel. Insemnand ,,Dumnezeu este judecatorul meu”. In Vechiul Testament numele acesta apare pentru intaia oara la unul din fii lui David (1Cronici 3,1), si apoi ca numele unui preot din secolul al V-lea (Ezra 8,2; Neemia 10,6). Totusi, el era deja cunoscut in Ugarit (Ras Shamrah) la mijlocul celui de-al II-lea mileniu i.Hr., fiind numele unui rege legendar drept, pe care unii din invatati l-au identificat in mod gresit cu Daniel mentionat de Ezechiel (vezi Ezechiel 14,14; 28,3). Ca numele Daniel era foarte folosit in popoarele semitice se vede din faptul ca se gaseste la babilonieni, la sabeenii din sudul – Arabiei, ca si la nabatei – urmasii edomitilor – si la palmirenii din Arabia de nord. Hanania. Insemnand: ,,Iehova e indurator”. Hanania era un nume obisnuit la evrei si a fost purtat de cel putin 14 persoane diferite mentionate in Vechiul Testament. Numele acesta se gaseste si in transliterarea acadiana, Hanani – Yama, ca fiind al unui iudeu care traia la Nippur in secolul al V-lea. Pe un alt document cuneiform de la Nippur numele este zgariat pe lut cu litere aramaice. Se mai gaseste si in inscriptiile evreiesti de mai tarziu, precum si in papirusurile aramaice de la Elefantina. Misael. Insemnand probabil: ,,Cine apartine lui Dumnezeu?”. Numele acesta a fost purtat de anumite personaje biblice de dinainte si dupa exil (vezi Exod 6,22; Neemia 8,4). Azaria. Insemnand: ,,Iehova ajuta”. Numele acesta apare deseori in Biblie. In afara de Biblie se gaseste incrustat pe manere de vase descoperite in pamantul Palestinei, si se gaseste si in izvoare cuneiforme sub forma Azriau. 1:7 Capetenia famenilor dregatori le-a pus insa alte nume, si anume: lui Daniel i-a pus numele Beltsatar, lui Hanania Sadrac, lui Misael Mesac, si lui Azaria Abed-Nego. Le-a pus nume. Noile nume puse tinerilor evrei semnificau adoptarea lor la curtea babiloniana, un obicei cu diverse corespondente in istoria biblica. Iosif a primit un nume egiptean cand a intrat in viata de la curtea egipteana (Geneza 41,45), iar numele Hadasei a fost schimbat in Estera (2,7), probabil atunci cand a devenit regina. Obiceiul acesta este atestat la babilonieni prin izvoarele antice. Imparatul asirian Tiglat-pileser III a adoptat numele Pulu (biblicul Pul) cand a devenit imparat al Babilonului (vezi comentariul la 1Cronici 5,26; vezi Vol. II, p. 156, 157), iar Salmanasar V pare sa fi purtat numele de Ululai in aceeasi slujba. Belsatar. Transliterarea ebraica si aramaica, reprezentand pronuntarea de mai tarziu masoretica a numelui babilonian. Desi invatatii au propus diferite identificari cu forme babiloniene, nici una nu este pe deplin satisfacatoare. Avand in vedere remarca facuta de Nebucadnetar multi ani mai tarziu, ca numele babilonian al lui Daniel i-a fost dat ,,dupa numele dumnezeului meu” (cap. 4,8) pare evident ca prima silaba, ,,Bel”, se refera la Bel, numele popular al zeului babilonian principal, Marduc. Pentru motivul acesta identificarea cu Balat–sarri-usur, ,,sa apere viata imparatului”, sau cu Balatsu-usur, ,,sa apere viata lui”, trebuie respinse, desi ambele interpretari au gasit un puternic sprijin printre asirologi ca fiind echivalentul cel mai apropiat al formei evreiesti. Sugestia lui R. D. Wilson de a identifica pe Belsatar cu Bel-lit-sar-usur, ,,Bel sa apere pe ostaticul imparatului”, nu prea poate fi corecta, intrucat ar fi extrem de improbabil ca babilonienii sa-i dea unui prizonier un astfel de nume, dupa cum se poate trage concluzia din miile de nume babiloniene gasite in documentele cuneiforme. Cea mai buna identificare pare inca sa fie acea data de Delitzsch, si anume, aceea de a vedea in numele acesta o abreviere a lui Bel-balatsa-usur, ,,Bel sa apere viata lui (a imparatului)”. Sadrac. Numele nu poate fi explicat in limba babiloniana. Unii invatati au presupus ca numele ar fi o deformare a lui Marduc, in timp ce altii au incercat sa-l explice cu ajutorul cuvintelor sumeriene. Jensen a sugerat ca era numele zeului elamit Sutruk, insa este dificil de explicat de ce ar da babilonienii un nume elamit. Mesac. O explicatie satisfacatoare a originii acestui nume nu s-a gasit inca. Ca si Sadrac (vezi mai sus), Mesac nu este un nume babilonian. Abed-Nego. In general se recunoaste ca numele acesta reprezinta pe Ebed-Nego, ,,slujitorul [zeu]lui Nabu”, un nume care este atestat de un papirus aramaic gasit in Egipt. 1:8 Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul pe care-l bea imparatul, si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce. Sa nu se spurce. Erau mai multe motive pentru care un iudeu evlavios ar fi evitat sa manance din bucatele imparatului: 1) Babilonienii ca si alte natiuni pagane mancau carnuri necurate (vezi CD 30); 2) animalele nu fusesera sacrificate dupa randuielile levitice (Levitic 17,14.15); 3) o parte din animalele consumate erau mai intai inchinate ca sacrificiu zeilor pagani (vezi Fapte 15,29); 4) folosirea alimentelor si bauturilor de lux si nesanatoase era contrara strictelor principii ale cumpatarii; 5) pentru Daniel si prietenii lui era o dorinta in plus de a evita dieta cu carne (vezi EGW, Material Suplimentar la Daniel 1,8). Tinerii iudei s-au hotarat sa nu faca nimic care le-ar fi stanjenit dezvoltarea fizica, mintala si spirituala. 1:9 Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa si trecere inaintea capeteniei famenilor dregatori. Bunavointa. Compara experienta lui Iosif (Geneza 39.4.21), a lui Ezra (Ezra 7,28), si a lui Neemia (Neemia 2,8). Fara indoiala ca purtarea plina de amabilitate, curtoazie si credinciosie manifestata de acesti barbati a castigat bunavointa superiorilor lor (vezi PP 217; CD 31). In acelasi timp ei au atribuit succesul lor binecuvantarii lui Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza impreuna cu aceia care conlucreaza cu El. Vezi p. 750. 1:10 Capetenia famenilor a zis lui Daniel: Ma tem numai de domnul meu imparatul, care a hotarat ce trebuie sa mancati si sa beti, ca nu cumva sa vada fetele voastre mai triste decat ale celorlalti tineri de varsta voastra, si sa-mi puneti astfel capul in primejdie inaintea imparatului. Imi puneti capul in primejdie. Propozitia inseamna literal ,,Faceti capul meu sa fie vrednic de pedeapsa inaintea imparatului”. Expresia nu implica pedeapsa capitala, ci asa cum a aratat James A. Montgomery, inseamna doar ca famenul sef ar fi fost tras la raspundere daca cei incredintati lui ar fi dat inapoi din punct de vedere fizic. 1:11 Atunci Daniel a zis ingrijitorului, caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Misael si Azaria: Ingrijitorul.. Ebr. melsar, care potrivit cu rapoarte cuneiforme babiloniene de curand descoperute, deriva in chip evident de la acadianul massaru, care inseamna ,,ingrijitor”, sau ,,supraveghetor”. Desi Aspenaz fusese prietenos si cu simpatie fata de cererea lui Daniel, el totusi a ezitat sa-l ajute pe tanarul captiv. De aceea Daniel s-a adresat slujbasului care era supraveghetorul imediat si i-a prezentat o cerere precisa. 1:12 Incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancat zarzavaturi si apa de baut; Zece zile. Aceasta pare o perioada de timp prea scurta ca sa se produca vreo schimbare apreciabila in infatisarea si vigoarea fizica. Dar deprinderi de stricta cumpatare le dadusera inca dinainte lui Daniel si prietenilor lui o constitutie fundamental sanatoasa (vezi PK 482) care raspundea la beneficiile unei diete corespunzatoare. Refacerea lor de pe urma greutatilor lungului mars din Iudea, era, fara indoiala mai pronuntata decat aceea a altor prizonieri care nu-si formasera deprinderi de cumpatare. Dar, in cazul lui Daniel si al celor trei tovarasi ai sai, puterea divina era unita cu efortul omenesc, iar rezultatul a fost intr-adevar remarcabil (vezi PP 214). Binecuvantarea lui Dumnezeu a insotit nobila hotarare a tinerilor de a nu se spurca cu bucatele alese ale imparatului. Ei stiau ca ingaduindu-si consumarea de alimente si bauturi excitante aceasta i-ar fi stanjenit sa obtina cea mai inalta dezvoltare fizica si intelectuala. Ingrijitorul era sigur ca o ,,dieta abstinenta ar face ca tinerii acestia sa aiba o infatisare palida si bolnavicioasa ... in timp ce hrana aleasa de la masa imparatului i-ar fi facut rumeni si frumosi, si le-ar fi dat puteri fizice superioare” (CD 31), si a fost surprins cand a vazut ca rezultatele au fost exact opuse. Dumnezeu i-a onorat pe acesti tineri in tinta lor neschimbata de a face ce este bine si drept. Aprobarea lui Dumnezeu era mai scumpa pentru ei decat favoarea celui mai mare potentat pamantesc, mai scumpa decat viata insasi (vezi CD 31). Iar hotararea aceasta nu se nascuse nicidecum sub presiunea imprejurarilor imediate. Din copilarie tinerii acestia fusesera deprinsi cu obiceiuri stricte de cumpatare. Stiau ce inseamna efectele unei diete stimulatoare, si de multa vreme se hotarasera sa nu-si slabeasca puterile fizice si intelectuale prin satisfacerea apetitului. Sfarsitul perioadei de timp i-a gasit superiori in ce priveste infatisarea corporala, activitatea fizica si vigoarea intelectuala. Daniel nu a refuzat bucatele imparatului pentru a fi deosebit. Multi ar putea considera ca in imprejurarile respective era o scuza plauzibila pentru a se abate de la stricta alipire la principii si ca, prin urmare, Daniel era un om cu vederi inguste, bigot si prea scrupulos. Daniel a cautat sa traiasca in pace cu toata lumea si sa conlucreze cu superiorii sai atata vreme cat o astfel de colaborare nu-i cerea o sacrificare de principii. Cand era vorba de fidelitate fata de Iehova, el era gata sa sacrifice onoarea, bogatia si pozitia lumeasca, ba chiar insasi viata. Zarzavaturi. Ebr. zero’im, ,,hrana derivata din plante”, precum cerealele si zarzavaturile. Potrivit traditiei iudaice, in termenul acesta erau incluse si fructele salbatice si curmalele. Intrucat curmalele constituie o parte din hrana principala folosita in Mesopotamia, probabil ca si acestea au fost incluse aici. Vezi comentariul la v. 8. 1:13 sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri care mananca din bucatele imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea! Verset ce nu a fost comentat. 1:14 El i-a ascultat in privinta aceasta, si i-a incercat zece zile. Verset ce nu a fost comentat. 1:15 Dupa cele zece zile, ei erau mai bine la fata si mai grasi decat toti tinerii care mancau din bucatele imparatului. Verset ce nu a fost comentat. 1:16 Ingrijitorul lua bucatele si vinul care le erau randuite, si le dadea zarzavaturi. Verset ce nu a fost comentat. 1:17 Dumnezeu a dat acestor patru tineri stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri, si intelepciune; mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele. Acesti patru tineri. Vezi comentariul la v. 4. Stiinta si pricepere. Educatia pe care au primit-o Daniel si cei trei prieteni ai lui a fost pentru ei si o incercare a credintei. Intelepciunea haldeilor era insotita de idolatrie si practici paganesti, amestecand vrajitoria cu stiinta si invatatura cu superstitia. De lucrurile acestea invataceii evrei s-au tinut departe. Nu ni se spune cum au evitat conflictele, dar in ciuda influentelor stricacioase ei s-au tinut puternic de credinta parintilor lor, lucru pe care punerea la proba de mai tarziu il dovedeste cu prisosinta. Cei patru tineri au invatat arta si stiinta haldeilor fara sa-si insuseasca elementele pagane amestecate cu acestea. Printre motivele pentru care acesti evrei si-au pastrat credinta nepatata se pot nota urmatoarele: 1) Hotararea lor nestramutata de a ramane credinciosi lui Dumnezeu. Ei aveau mai mult decat o dorinta sau o speranta de a fi oameni de treaba. Ei voiau sa faca ce este drept si sa evite ce este rau. Biruinta este posibila numai prin dreapta exercitare a vointei (vezi SC 48). 2) Dependenta lor de puterea lui Dumnezeu. Cu toate ca pretuiau puterile omenesti si recunosteau necesitatea eforturilor omenesti, ei stiau ca doar acestea nu vor garanta succesul. Si recunosteau ca pe langa acestea trebuia sa fie si o umila dependenta de Dumnezeu si o deplina incredere in puterea Lui (vezi CD 154). 3) Refuzul lor de a-si slabi natura lor spirituala si morala prin satisfacerea apetitului. Ei si-au dat seama ca o singura abatere de la principii le-ar fi slabit simtul care deosebeste binele de rau, lucru care la randul lui probabil i-ar fi dus la alte fapte rele, si in cele din urma la apostazie (vezi CD 155). 4) Staruitoarea lor viata de rugaciune. Daniel si tinerii sai tovarasi si-au dat seama ca rugaciunea este o necesitate, mai ales ca erau in permanenta inconjurati de o atmosfera viciata (vezi SL 20). Vedenii si vise. In timp ce cei trei prieteni ai lui Daniel erau ca si el, inzestrati cu calitati intelectuale exceptionale, si-l egalau in loialitatea fata de Dumnezeul lor, el a fost cel ales ca sol special al lui Dumnezeu. Unii din comentatorii moderni care tagaduiesc existenta unui dar al profetiei autentic au avansat conceptia ca versetul acesta afirma ca Daniel avea un dar special de a invata modul specific haldeu de interpretare a viselor si vedeniilor, si ca in intrecerile scolare cu privire la subiectul acesta el isi intrecea colegii. Daniel nu apartinea acestei categorii de interpreti de vise. Darul lui profetic nu era produsul unei pregatiri reusite in scoala descantatorilor, vrajitorilor si magilor imperiali. El a fost chemat de Dumnezeu sa faca o lucrare speciala, devenind primitorul unora dintre cele mai importante profetii ale tuturor timpurilor (vezi cap. 7-12). 1:18 La vremea sorocita de imparat ca sa-i aduca la el, capetenia famenilor i-a adus inaintea lui Nebucadnetar. La vremea sorocita. Sau ,,la sfarsitul zilelor” [KJV]. Unii comentatori au considerat ca atunci cand imparatul le-a cerut inteleptilor sa-i talcuiasca visul in al II-lea an al sau (cap. 2,1), Daniel n-a fost chemat la intrunire deoarece nu-si terminase studiile, si ca el si prietenii lui erau condamnati sa impartaseasca soarta inteleptilor deoarece tineau de aceeasi breasla, chiar daca nu erau inca membri ai acesteia cu drepturi depline. Conceptia aceasta nu poate fi considerata corecta. Tinerii ucenici trebuia sa fie instruiti timp de trei ani pentru ca sa poata ,,sa fie in slujba imparatului” (cap. 1,5), iar ,,la sfarsitul zilelor” sorocite ei au fost adusi inaintea imparatului pentru examinare. Atunci ,,ei au stat in fata imparatului” (vezi comentariul la v. 19). Declaratia aceasta arata ca ei terminasera perioada celor trei ani de pregatire inainte ca imparatul sa-i cerceteze si sa ,,gaseasca” ca Daniel si cei trei prieteni erau mai buni decat toti ceilalti candidati. Lucrul acesta nu prea s-ar fi putut intampla dupa ce unul din ei, Daniel, ar fi primit deja mari onoruri si ar fi fost promovat la conducerea provinciei si supravegherea tuturor celorlalti intelepti si dupa ce celorlalti trei li s-ar fi dat slujbe inalte (cap. 2,46-49). Ordinea logica, ca si cea narativa, necesita ca perioada de trei ani ai lui Daniel sa se fi incheiat inainte de visul lui Nebucadnetar din anul al II-lea al sau. Toate acestea conduc la concluzia ca acesti trei ani trebuie calculati folosind sistemul inclusiv; ei reprezinta: 1) anul de urcare la tron al lui Nebucadnetar (vezi comentariul la v. 2), in care prizonierii evrei au sosit la Babilon si au inceput pregatirea; 2) anul I al lui Nebucadnetar, care era unul calendaristic ce incepea in prima zi de An Nou dupa urcarea pe tron; si 3) anul al II-lea al lui Nebucadnetar, in care Daniel a absolvit cursurile si a stat ,,inaintea imparatului”, si anul in care el a interpretat visul (vezi cap. 2,1; de asemenea PK 491). Aplicand vechea metoda a socotirii inclusive folosita in mod obisnuit pe vremuri, atestata in numeroase cazuri ca fiind modul obisnuit de socotire a timpului (vezi Vol. II, p. 136, 137), nu este nevoie sa mai sustinem, asa cum au facut comentatorii moderni, ca cap. 1 se afla in contradictie din punct de vedere cronologic cu cap. 2, sau sa mai recurgem la explicatiile fanteziste sau fortate care se gasesc in multe comentarii. De exemplu, Ieronim declara ca anul al II-lea din cap. 2,1 se refera la anul al II-lea dupa cucerirea Egiptului, iar invatatul iudeu Ibn Ezra considera ca visul a avut loc in al II-lea an dupa distrugerea Ierusalimului de catre Nebucadnetar. 1:19 Imparatul a stat de vorba cu ei: dar intre toti tinerii aceia, nu s-a gasit nici unul ca Daniel, Hanania, Misael si Azaria. De aceea ei au fost primiti in slujba imparatului. A stat de vorba cu ei. Cand la sfarsitul perioadei de studii, capetenia famenilor i-a prezentat pe absolventii sai imparatului, o examinare condusa de Nebucadnetar insusi a dovedit ca cei patru evrei erau superiori celorlalti. ,,In tarie si frumusete fizica, in vigoare intelectuala si deprinderi literare, ei erau fara rival” (PK 485). Nu este aratat felul de examinare. Dintr-o descriere mai tarzie a insusirilor lui Daniel facuta de mama lui Belsatar, mama care era probabil o fiica de-a lui Nebucadnetar, aflam ca Daniel era cunoscut de ea ca un om capabil sa ,,lamureasca intrebarile grele, si sa dezlege lucrurile incalcite” (cap. 5,12). Intrebarile puse poate ca cereau rezolvarea unor ghicitori, lucru care a constituit intotdeauna un joc favorit in viata de curte a tarilor orientale. Examinarea poate ca a mai cuprins si rezolvarea unor probleme de matematica si astronomie, in care babilonienii erau specialisti, dupa cum arata documentele lor, sau o demonstratie a capacitatii de a citi si scrie folosind dificila scriere cuneiforma. Intelepciunea superioara a lui Daniel si a tinerilor lui tovarasi nu era rezultatul intamplarii sau al destinului, si nici macar al vreunei minuni, in sensul obisnuit al cuvantului. Tinerii s-au aplecat sarguincios si constiincios asupra studiilor lor, iar Dumnezeu le-a binecuvantat eforturile. Adevaratul succes in orice intreprindere este asigurat atunci cand efortul omenesc conlucreaza cu cel divin. Doar efortul omenesc nu realizeaza nimic; in acelasi fel puterea divina nu de prisos cooperarea din partea omeneasca (vezi PK 486, 487; comp. PP 214). Intre toti. Aceste cuvinte poate ca se refera la ceilalti tineri israeliti (v. 3) adusi la Babilon impreuna cu Daniel si cu prietenii lui, dar fara indoiala si la tinerii captivi de vita nobila adusi din alte tari si care primisera aceeasi educatie ca si evreii. 1:20 In toate lucrurile care cereau intelepciune si pricepere, si despre care ii intreba imparatul, ii gasea de zece ori mai destoinici decat toti vrajitorii si cititorii in stele, care erau in toata imparatia lui. Intelepciune si pricepere. Literal, ,,intelepciunea priceperii”. Cele mai multe traduceri prezinta un ,,si” intre cuvintele ,,intelepciune” si ,,pricepere”. Anumiti comentatori au prezentat constructia ebraica drept rezultatul unei dorinte din partea autorului de a exprima cea mai inalta forma a priceperii sau stiintei, sau de a transmite cititorilor lui ideea ca se are in vedere intelepciunea determinata sau reglementata de pricepere; asadar, nu era vorba de cunostinte magice sau de o stiinta supranaturala. Aceasta ar vrea sa sugereze ca Daniel si prietenii lui excelau fata de ceilalti oameni din breasla lor in domeniul stiintelor exacte, precum astronomia si matematicile, si in domeniul studiilor lingvistice. Ei ajunsesera sa stapaneasca scrierea cuneiforma, limba babiloniana si aramaica precum si scrierea quadrata aramaica. Vrajitorii. Ebr. chartummim, un cuvant care apare numai in Pentateuc (Geneza 41,8, 24; Exod 7,11.22; 8,7.18), si in Daniel (aici si in cap. 2,2). Este imprumutat de la egipteanul cheri-dem, in care cheri insemna ,,capetenie”, sau ,,om de frunte”, iar dem: ,,a aminti un nume in magie”. Deci un cheri-dem este ,,o capetenie in magie” sau ,,capetenia magilor”. Potrivit cu cele stiute de noi pana in prezent cuvantul acesta nu era folosit in Babilonia, si nu este gasit nicaieri in izvoarele cuneiforme. Evident Daniel se mai intalnise cu termenul in lectura personala a Pentateucului, si nu era necesar sa fie familiarizat cu vocabularul tehnic egiptean. Daniel era un bun cunoscator al scrierilor lui Moise si era un cercetator sarguincios al scrierilor sacre ale poporului sau (vezi cap. 9,2). Folosirea acestui cuvant ebraic imprumutat de la egipteni este o ilustrare a felului in care stilul si alegerea cuvintelor au fost influentate de vocabularul portiunii biblice care era la indemana atunci. Cititorii in stele. Ebr. assafim, un cuvant de imprumut provenind din acadianul asipu: ,,exorcist”. Ghicitul, magia, exorcismul, si astrologia erau foarte raspandite la popoarele antice, dar in unele tari, ca Babilonia, ele erau practicate de oamenii de stiinta. Evenimentele viitoare erau ghicite din cercetarea maruntaielor animalelor jertfite sau din zborul pasarilor. Ghicitul era indeosebi practicat prin cercetarea ficatului animalelor jertfite (hepatoscopie) si compararea lui cu ,,modele” de ficati imprimate in lut. Aceste modele, ca un manual modern de chiromantie, contineau explicatii detaliate ale tuturor diferentelor de forma si indrumari pentru interpretare. S-au scos la iveala numerosi ficati din lut ,,model” cu ocazia sapaturilor facute in diferite locuri din Mesopotamia. Ghicitorii din antichitate aveau diverse metode. Uneori cautau indrumare tunand ulei pe apa si interpretand forma petei de ulei (lecanomantie), sau prin scuturarea sagetilor in tolba si urmarirea directiei in care cadea cea dintai (belomantie). Vezi Ezechiel 21,21. Ghicitorii interpretau si visele, alcatuiau formule vrajitoresti prin care se pretindea ca pot fi alungate spiritele rele sau bolile, si cereau sfat de la presupusele duhuri ale mortilor (necromantie). Orice potentat oriental avea in slujba sa multi ghicitori si magi. Erau la indemana la orice ocazie, si il urmau pe imparat in campaniile lui militare, in expeditiile vanatoresti si in vizitele politice. Sfatul lor era cautat pentru diverse hotarari, ca de pilda drumul ce trebuia urmat, sau data atacarii unui vrajmas. Viata imparatului era in mare parte reglementata si condusa de oamenii acestia. Ar fi o greseala sa spunem ca inteleptii Babilonului erau numai ghicitori si magi. Desi iscusiti in artele acestea, ei erau si oameni invatati in adevaratul sens al cuvantului. Dupa cum in evul mediu alchimia era practicata de oameni cu cultura intr-adevar stiintifica, iar horoscoapele astrologice erau alcatuite de astronomi care in alte privinte procedau stiintific, tot asa exorcistii si ghicitorii vremurilor antice se consacrau si unor studii strict stiintifice. Cunostintele lor astronomice ajunsesera la un nivel de dezvoltare neasteptat de inalt, desi apogeul astronomiei babiloniene a venit dupa cucerirea persana. Astronomii erau capabil sa prezica prin calcule atat eclipsele de luna cat si pe cele de soare. Iscusinta lor matematica se dezvoltase foarte mult. Ei foloseau formule a caror descoperire este atribuita intr-un mod general, dar eronat, matematicienilor greci. Mai mult, ei erau buni arhitecti, constructori si medici acceptabili, care gasisera mijlocul de vindecare a diferitelor boli prin mijloace empirice. In aceste ramuri ale stiintei si artei trebuie sa-i fi intrecut Daniel si cei trei prieteni ai sai, pe magii, astrologii si invatatii babilonieni. 1:21 Asa a dus-o Daniel pana in anul dintai al imparatului Cir. Pana in anul intai. Unii comentatori au sustinut ca este o contradictie aparenta intre versetul acesta si afirmatia din cap. 10,1, ca Daniel a primit o vedenie in anul al III-lea al lui Cir. Dar textul nu implica in mod necesar ca viata lui Daniel nu s-a intins dincolo de primul an a lui Cir. Poate ca Daniel s-a referit la data aceea datorita faptului ca in cursul acelui an s-a petrecut un eveniment special. Unii au sugerat ca evenimentul ar fi decretul din primul an al imparatului Cir care marca sfarsitul exilului babilonian (2Cronici 36,22, 23; Ezra 1,1-4; 6,3). Decretul acela aducea implinirea unei profetii importante pe care Daniel o studiase cu grija, si anume, profetia lui Ieremia ca exilul va dura 70 de ani (Ieremia 29,10; Daniel 9,2). Daniel a trait de-a lungul exilului de la prima captivitate, in 605 i.Hr., pana la vremea cand a fost dat decretul de catre Cir, probabil in vara anului 537 i.Hr. (vezi Vol. III, p. 96, 97). Poate ca Daniel a vrut sa-si instiinteze cititorii ca desi fusese dus cu prilejul primei captivitati, inca mai traia la data incheierii exilului 70 de ani mai tarziu. De asemenea pare indreptatita concluzia ca capitolul 1 si parte din celelalte capitole nu au fost scrise mai devreme de primul an al lui Cir. O astfel de data explica folosirea cuvintelor imprumutate din limba persana. Daniel a ocupat din nou o pozitie oficiala, sub carmuirea persana, la scurt timp dupa caderea Babilonului (Daniel 6,1) iar din raporturile sale cu slujbasii persani fara indoiala ca a adaugat la vocabularul sau unele din cuvintele pe care le-a folosit la compunerea cartii. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–21Ed 54, 55; FE 77–81; PK 479–490 1, 2 PK 422 1–4PK 428 2 Ed 54; PK 479 3, 4 PK 480 3–5SL 18 3–6MH 148; PP 592 4 FE 77; PK 484 4, 5 Te 271 5 CD 29; PK 481; 4T 570 6 PK 480 7 PK 481 8 CD 28, 30, 154; CE 43; CG 166; CH 50, 65; CT 478, 496; Ed 54; FE 78, 86, 227; ML 75, 120, 147, 254; MM 276; SL 19; Te 35, 101, 151, 189, 237, 271; 4T 515, 570; 5T 448; 9T 157, 165 8–12CH 64; PK 483 9 PK 546 10 SL 21 12 CD 31; FE 79 12–20SL 22 15–17PK 484 15–20CH 65; FE 80 17 CD 31, 154; CH 50, 65; COL 357; CT 456; FE 87, 225, 247, 339, 358; MM 89 17–20FE 193 18–20CH 65 19 CD 32; Te 271 19, 20 Ed 55; ML 147; MYP 241; PK 485 CH 50; FE 247, 358, 374; MM 276; Te 191; 6T 220 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: